Gabriel Cărtărescu

“Unii oameni au un cablu în ceafă
care se întinde până la cer
sau mai departe

unii oameni folosesc date mobile
dar tot ce gândesc vine cu un preț

alții se conectează la wi-fi în spații publice
sperând că-n cele din urmă
tot la cer vor ajunge

atât de multe cabluri
în atât de multe culori diferite
și atât de mulți care pretind
că nu sunt conectați
și carnea din capul lor ar face totul
își vopsesc cablurile în albastru
să se vadă mai greu în timpul zilei

nimeni nu știe ce o să le coboare
de-a lungul firelor
nimeni nu știe cum de avioanele
nu le taie

cândva am dat peste o minte superbă
care nu părea să aibă
o placă de rețea
nu avea nici o mufă în ceafă
nici o antenă ascunsă prin păr
dar mi-a spus niște lucruri
pe care nu le mai auzisem de la alții

au trecut câțiva ani de atunci
și încă mă gândesc
oare duc undeva cablurile acestea?
oare chiar vin ideile de-a lungul lor?
sau e cerul plin de servere abandonate
servere goale
lăsate acolo de cine știe când?

poate într-o zi o să am curajul
să mă-ntind
și să-mi tai firele.”
― Gabriel Cărtărescu, Mâine o să fiu fericit