Teona Farmatu

“mersul

pentru bunica de la aprozarul din cartierul Precista


Evit să merg prea aproape de peronul metroului
țip la mama când suntem în șir indian
să stea departe de marginea periculoasă.

Evit să strâng prea tare un om în brațe,
de teamă că alt om va ieși definitiv din îmbrățișare
și aș rămâne doar ațe.

Evit să pun bob cu bob în punga eco,
mă reped
să strâng
un pumn de fasole și le las să-mi curgă printre degete
înainte să le torn în pungă de la raftul cu vrac,
să le gătesc
și să le simt gustul cărnos, care-așteaptă să fie
asezonat.

Înainte de asta, a venit o bunică la mine
și am evitat să îi răspund verbal, doar i-am arătat
cum se cântăresc ardeii. M-a mai întrebat:
Da’ nu se poate mai puțin, că am numa’ zece lei
și trebuie să iau și ulei.

Am zâmbit trist și am vrut să fac gestul,
dar n-am reușit să evit destul efectul,
așa c-am abandonat cu nerușinare
și m-am preocupat cu mersul.”
― Teona Farmatu