Tadeusz Dołęga-Mostowicz > Quotes

“Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul.Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare,acomodat cu mediul,preocupat de noile lui probleme.Și deodată o străfulgerare orbitoare:chipul cuiva,ochii cuiva,ochii și gura cuiva.Le simți cu un realism zguduitor și îți dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanță,indiferent,ba chiar dizgrațios.Dizgrațios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini,de acea gură.Cunoști dumneata durerea de inimă,durerea aceea fizică ce ne sfâșie pieptul,scurt și violent?...”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Fericirea durează atât cât omul știe s-o prețuiască cum se cuvine.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul

“În cuvintele "niciodată" și "întotdeauna" e mult patos si rareori adevăr.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“-Nu voi pleca. Raman. Ce vrei? Te-am indragit. Te-am indragit pentru ca esti prost, imaparate.
Wilczur zambi.
-Prost... repeta.
-Da. In vremurile de astazi, cand mintea exista numai pentru a face rau, ce este prostia daca nu cel mai de pret bun? Si ce este binele daca nu intelepciune? Viata devine un paradox. Atunci poate intelept e si faptul ca tu, carissime, traiaesti pentru a aduce fericire altora.
-Poate ca pentru asta am fost facut, spuse Wilczur dus pe ganduri.
-Tu traiesti pentru altii, altii pentru ei insisi, numai eu nu stiu pentru cine si pentru ce traiesc... De ani de zile caut raspunsul, il caut pe fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc... Se vede ca nu nimeresc sticla potrivita. Dar nu-ti fie teama! Vine si randul ei... Am s-o gasesc si in ultima inghititura voi afla adevarul...”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Profesor Wilczur

“[…]Timpul lasă urme…Au mai rămas amintirile,amintiri dureroase și răscolitoare.O cicatrice.Am iertat-o.Asta-i tot.
Căzu pe gânduri,apoi adăugă:
-Vezi,și din asta poți afla ce poate face timpul.Totul trece.Ceea ce cândva părea să fie întreg universul peste câțiva ani ni se înfățișează ca un fir de praf și nu putem înțelege de ce ne-am lăsat furați de iluzii.
-O,nu,se împotrivi Lucia,doar știți și acum că femeia aceea a însemnat pentru dumneavoastră întreg universul.Adevărata iubire,chiar dacă se stinge,rămâne ceva măreț.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“... съзнанието понякога е най-голямата инквизиция.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Морал

“Voia să-l cunoască zi cu zi, aşa cum se cunoaşte filă cu filă povestea peripețiilor tragice ale unui erou îndrăgit, istoria vieții lui, labirintul sufletului lui.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Oбича този,който уважава!”
― Tadeush Dolenga-Mostovich, Znakhar

“Omul este făurarul destinului său... Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte destinul îi lasă omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este condiționată de nenumărați factori psihici, depozitați şi conturați de viață, adică exact de acea voință străină şi impusă...”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Iubesc, iubesc, iubesc, îşi spunea de mii de ori pe zi, iar în spusele ei era şi uimire, şi bucurie, şi teamă, şi fericire, şi admiraţie pentru marea descoperire din sufletul ei, care nu ştiuse până acum că poartă în el un giuvaier atât de preţios.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul. Profesorul Wilczur

“Oameni răi... Alții nici nu există. Ori sunt nişte vite grase care îşi păzesc prada şi îşi consumă propria grăsime, ori sunt nişte câini turbați care te apucă de beregată! Alții nu există.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“И така, въпреки че светото писание казва: 'Искай и ще ти бъде дадено', обърни внимание, о, жено, че съвсем не е казано, че ще ти бъде дадено това, което искаш”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Profesor Wilczur

“Можеш да имаш своя къща,свое сако,своя крава,но жена?!....Та нали и тя мисли и чувства като мен.Нали има същите права като мен.”
― Tadeush Dolenga-Mostovich

“Човек, ако иска да научи нещо, трябва да страда.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“În fond,ce înseamnă să faci carieră?Înseamnă să folosești toate atuurile cu care te-a înzestrat natura,mediul,educația,instruirea pentru a aplica în practică toate aptitudinile,inteligența,energia,priceperea de a întreține relațiile cu oamenii.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul

“Човек може да обича само когато уважава.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“[...] fericirea durează atât cât omul știe s-o prețuiască cum se cuvine. Iar omul prețuiește numai ce se obține greu.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Възрастта не е само въпрос на време, но и на развоя на индивида в същото това време, въпрос на постиженията на индивида вътре в него и извън него. Въпрос на умственото му и духовно съзряване, въпрос на общественото положение.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“Представи си как хорът на ангелите и не по-малко ефективните дявослки хорове се надвикват помежу си според всички оперни прпавила в спор за моята възвишена душа. А в това време някакъв си тип, някакъв homo simplex, който обладава чудното изкуство да кърпи хорските черва, им изтръгва желаната плячка.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Profesor Wilczur

“[...] într-o zi un om poate fi pentru celălalt totul, iar în alta... nimic.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“Природата така е устроена, че онова, което е непотребно, се самоунищожава.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“В думите 'никога' и 'винаги' има много патос и само много рядко - истина.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Profesor Wilczur

“Вярата е балон, от който въздухът рано или късно ще излезе.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“[...] bogăția e înșelătoare. Bogăția se câștigă pentru a sluji la ceva. Când însă ai obținut-o, ea înăbușă totul și-l pune pe om să-i slujească.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor. Profesor Wilczur

“…щастието трае, докато човек може да го цени. А хората ценят само онова, което са придобили трудно.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“Fiindcă bogăţia e înşelătoare. Bogăţia se câştigă la ceva. Când însă ai obţinut-o, ea înăbuşă totul şi-l pune pe om să-i slujească.”
Adică din mijloc devine scop?
— Da, da.
— Pornind de la acest principiu e primejdios să posezi ceva, fiindcă poţi deveni sclavul propriei proprietăţi.
— Sigur că da, conveni cu blândeţe vraciul, dar numai dacă omul nu înţelege acest lucru, dacă se lasă înşelat.”

“ Fiindcă fericirea durează atât cât omul ştie s-o preţuiască cum se cuvine. Iar omul preţuieşte numai ce se obţine greu.”

“Nu trebuie să pătrundem în ceea ce e dincolo de noi. În noi trebuie să căutăm şi legi şi busolă. Şi să ne facem datoria. Să facem ce ne impune conştiinţa. Să fim împăcaţi cu noi înşine”

“Omul este făurarul destinului său… Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte destinul îi lasă omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este condiţionată de nenumăraţi factori psihici, depozitaţi şi conturaţi de viaţă, adică exact de acea voinţă străină şi impusă…”

“Acum însă mi-am pus următoarea întrebare: ce este fericirea? Ce se poate numi fericire? Şi am constatat un lucru uimitor. Ştii, domnişoară Lucia, că eu nu cred că se poate da o definiţie a fericirii, pentru că omul o percepe diferit în funcţie de vârstă. Ţin minte că atunci când eram în liceu socoteam că pot fi fericit numai când o să devin călător, corăbier pe îndepărtatele oceane. Mai târziu, ca student, identificam fericirea cu celebritatea. Pe urmă, la celebritate am adăugat şi banii, fireşte pentru a putea depune totul la picioarele fetei iubite… Câte evoluţii, sau mai bine zis, ce evoluţie necontenită…”

“Numai proştii şi oamenii necinstiţi păstrează gândurile altora, cuvintele altora, sentimentele altora, pentru a se delecta cu ele atunci când nu mai au nici un drept, când totul devine un furt ordinar, un jaf săvârşit asupra unei fiinţe lipsite de apărare.”

“amintirile sunt rezultatul unor sentimente, al unor gânduri. Din clipa aceea. Din momentul acela. Din starea aceea de spirit.”

“Pentru că nu ştii să priveşti lucrurile din perspectivă filozofică, darling. Ia închipuie-ţi: oamenii se gândesc mereu la ziua de mâine. În fiecare zi. Şi numai la ziua de mâine. Din cauza aceasta nu sesizează un amănunt ca ziua de astăzi. Nu sesizează prezentul. Trăiesc mereu cu ziua de mâine, iar când acest mâine devine realitate, când ceasul măsoară un anumit număr de ore şi-i transportă în acel mâine, atunci nu-i mai acordă nici o atenţie, fiindcă urmăresc, ca nebunii, următoarea zi de mâine. Se scurg pe lângă ei evenimentele, îi depăşesc problemele, pretutindeni se întâmplă ceva. Ei însă nu pot vedea acest lucru, nu văd, nu reuşesc să-şi concentreze atenţia, fiindcă atenţia lor este în întregime canalizată spre viitor. Dacă aş scrie monografia vremurilor noastre, i-aş da titlul: „Oameni fără prezent”. În aceste condiţii omul îşi observă prezentul abia pe patul de moarte, când aude din gura medicului că pentru el nu mai există nici un mâine. Din păcate acest prezent este puţin atractiv. Şi cu acest happy end la sfârşit lungul film al vieţii fiinţelor bipede, lipsite de penaj, dar împovărate de nebunia goanei după ziua de mâine. Nu crezi, maestro, că e vorba de o risipă paradoxală?… Nu socoteşti că acest sistem de existenţă se bazează pe temeliile neclintite ale cretinismului? Dacă vei afirma că sistemul este un excelent narcotic împotriva conştiinţei stenahoriei pestilenţiale a zilei de astăzi, îţi voi spune că văd în aceasta o morală sănătoasă. Nu în zadar de ani de zile medicii se împotrivesc utilizării narcoticelor la naşteri. Trebuie să existe o raţiune. De ce născându-şi ziua de astăzi, omul trebuie să fie narcotizat cu gândul febril al zilei de mâine? Nu poţi fi înţelept fără să cunoşti prezentul, fără să-l vezi şi să te vezi pe tine în el. Acum ştii de ce sunt eu un înţelept.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul. Profesorul Wilczur

“Te iubesc, Beata. Cu fiecare zi te iubesc mai mult. Şi această dragoste nu mă lasă să mor.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul. Profesorul Wilczur

“Ar locui împreună, nu s-ar despărţi niciodată, în fiecare zi i-ar vedea ochii albaştri, i-ar auzi vocea de cristal, şi-ar încălzi inima bătrână la zâmbetul ei primăvăratic. Atunci fiecare zi ar avea un sens, seara ar şti pentru ce munceşte şi pentru ce câştigă...”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Vraciul. Profesorul Wilczur

“В дъното на всяка трагедия е глупостта.”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor

“Животът внушава на хората разни мисли…”
― Tadeusz Dołęga-Mostowicz, Znachor