Moldova Books

“Izolarea la care au fost supuși basarabenii în timpul regimului țarist a făcut ca aceștia să nu fie pregătiți pentru evenimentele care au avut loc în anii 1917‑1918. După cum am văzut în capitolele precedente, unii dintre ei se „deșteptau“ în timpul studiilor din marile orașe ale Imperiului Rus, când luau exemplu de la estonieni, polonezi, ucraineni etc. Văzând că aceștia vorbeau în propria limbă, aveau un cult pentru propriii lor scriitori etc., moldovenii au început să aibă idealuri precum introducerea limbii române în școală, biserică și administrație sau chiar proclamarea unei autonomii locale în Basarabia. Acestor idealuri li se adăuga, sub influența mișcărilor socialiste din Rusia, necesitatea de a dobândi „pământ și voie“, cum spuneau ei, ceea ce se traducea prin introducerea votului universal și realizarea unei reforme agrare. În special aceste două deziderate îi mobilizau pe moldoveni, iar pământul era cerința cea mai importantă pentru ei. În ceea ce privește unirea cu România, aceasta nu exista în lista de deziderate ale elitei basarabene în 1917, cu mici excepții. Atașamentul față de Rusia era unul puternic, moldovenii considerând că problemele pe care le întâmpinau se datorau doar regimului țarist. Guvernul provizoriu sau „vremelnica stăpânire“, cum i se spunea, avea o componentă socialistă solidă, ceea ce le dădea încredere românilor din Basarabia că viitorul le va aduce realizarea reformelor sociale de care aveau nevoie. Pe de altă parte, majoritatea moldovenilor nici nu erau conștienți de apartenența lor la poporul român, mulți aflând de acest lucru cu ocazia intrării în contact cu frații lor de peste Prut, pe frontul din România. În plus, chiar dacă unii ar fi vrut, în sinea lor, ca Basarabia să se unească cu România, acest lucru părea imposibil din moment ce România era aliată cu Rusia în război.”
― Andrei Popescu, Elita Basarabiei la 1917-1918. Zece personalități care au făcut Unirea