“Putem oare spune că gustul amar este o caracteristică intrinsecă a mâncării sau mai degrabă un rezultat al măsurătorii pe care creierul îl atribuie (pentru simplitate) mâncării? Aceeaşi întrebare o putem pune despre frumuseţea unui tablou, despre cuminţenia unui copil sau despre caracterul unei piese muzicale. În toate aceste cazuri, creierul atribuie caracteristicile obiectului măsurat. În acest fel suntem uşor convinşi că un lucru este într-un fel sau altul deşi ar trebui să fim circumspecţi când afirmăm că ştim ce sunt cu adevărat lucrurile, şi să spunem doar că percepem lucrurile într-un mod sau altul.
Poate că niciunde nu este mai adevărată observaţia de mai sus decât în cazul fericirii. De câte ori nu suntem convinşi că fericirea este un lucru sau altul, că este un fel de obiect pe care îl putem ţine în mână? Odată cu trecerea anilor, vom fi înţeles poate că fericirea este o stare, o problemă de percepţie. Un pahar poate fi perceput în acelaşi timp fie pe jumătate gol, fie pe jumătate plin. Deşi paharul este acelaşi, starea pe care o induce percepţia lui este complet diferită.”