“Într-o bună zi, devii deodată unul dintre bărbații fără femei. Ziua aceasta vine pe nepusă masă, fără cel mai mic semn sau avertisment, fără s-o simți sau s-o intuiești, fără să se anunțe cu un ciocănit sau un tușit. Dai un colț și te trezești deja acolo. Însă nu te mai poți întoarce. Odată ce ai dat colțul, devine singura lume pentru tine. Iar în acea lume te numeri printre "bărbații fără femei". La plural, infinit de rece.
Doar bărbații fără femei știu cât e de cumplit, de sfâșietor să fii unul dintre bărbații fără femei. Pierzi minunatul vânt din vest. Rămâi pe vecie - un miliard de ani e, probabil, aproape de vecie - fără sinele de paisprezece ani. Auzi în depărtare cântecele apatice și triste ale marinarilor. Te scufunzi pe fundul întunecat al oceanului, alături de amoniți și celacanți. Dai la unu noaptea telefon cuiva. Primești la unu noaptea un telefon de la cineva. îți dai întâlnire cu un străin într-un punct oarecare, undeva între cunoaștere și necunoaștere. Verși lacrimi pe asfaltul uscat în timp ce-ți măsori presiunea din pneuri.”