Colleen Sell

“— Mi-aş fi dorit să am şi eu ceva să-ţi las. Nu ceva atât de special ca o casă, dar măcar ceva, o părticică din mine care să fie cu tine mereu, a spus mama. [...]
— Ai ceva ce poţi să-mi laşi. Ai o moştenire pentru mine, am spus. [...] Îmi laşi ceea ce ţi-a lăsat mama ta şi ce i-a lăsat mama ei. Îmi laşi sipetul cu nestemate.
— Nestemate? a clipit ea nedumerită.
— Nestemate... argintii şi strălucitoare, netede şi rotunde. Pietre care vor luci în lumina lunii chiar şi în nopţile cele mai întunecate.
Mama a zâmbit şi m-a atins uşor pe picior, apoi a spus:
— Ce nestemate, prostuţo?
— Au cuvinte înscrise pe ele, mamă, iar eu, indiferent cât de pierdută sunt, pot să citesc cuvintele, pentru că nestematele strălucesc. Ele spun: "Vei fi puternică, fiindcă eu am fost puternică". Spun: "Vei trece peste orice supărare, pentru că eu am trecut peste orice supărare". Spun: "Vei fi plină de curaj şi de înţelepciune, pentru că eu am fost plină de curaj şi de înţelepciune, iar tu eşti fiica mea". Acestea sunt nestematele, mamă. Şi asta e moştenirea mea.
A întins mâna şi a apucat-o pe a mea. M-a strâns cu putere, cu mâna tremurândă. A şoptit:
— Da, da. Acele nestemate sunt pentru tine.”
― Colleen Sell, A Cup of Comfort for Mothers and Daughters: Stories that celebrate a very special bond