Eugen Jebeleanu

“{Rugăciunea lingurii

Dă forţă mâinii să nu mă reverse,
să fiu un lac tăcut pe-a cărui faţă cresc
sori şi lune fumegând.
Nu mă toci, îngăduie-mi să fiu
mereu adâncă şi’nţeleaptă
precum văzduhul unui suflet drept,
iar malurile mele să rămână
de-a pururi blânde gurii care tremură
şi celei înfricate şi flămânde
şi să fiu plină totdeauna pentru
acei care, oglindindu-se în mine,
şi-ascultă inimile obosite
şi‘ncet mă sorb gândindu-se la viaţă.
Să-mi fulgere în timpul zilei
o rândunică de senin întinsul,
iar noaptea, în adâncul meu
să-şi clatine sporindu-şi
grâul de lumină, stelele.
Dă forţă mâinii celui care tremură
şi care, încercând să mă ridice,
mă’mprăştie şi fără să-şi dea seama,
mă umple-ochi cu lacrimile lui
şi-apoi le soarbe dus pe gânduri.}

*

La prière de la cuillère

Donne de la force à la main pour qu'elle ne me verse pas,
que je sois un lac silencieux sur la face duquel
poussent des soleils et des lunes fumants.
Ne m’use pas, permets-moi d'être
toujours profonde et sage
comme le ciel d'une âme juste,
et que mes bords restent
à jamais tendres à la bouche qui tremble
et à celle effrayée et affamée
et que je sois toujours pleine pour
ceux qui, se mirant en moi,
écoutent leurs cœurs fatigués
et lentement me hument en pensant à la vie.
Que le jour, une hirondelle de clarté
m’éclaire l'étendue,
et que la nuit, dans ma profondeur s'ébranlent,
multipliant leur blé de lumière, les étoiles.
Donne de la force à la main de celui qui tremble
et qui, tâchant de me lever,
m’éparpille et sans se rendre compte,
me remplit jusqu'au bord de ses larmes,
et ensuite les avale plongé dans ses pensées.

(traduit du roumain par Ileana Vulpescu)”
― Eugen Jebeleanu