Bună, mulțumesc pentru recenzie și stele. Pentru că nu e prima oară când cartea primește critică pentru deficitul de girl power din ea, poziție care m-a iritat destul încât să tot amân continuarea, am să răspund aici ca să am unde trimite pe viitor.
Vă rog pe voi, cititorii, când vine vorba de sf, fantasy sau umor, să nu legați lumea cărții de realitate, să nu credeți automat că în opinia autorului astea sunt rolurile menite personajelor în viața reală. E o poziție lipsită de obiectivitate - dacă aș scrie o carte despre un trib de amazoane, indiferent câți masculi teribil de feroce aș băga pe acolo, absolut niciunul nu ar avea vreo putere de decizie. La fel, dacă aș scrie un thriller plasat în zilele noastre, nici prin cap nu mi-ar trece să nu fie plin de femei date naibii(între noi fie vorba deja e creionat unul...).
Sper că înțelegi ce vreau să zic: înțeleg reacția, că e firească și vine natural dacă atinge un subiect sensibil, dar aș vrea să fie un pic filtrată rece/rațional înainte de a ajunge critică - e o bază-pușcărie unde așa a fost făcută selecția și așa sunt imaginate rolurile, nu e o oglindă a societății reale în opinia autorului. E ok să răpească și să chinuie două sute de omuleți, dar nu e ok să vadă femeile superficial, ehhh... Dacă tot vine vorba de subiectiv, uite de ce e extrem de iritantă poziția asta pentru mine - faptul că Sam e atrăgătoare și știe să folosească asta e exact motivul pentru care în partea a doua e personaj cheie și-și poate arăta capacitățile de super spion infiltrat manipulator... îți dai seama cât de frustrant e pentru autor să construiască o dezvoltare surprinzătoare de personaj și să primească cartonașe galbene când n-a apucat să încheie construcția - îți spun eu, îi vine să omoare personajul cu o broască țestoasă scăpată de un vultur din înaltul cerului fix în capul subiectului din prima pagină al volumului doi :))
Mai pe scurt, ca și în Povestiri de sub papuc, unde umorul e sexist, de cuplu, și exagerările sunt sursă de comic omniprezentă, nu înseamnă nici că eu stau sub papuc, nici că ea topește uși cu laserele din ochi. Să-mi imaginez o lume după reguli care nu-s ok în ziua de azi, nu e un exercițiu de dorințe ascunse, nici opinia mea reală, e doar un exercițiu de imaginație - și dacă autorii nici acolo nu au voie să zburde liber, ce rost mai are sf-ul, fantasy-ul, orice gen la care se subînțelege că nu e vorba despre realitate?
PS. la vroiam vroiau n-am scuze, la niciun/niciuna regulile s-au schimbat în 2005, mie încă greu și-acum să nu scriu din automatism dezlegat ci să mă gândesc când e legat și când nu, cu ambele cred că o să mai greșesc și pe unele n-o să le prindă nici editorii, scuze în avans.
PS2. Știu că am scris mult dar, cum spuneam, comentariul ăsta o să fie un răspuns la care tot o să trimit. Mersi încă o dată pentru aprecieri, lectură și rating.
Vă rog pe voi, cititorii, când vine vorba de sf, fantasy sau umor, să nu legați lumea cărții de realitate, să nu credeți automat că în opinia autorului astea sunt rolurile menite personajelor în viața reală. E o poziție lipsită de obiectivitate - dacă aș scrie o carte despre un trib de amazoane, indiferent câți masculi teribil de feroce aș băga pe acolo, absolut niciunul nu ar avea vreo putere de decizie. La fel, dacă aș scrie un thriller plasat în zilele noastre, nici prin cap nu mi-ar trece să nu fie plin de femei date naibii(între noi fie vorba deja e creionat unul...).
Sper că înțelegi ce vreau să zic: înțeleg reacția, că e firească și vine natural dacă atinge un subiect sensibil, dar aș vrea să fie un pic filtrată rece/rațional înainte de a ajunge critică - e o bază-pușcărie unde așa a fost făcută selecția și așa sunt imaginate rolurile, nu e o oglindă a societății reale în opinia autorului. E ok să răpească și să chinuie două sute de omuleți, dar nu e ok să vadă femeile superficial, ehhh... Dacă tot vine vorba de subiectiv, uite de ce e extrem de iritantă poziția asta pentru mine - faptul că Sam e atrăgătoare și știe să folosească asta e exact motivul pentru care în partea a doua e personaj cheie și-și poate arăta capacitățile de super spion infiltrat manipulator... îți dai seama cât de frustrant e pentru autor să construiască o dezvoltare surprinzătoare de personaj și să primească cartonașe galbene când n-a apucat să încheie construcția - îți spun eu, îi vine să omoare personajul cu o broască țestoasă scăpată de un vultur din înaltul cerului fix în capul subiectului din prima pagină al volumului doi :))
Mai pe scurt, ca și în Povestiri de sub papuc, unde umorul e sexist, de cuplu, și exagerările sunt sursă de comic omniprezentă, nu înseamnă nici că eu stau sub papuc, nici că ea topește uși cu laserele din ochi. Să-mi imaginez o lume după reguli care nu-s ok în ziua de azi, nu e un exercițiu de dorințe ascunse, nici opinia mea reală, e doar un exercițiu de imaginație - și dacă autorii nici acolo nu au voie să zburde liber, ce rost mai are sf-ul, fantasy-ul, orice gen la care se subînțelege că nu e vorba despre realitate?
PS. la vroiam vroiau n-am scuze, la niciun/niciuna regulile s-au schimbat în 2005, mie încă greu și-acum să nu scriu din automatism dezlegat ci să mă gândesc când e legat și când nu, cu ambele cred că o să mai greșesc și pe unele n-o să le prindă nici editorii, scuze în avans.
PS2. Știu că am scris mult dar, cum spuneam, comentariul ăsta o să fie un răspuns la care tot o să trimit. Mersi încă o dată pentru aprecieri, lectură și rating.