Romania discussion

Hai sa incercam aici sa incepem cumva un fel de curs de scriere lierara creativa

Poate termenul de "curs" e putin exagerat, insa nu gasesc alt cuvant mai potrivit...

Bun, incercam.

@Gabe: poți sa muți categoria "Creație literară" în prima poziție sub Discussion Board ? Că oricum celelalte categorii ale grupului sunt inactive de luni bune. Și să muți și topicul "Ponturi despre scriere creativă" de la General la "Creație literară". Merci!

Mihai wrote: "@Gabe: poți sa muți categoria "Creație literară" în prima poziție sub Discussion Board ? Că oricum celelalte categorii ale grupului sunt inactive de luni bune. Și să muți și topicul "Ponturi despre..."

buna idee... s-a rezolvat...

Cătălin wrote: "(Pe linga cartile de tot felul de creative writing mai sint cartile despre cum percep scriitorii actul scrisului, intre care Margaret Atwood, Negotiating with the Dead: A writer on writing)

O cond..."

excelent punct de vedere, si eu unul sunt foarte de acord...

chiar in cazul meu, daca voi face ceva tentative sa scriu ceva va fi clar inspirat dupa stilul autorilor pe care-i citesc mai mult si pe care-i admir ca autori...

cum facem insa sa ne inspiram, si totodata sa nu plagiem..??..

de asemenea, sunt foarte de acord cu faptul ca trebuie sa ne intrebam pe noi insine, de ce dorim, de ce vrem sa scriem, ce ne determina sa scriem, sau ce ne impinge sa scriem cum spune Catalin...

un alt autor publicat si faimos in US, spunea ca inainte de a incepe o carte, novela, poveste, etc. ar trenbuii sa ne intrebam ce dorim sa transmitem cititorilor nostrii..??..

dorim sa-i invatam ceva, sa impartasim din experienta sau cunostintele noaster?
dorim sa-i amuzam cu glume si umor?
dorim sa-i inspiram in mod filozofic?
dorim sa-i fascinam cu simbolism si metafore?
dorim sa-i captivam cu actiune si suspans?
dorim sa-i facem mai intelepti cu fabule, proverbe sau zicale spuse in stilul nostru personal?

si lista poate continua...

gasind raspunsuri la aceste intrebari, inca inainte de a incepe procesul de a scrie, ne poate ajuta in a incepe cu bine ca autori amatori...

Drept sa spun, ma sperie gandul ca trebuie sa indeplinesc atatea conditii si sa citesc atatea carti, ori cursuri, ori referate, numai ca sa scriu o pagina sau nici macar atat, despre care, in final, nici nu stiu daca o sa fie buna sau nu. Si cand scriu asta, nu-i ca nu as fi de acord cu vreo idee exprimata aici, ci o fac doar pentru mine, pentru a-mi ordona ideile. Daca mie imi place scriitorul X, iau o carte scrisa de domnia sa si ma inspir din stilul sau, numai ca daca el a placut cititorilor, nu-i neaparat necesar ca trebuie sa plac si eu. Iar daca el a luat Nobel, sigur nu-l mai iau si eu, pentru ca el a fost primul cu felul acela de scriere si cu ideile lui noi. Si decat sa fiu ca X, prefer sa fiu ca mine, chiar cu riscul de a nu fi citi de nimeni. Sigur, cititorii vor zice "a, asta scrie ca X, dar nu e nici pe departe ca el, mai bine sa-l citim direct pe X?...riscam mai putin sa citim niste bazaconii". Iar daca scriu cum imi da prin cap, in cel mai rau caz vor zice "scrie prost, dar e original"... Si deja eu, cel care vrea sa scrie ceva si particip la aceasta buna dar nascuta in chinuri idee de curs de scriere creativa, inseamna ca ma bantuie pasiunea scrisului, ceea ce e perfect. Fara pasiune, nimeni nu e creativ. Si apoi pasiunea scrisului nu vine din cititul mult si bun? Iar eu citind mult si bun, nu am eu oare toate informatiile necesare despre cum trebuie sa arate scrierea creativa? Eu cred ca da. Singurul lucru care imi lipseste este curajul sa incep si cineva care sa ma critice (de rau sau de bine!). Si poate ca chiar acesta e rolul cursului. Acum ca m-am lamurit cam ce vreau, sunt sigur ca sunt deja o jumatate de scriitor si nu-mi lipseste decat experienta, pe care, iata, mi-o dobandesc explicandu-mi cam ce vreau eu sa fac. Multumesc de atentie.

Stefan wrote: "Drept sa spun, ma sperie gandul ca trebuie sa indeplinesc atatea conditii si sa citesc atatea carti, ori cursuri, ori referate, numai ca sa scriu o pagina sau nici macar atat, despre care, in final..."

Stefan, ai un punct de vedere foarte valid... nimic rau in asta...

insa, eu unul, ca simplu amator, si ca simplu consumator de carte, de literatura, tot as intreba...

de ce vrei sa scrii... ??.. cum zicea Catalin, ce te impinge sa scrii..??.. sau cum spunea un alt autor, ce doresti sa indeplinesti prin creatia ta..??..

cu alte cuviinte, doresti sa scrii doar pentru tine..??.. sau de fapt pentru potential cititori..??..

doresti sa scrii doar ca simti ca ai multe de spus, multe care vin din launtrul tau..??.. sau doresti sa scrii pentru ca vrei ca altii - cititorii tai - sa ia ceva de fapt din creatia ta..??..

doresti sa scrii doar o pagina, pentru tine, sau o poveste, sau un roman pentru altii potentiali cititori...

e una sa scriem doar pentru noi, sa ne organizam ideile, sa ne facem planurile noastre - de aceea exista asa zisele jurnale...

si e cu totul atlceva sa scriem pentru altii, in speranta ca de fapt altii vor citi si mai mult le va place ceea ce scriem... si de nu, sa publici o carte, si altii sa plateasca bani sa cumpere acea carte, tocamai ca sa citeasca ceea ce tu ai scris...

sigur, banuiesc ca mai toti scriitori au inceput la nivel de amator, cam ce vrem noi sa facem aici - si au scris mai intai doar pentru ei, apoi au impartasit ci famila si cu ceva prieteni, apoi, poate cu un club de carte, si apoi au luat-o mai in serios, cu ceva cursurui clare, cu critici primite de la cititori mai capabili, sau asa zisi critici literari de profesie... hehe....

cum, necum, eu zic ca-i bine sa incercam, fiecare dintre noi care simte ca poate scrie ceva...

eu, unul sunt foarte interesat de subiect, sa aflu cum i-a nastere o carte, sau o creatie literara, nu pentru ca am deja ceva clar in minte si stiu deja ce vreau sa scriu, caci, realmente, in cazul meu, cred ca nu sunt capabil de creatie literara, insa ma gandesc daca aflu ceva ponturi despre cum se face, poate, cumva, as reusii si eu sa scriu ceva si poate niste cititori vor citii si poate chiar le va place...

pe mine unul ma sperie gandul ca nu am de fapt ceva de scris, nu stiu ce sa scriu, despre ce sa scriu, daca m-as apuca sa scriu... din pacate, nu am un mesaj clar pe care sa-l impartasesc cu potentiali cititori, si asta ma sperie pe mine, imi spune ca de fapt nu sunt capabil de a crea ceva original, si ma tem ca-i adevarat...

insa totodata, admit ca nici nu am habar cum sa incep, in afara de a ma inspira din autorii mei preferati, cum fac ei in cartile lor, insa asta iar ma sperie in sensul ca nu vreau sa-i plagiez, si ma intreb, daca ei au reusit sa creeze ceva asa de original si captivant, care ma face pe mine sa citesc, oare cum pot face si eu ceva similar, oare cum as putea si eu scrie ceva original si captivant, ca altii sa citeasca, si inca mai mult, sa citeasca cu placere...

hmmm... nu-i de loc asa de usor cum ar pare la prima vedere...

Hehe, deja ai un punct in plus la scriere logica, pentru ca ai reusit sa te faci inteles mai bine decat mine. Nu e ca nu vreau curs de scriere creativa, vreau, pentru ca de asta m-am inscris si particip la discutii, numai ca nu vreau sa ma apuc de studiat si de citit in plus. Ma gandeam ca scrierea creativa tine mai mult de intuitie si de inspiratie si nu de studiu. Speram ca e ca un joc in care sa scrii de placere, nu incorsetat de reguli. Oricum particip daca se dovedeste ceva interesant, asta e sigur! Cat despre scrisul numai pentru mine, sa citesc numai eu, bineintelesc ca nu vreau asta. Cu cat mai multe persoane citesc ce scriu, cu atat mai bine. Daca tot ai adus vorba de inspiratie si de idei de scris, raman la opinia ca participarea la un joc de cuvinte da mai multe oportunitati imaginatiei creative decat un curs. Daca vrei sa te distrezi si sa scrii jucandu-te, deschide o carte oarecare, inchide ochii si alege un cuvant. Repeta incercarea de 10 ori. Ei, cu astea zece cuvinte incearca si fa un text. Fa legaturi intre cuvinte, gaseste-le ceva care sa le combine logic si ai sa vezi ca ceva ceva tot iese. Cateodata, cand am timp si chef de scris, deschid Dexonline si folosesc cuvantul zilei - in dreapta paginei intiale a site-ului, este mereu cel putin un cuvant al zilei, cu explicatii si uneori chiar si un desen mic. E amuzant. Ok, nu mai comentez prea mult, pentru ca imi pare ca mai mult incurc lucrurile...

sigur, un joc de cuviinte poate fi stimulant si chiar amuzant, ca orice alt joc de fapt...

cum spui ca nu vrei sa te apuci de studiat mai mult, sau de citit mai mult, e de inteles, nu-i usor sa mergem iar la "scoala" ca sa zicem asa, desii la drept vorbim, mereu e cate ceva nou de invatat...

din punctul meu de vedere, privind in a scrie ceva, o creatie literara (poate e prea mult spus la nivel de amator, insa de ce nu...) deci privind a scrie o creatie literara, pentru mine cel putin e un fel de incercare mai serioasa, care trebuie abordata nu numai pe baza intuitiei, si a inspiratiei, insa si ceva studiu in a incepe cumva intr-o directie buna din start...

e ca si cum am construii ceva, orice, sa sizcem ca un zidar un zid de caramizi, tot trebuie sa stiim cum, sau ca un tamplar o masa, sau un scaun, sau orice alta piesa de mobilier, sau ca un mecanic auto, reparand sau chiar construind o masina, si lista poate continua... cumva, trebuie sa stim o baza, cum sa incepem, ca sa pornim intr-o directie buna...

cum eu unul nu prea am intuitie, si cu atat mai putin inspiratie, in cazul meu imi trebuie un fel de ghid, de manual, pas cu pas, ce sa fac, cum sa fac, sa iasa bine...

din pacate, stiindu-ma pe mine insumi, nici macar cu un astfel de ghid nu ma descurc prea bine, caci nu urmez chiar pas cu pas asa cum ar trebuii... hehehe...

a fi scriitor, si inca unul de success, publicat, cu ceva carti reale, palpabile, pe care cititorii sa le cumpere, tocmai pentru ca doresc sa citeasca ceea ce scriitorul scrie, e dupa mine o profesie ca oricare alta, deci daca nu suntem deja scriitori de profesie, trebuie cumva sa invatam cum, cel putin, cum sa incepem daca nu chiar si mai mult...

insa, bineinteles, nimic nu te opreste sa incepi sa scrii si sa supui criticismului creatia ta... si daca ai deja inspiratia si subiectul, de ce nu, poti incepe oricand...

dar, ma gandesc, fara a stabili macar niste baze de plecare, ai putea evita ceva gresli care ar fi mentionate in aceste baze de plecare...

de exemplu:
- cum construiesti un caracter
- cate caractere sa ai, cate principale, cate secundare
- interactia si relatiile dintre caractere
- dialogul in conversatia intre aceste caractere
- povestea in sine, unde incepe, unde culmineaza, unde se termina
- zona, locatia unde se desfasoara povestea
- scenele, locatie dupa locatie, ce, cum, unde, cand, etc.
- ce transmiti cititorului
- de ce acea poveste si nu alta
- stilul de a scrie, la persoana intai, la persona a treia
- ritmul actiunii, incet, mediu, rapid

(presupunand ca vorbim de proza generala, un roman, o poveste, si nu de esseuri, filozofie sau poezie)

si lista ar putea continua, mai ales in functie de subiectul ales

eu, unul, sunt mai analitic, doresc sa am un fel de plan, un fel de baza clara, un fel de directie clara, si de aceea nici macar nu stiu cum sa incep... hehe...

si deci ma gandesc poate daca invat putin de la altii care stiu mai bine, poare ma lamuresc si eu cum sa incep... hehe...

ironic, in cazul meu, desii nu am inspiratie si poate nici intuitie, totusi sunt un perfectionist de felul meu, si daca tot ma apuc sa scriu ceva, as dorii sa iasa bine... si la urma urmei de ce nu chiar sa fie placut de catre cititori si chiar sa fie publicat... hehe...

stiu, ambitios scop, si putina baza sau mai de loc, insa cumva tot trebuies sa inceram... daca vrem sa pasim in aceasta zona de a fi creatori de literatura...

pe mine, ma ingrijoreaza gandul ca nu sunt capabil de o creatie originala... ma tem ca daca ma aventurez cumva sa scriu ceva, va fi prea mult influentat de autorii mei preferati, si cum ai zis tu la un moment dat, citorii ar simti asta si ar zice - pai asta-i cam ca si autorul X, numai ca-i de proasta calitate, deci mai bine sa-l citim direct pe autorul X... asta e chiar o problema clara pentru mine... hehe...

(si iata ca deja scriem cate ceva, poate chiar prea mult, desii nu-i nici pe departe creatie literara... hehehe.... )

Pentru mine, un scriitor e doar un cititor curajos. Si odata ce cititorul acesta (dupa ce si-a umplut capul de carti citite) incepe sa scrie, face experienta si pune stapanire pe meserie. Inspiratia iti vine din ralitate, de la faptele simple pe care le dezvolti si le schimbi dupa bunul tau plac (mai putin marii scriitori, plus cei de SF si filozofii, acestia sunt originali si nu ne punem cu ei, hehe). In rest toti folosesc numai cuvintele si cateva idei, nimc altceva. Cum spui, toti zidarii folosesc caramizi, dar putin stiu sa faca o bolta care sa tina cinci etaje deasupra si sa mai dainuie si 1000 de ani.

Stefan wrote: "Pentru mine, un scriitor e doar un cititor curajos. Si odata ce cititorul acesta (dupa ce si-a umplut capul de carti citite) incepe sa scrie, face experienta si pune stapanire pe meserie. Inspirati..."

hmmm... imi place definitia ta despre un "scriitor e un cititor curajos" ... chiar bine spus, pentru noi cei amatori sau aspiranti...

de asemenea sunt de acord cu tine privind inspiratia ne poate venii din orice si de oriunde... insa doar daca asa numita "muza" ne apare in cale... hehehe....

eu, ma tem ca sunt incojurat numai de banal si nimic deosbit, sau poate daca este cumva in jurul meu, nu stiu cum sa recunosc sau sa identific acel "special"... in snesul ca din pacate nimic nu ma mai impresioneaza, ma tem ca sunt imun deja...

ideea e - cel putin in cazul meu - eu unul, daca ma voi aventura sa scriu ceva, nu doresc sa scriu pentu mine sau pentru placerea mea, ci doresc sa scriu ceva pentru cititorii mei - presupunand ca de fapt cineva va citi ceea ce eu am scris - si pentru placerea lor, in sensul ca m-as bucura sa aflu ca le-a placut ceea ce au citit...

cum cititorii nu sunt usor de multumit, ca si mine insumi, eu ca cititor ma consider cam pretentios si nu prea usor de multumit... deci cum marea majoritate a cititorilor nu sunt usor de multumit, ma tem ca nu voi fi in masura sa le ofer ceva ce sa le placa...

si nu e cum ca mi-ar fi frica de critici, caci de fapt eu sunt cel mai rau critic al meu, ma tem ca nu ma pot ridica la standardele cititorilor mei cu tentativa mea de creatie literara...

Dacă zici că îţi place definiţia cu cititorul curajos, înseamnă că încet încet îţi dispare frica de scris.
Muza este o invenţie a scriitorilor, ori a pictorilor, ori a muzicienilor. Apelează la ea ca să se simtă importanţi şi să-şi dea aere de mit, de sfânt, de exemplu de neatins, de ţel pentru mulţime. Odată ce ai citit mult, ai studiat tehnica picturii şi teoria armoniei în muzică, or să dea buzna muzele peste artistul curajos. Crede-mă. Că sunt artişti mai inspiraţi (ca idei) şi alţii mai puţin, asta da, e adevărat.
Cât priveşte banalitatea din jurul tău, nu ştiu ce să-ţi spun. Toţi, la începuturi, de tineri, ne avântăm să învăţăm, să devenim buni la ceva, o meserie, o profesie, ne zbatem şi ne aruncăm în mijlocul problemelor. Iar când, în sfârşit pricepem câte ceva şi devenim bunişori în ceea ce facem, ne plictisim şi ne scade entuziasmul şi ne apare plictiseala. O soluţie ar fi schimbarea. Un alt serviciu, un alt grup de prieteni, o altă meserie, o altă ţară cu altă limbă şi alte obiceiuri sau mai ştiu ce altceva. Da, călduţul şi molcuţul duc la plictiseală.
E invers, cititorul este rezultatul a ceea ce scrii tu. El vine după scris. Şi dacă tu tragi cu coada ochiului la rezultat (la cititor), nu faci decât să schimbi datele problemei ca să-i mulţumesti pe ei. Stai să mă explic. Nu vreau să fiu urâcios, dar mulţi cititori citesc bazaconii siropoase, romane sexy ori cărţi despre tristeţea eternă. Restul, adică mai puţini decât cei mulţi, citesc ceva interesant, care să-i facă să gândească. Acum alege tu, vrei mulţi sau puţini? Bineînţeles, regulele sunt făcute doar pentru a da mai multă valoare excepţiilor(!) - câte un cititor poate devora orice.
Criticii, în general (tot cu... generalul ăsta!) sunt profesionişti plătiţi să-şi spună o opinie. Părerea lor este ceva subiectiv la ceva subiectiv - ar putea lăuda sau critica (subiectivitate) ceva ce este frumos său urât (din nou subiectivitate). Posibilitatea lor de a "ghici" dacă o scriere e valabilă, este de 25%: pot lăuda urâtul - greşit, pot critica frumosul - greşit, pot critica urâtul - nu ne interesează pentru că ştim cu toţii că e urât şi de abia ultimul, lăudarea frumosului, e răspunsul corect. Deci, cum vezi şi tu, nu merită să te stresezi cu ei. Rolul lor, într-o economie de piaţă, este de a mări vânzările.
Acum că i-am omorât pe toţi şi ne-a mai trecut tracul, am să-ţi trimit o poveste.

hehe...

ai cu siguranta dreptate din multe puncte de vedere... si cu multe sunt si eu de acord...

si eu cred ca daca am citit (si inca citesc) mult, si am studiat (si inca studiez) cum fac autorii mei preferati, ma gandesc ca poate as putea si eu face la fel daca as incerca... fie si doar imitiand putin tehnica folosita de ei, tot ar iesii ceva daca incerc si eu...

de acord de asemenea ca dupa ce ne obisnuim cu mediul din jurul nostu, sau devenim ceva mai buni in ceea ce facemm ne scade interesul, si o relativa plictiseala poate lua locul, insa in cazul meu ma tem ca e mai profund, in multe sensuri...
privind plictiseala, eu unu chiar nu ma plictisesc niciodata, am prea multe de facut, de vazut, de visitiat de incercat, si nu am realmete timp sa ma "plictisesc" in adevratul sens al cuvantului, desii nici nu cred ca stiu care-i adevratul sens al cuvantului, considerand ca de fapt eu nu ma plictisesc niciodata...

da, uneori imi scade interesul, si iar sunt de acord cu tine, schimbarea ajuta putin, de aceea imi place sa calatoresc mult, si sa fiu pur si simplu un turist, sa vizitez locuri noi, sa incerc lucruri noi, sa intalnesc personane noi...

insa din pacate, tot nu prea ma mai misca sau impresioneaza nimic, cel putin nu in sensul sa imi zic "hmm, aici e o poveste interesanta care poate ar merita atentie si poate as putea scrie despre asta... " sau mai mult, sa imi zic "am gasit aici o poveste despre care sa scriu, stiind ca cititorilor mei le va place"

interesant punct de vedere ai cu si despre criticii literari, ma uimeste cum de nu am vazut si eu din acest punct de verede... hehehe... intr-adevar, dupa cum spui, poate ca au dreptate in jur de 25% din cazuri...

si de acord, nu prea trebuie sa ne ingrijoram prea mult despre criticii literari,,,

insa in cazul meu, eu nu ma ingrijorez de criticii literari, ci pur si simplu de cititorrii mei cei care de fapt vor cititii ceea ce voi scrie (presupunand ca resusesc sa scriu ceva remarcabil.. hehe...)

orice cititor - critic literar sau nu - are o parere, parerea lor personala, si mai mult, le place sau nu le place ceea ce citesc...

ca si aici, pe acest site, ca orice cititor ne putem spune parearea despre o carte, daca ne place si de ce, daca nu ne place si de ce, sau nici macar nu trebuie sa spunem clar de ce, insa putem clar sa spunem altora - cititori ca si noi - daca ne-a placut sau nu ne-a placut o carte...

eu, unul, imi spun parerea dupa ce termin o carte si las si pe altii sa stie daca mi-a placut sau nu cartea pe care tocmai am terminat-o...

in final, infiferent daca suntem critici literari de profesie sau nu, o carte - ca orice alt produs, ca un film, ca un concert, ca o pictura, scupltura, sau o masina, o mancare, orice, ne place sau nu ne place....

cu cat mai multi consumatori - in cazul cartilor cititori - le place ce consuma, ce citesc, cu atat mai de success acel produs este, deci acea carte este...

revenind la carti numai, chiar daca criticii literari spun ca o carte-i buna si merita atentie, daca cititorii nu simt la fel, cartea nu e de success... si in contrast, chiar daca criticii literari spun despre o carte ca nu e buna, nu are valoare, daca cititorilor le place, cartea are succes... la fel un film, la fel orice altceva, orice putem folosii sau consuma...

eu, dspre acei cititori ai mei ma tem ca nu le va place ceea ce am scris, ceea ce le-am oferit, sau ma tem ca nu ma pot ridica la standardele lor... nu imi pasa prea mult de criticii literari, insa imi pasa de cititorii mei, caci as dorii sa le ofer ceva ce le va place...

de aceea, recunscc, ma cam tem sa scriu ceva, caci nu cred ca ma ridic la standardele cititorilor

eu, ca cititor sunt foarte, extrem de pretentios si greu de multumit.... hehe.... ma tem ca si altii sunt cam ca si mine, deci pretentiosi si greu de multumit...

si iar zic in incheiere, sincer vorbind, daca voi scrie ceva, nu voi scrie pentru mine, sau ca imi place mie, voi scrie pentru cititorii mei, ca lor sa la placa...

si asta nu e usor de loc... acum nu ca sunt negativist, sunt doar realist, stiind ca-i greu sa-i multumesti pe cititori...

Mmm, vad ca nu ti-a trecut frica de cititori. De criticii literari, da, am scapat de ei. Hihi! Poate nu m-am facut inteles bine, dar tie iti este frica de ceva ce nu ai inca, frica de o idee. Materializeaza intai ideea, scriind ceva, si vezi ce se intampla. Scrie o poveste, lanseaz o pe la o revista, ori online si vezi ce se intampla. In cele mai multe dintre cazuri, nu te citeste nimeni, asa ca n-ai de ce sa te temi, cititorul nu-i. Daca te citeste, treaba e buna si cititorul multumit. Nu cred ca daca cineva citeste ceva si nu-i place, se apuca si-ti trimite mesaje cu "bai, ce prost scrii!". In cel mai rau caz, ai pierdut un cititor (potential). Uite, am o solutie, pentru ca stiu ca un pic ti-e fica, un pic te rusinezi: semneaza cu un alt nume si vezi cum reactioneaza cititorul. Asa nici usturoi n-ai mancat si nici... Oricum, pana nu scrii, nu stii ce se intampla. Poti sa banuiesti doar, dar nu vei sti niciodata...

hmm... mda, iar ai dreptate, imi primul rand imi e relativ frica - desii e poate prea mult spus "frica" - de aceea mai bine sa folosesc termenul ma "tem" de cititori, in sensul ca nu ma voi ridical la standardele lor de cititori, si apoi, da, ma mai tem si de a incepe sa scriu, caci nu prea stiu despre ce sa scriu, nu am o ideea anume, clara despre ceea ce sa scriu, sau nu am ceva clar, o tema, o poveste clara despre care sa incep sa scriu...

sigur, sunt de acord, la urma urmei poate ca ar fi bine sa incep sa scriu - cum necum - si sa vad ce iese si cum e primit de eventualii cititori... hehehe... de aceea sunt aici, si abia astept sa invat ceva nou din ghidul pe care-l pregateste colega noastra aici...

insa, in naitivtatea mea, combinata cu ambitia mea, cum am spus, daca tot incerc si incep sa scriu ceva, as dorii sa iasa bine - adica, sa fie asa de bun, incat sa pot avea curajul sa trimit produsul final la ceva edituri si sa fie publicat in final... de ce nu..??..

daca tot consum timp si efort sa scriu ceva, doresc sa iasa bine, si de ce un sa fie publicat si sa se materializeze intr-o carte clara pe care cineva sa o cumpere, so o citeasca si chiar sa le placa... cam asa ma gandesc eu... hehehe...

stiu, am ambitii mari pentru un amator.. hehehe... insa de ce nu...

ok, astept cu nerabdare.

hehe... cu cat citesc mai mult alti autori, bineinteles din autorii mei preferati, cu atat mai mult realizez ca nu cred ca as putea scrie nici pe departe la un nivel care sa multumeasca eventualli cititori ai mei...

mai ales, acum, pentru ca ma gandesc mai serios daca sa scriu ceva sau nu, acum analizez cu mai multa atentie cum fac autorii mei preferati cand creaza o carte - si ma uimeste cat de avansati sunt ei, si cat de incepator sunt eu - si "incepator" e mult spus... hehe...

sigur poate ca nu e bine sa ma compar cu ei, caci nu sunt de talia lor, sau in liga lor ca sa spunem asa, insa oricum, avem cu totii ceva modele pe care le admiram si dorim sa fim sau sa facem ca si ei...

eu, inca realizez cat de departe sunt in a crea ceva remarcabil care sa placa unor eventuali cititori...

si iar spun, nu cum ca as fi negativist, ci doar sunt realist cu mine insumi...

Gabe, hai, ai inceput sa scrii? Merge treaba sau tot iti este frica de cititori? :)

nu am inceput sa scriu inca, insa imi fac planul, lucrez la un plan, in sensul cum am spus anterior aici, imi construiesc personajele, stabilest relatia dintre ele, imi aleg locatia unde se va desfasura actiunea - caci va fi o carte de actiune (poate "carte" e mult prea mul spus, insa nu gasesc alt cuvant, nu as spune inca roman sau altceva... hehe... )

deci am inceput relativ sa lucrez la structura de baza... insa tot nu imi este clar cel putin mie insumi ce fel de actiune, ce fel de poveste sa spun - am ceva idei, insa nu m-am hotarat inca care ar fi mai buna, in sensul ce le-ar place cititorilor mai mult...

insa cred ca voi incerca o "carte" de detectivi importiva criminalilor, sau poate de criminali importiva detectivilor, as dorii sa speculez aceasta contradictie, acest antagonism, sau lupta, sau joc de tip vanator-vanat, atacant - victima si relatia dintre ei...

(si iar zic, scuze de cuvntul "carte" insa nu stiu cum altflel sa numesc tentativa mea de a scrie ceva, asa ca pentru moment o sa zic carte, desii e poate prea mult... )

carte e cuvantul potrivit pentru o carte! succes la treaba, la scris! ok, ideea e fantastica. banditii contra fortelor de ordine e o directie mereu de succes. daca pot sa te ajut cu vreo idee, intreaba, cine stie, poate imi vine vreo una. uite, ai putea transcrie inceputul aici, pe site, iar noi, participantii, citim si ne bagam si noi in seama cu vreo doua chestii...

sigur, e interesanta ideea sa scrim pe baza a ceea ce altii gandesc sau simt, sau le plac - sau nu le plac - e un fel de scriere interactiva, in sensul ca stim cum incepe, insa nu stim sigur cum evolueaza actiunea sau cum se termina, caci totul ia forma pe baza sugestiilor primite... hehe... imi place ideea, chiar imi place mult ideea, desii nu stiu sigur daca o sa iasa in final...

deci, iata ce ma "chinueste" ca sa zic asa...

m-a fascinat mereu asa zisa conditie pshihiatrica numita "personalitate multipla" care inca starneste dezbatri serioase, multi specialisti inca refuzand sa admita sau sa recunoasca ca o conditie mental valida, considerand ca cel in cauza, subiectul, poate juca un rol perfect pentru cei din jurul lui in functie de cum i se potriveste mai bine zi de zi, saptamana de saptamana..

deci ma gandesc sa incep cu un personaj negativ principal cu aceasta conditie - multipla personalitate - pe care o speculeaza cum vrea ca sa se piarda in viata de zi cu zi in banal pe de-o parte, insa sa se exprime in mod criminal cand are asa zisele "episoade"...

nu sunt inca convins ce sex sa-i dau acestui personaj, sa fie femeie sau barbat... cred ca in functie de ce tip de criminal va fi - si deci nu sunt inca convins nici ce tip de criminlal sa creez - fie brutal - crime oribile, sangeroase, etc. - fie mai delicat, fara prea multa brutalitate, folosind sa zicem otrava si alte metode mai putin brutale, insa la fel de periculoase... deci barbat sau femeie, inca nu e sigur...

apoi as dorii sa creez si un persnaj secundar, care-l ajuta pe cel principal cumva, sa acopere pentru el, sa minta pentru el, sa induca in eroare pe altii, ca cel principal sa scape mai usor...

apoi, in contrast, ceva similar privind fie reprezentant al politiei, fie FBI, fie alt reprezentant al legii - si aici, iar un personaj principal, cu experienta, cu multe cazuri rezolvate, cu reputatie buna, si un personaj secundar, care sa-l asiste pe cel principal, mai tanar, mai fara expereinta insa dorind sa invete, care face ceva greseli ca orice incepator, dar care in final vrea sa rezolve cazul...

si, desii poate parea putin iesit din comun, sau chiar exagerat la nivelul meu de amator-incepator, as dorii totusi sa scriu direct in engleza, din mai multe motive, unele chiar serioase, cel putin pentru mine - cum ar fi cum ca imi vine cumva mai usor in engleza, (considerand ca eu numai aici folosesc romana, si inca cu ceva greutate, caci mi-am iesit din mana)... si apoi, in dorinta mea de a trimite la ceva edituri, as dorii sa fie deja gata de corectat si publicat de editura, fara a fi nevoie de a traduce si eventual a "adapta" ideille initiale...

am multe intrebari pentru mine care ma "chinuie" si la care nu prea gasesc raspunsuri... cum ar fi:
- unde sa se desfasoare actiunea, intr-o tara, sau chiar mai multe tari cu ceva calatorii
- intr-un singur oras, sau mai multe orase, un oras mare, populat, aglomerat, sau un orasel mic, de tara, calm si linistit...
- cat timp ia actiunii, de la inceput pana la sfarsit, o zi, sau 2-3 zile, sau saptamani, sau luni, sau poate chiar ani
- cum sa inceapa actiunea - sa arunc cititorul direct in mijlocul actiunii de la inceput, sa incit si sa sochez cititorul de la bun inceput, sau sa prezint gradual, pas cu pas, si sa construiesc tensiunea in timp
- cum sa se termine actiunea - prezint eu un final clar si concret, asa cum vreau eu, sau las la imaginatia cititorului cum ar dorii ei sa se termine
-cum sa fie ritmul actiunii, rapid, intens, sau mai lejer si mai calm, sau sa alternez
- dialogurile, sa fie directe, sau indirecte, amuzante sau serioase, simple, sau filozofice, etc. etc.
- ce vreau sa transmit cititorului, ce bine e ca cineva - politie, FBI, etc. - vaneaza criminallii, si pana la urma inving, sau ca totusi unii criminali sunt mai abili decat cei ce reprezinta legea si scapa in final
- cine e vantaorul - si cine e vantul, detectivul care-l vaneaza pe criminal, sau criminalul care isi vaneaza victimele, sau criminalul care se intoarce si vaneaza pe cei ce reprezinta legea, pe detectivi, sau pe cei dragi lor - familie, prieteni, etc.
- cine invinge - vantorul care prinde pana la urma vantul, sau vanatul care scapa din ghiarele vanatorului...
- sa creez mai multe cazuri in paralel, sau cateva in serie, unul dupa altul, sau combinat...
- sa sar de la o scena la alta in timp si in spatiu, creeand suspans si confuzie, sau sa mentin o evolutie liniara de la A la B, de la B la C, si tot asa pana la Z...

- si daca pornesc cu personajul cu "personalitati multiple" care e in final adevarul, e chiar bolnav mintal, sau e un actor perfect... sa dau eu raspunsul asa cum vreau eu, sau cum am vazut eu personajul in imaginatia mea, sau sa las cititorii sa se intrebe si sa isi aleaga singuri raspunsul... hehe...

si abia dupa ce gasesc raspunsuri la aceste intrebari - care sunt de baza in fapt - abia apoi, incepe greaua sarcina de a scrie, de a pune intr-un format relativ placut si atractiv ceea ce am planuit, si stabilit, chiar impreuna, cu ajutorul sugestiilor venite de la altii...

deci cam asta ma "chinueste" pe mine acum, inainte de a incepe realmente sa scriu... din pacate, nu ma "chinueste" talentul sau intuitia... hehehe.... ma sperie sa ma apuc de scris, cel putin pana nu gasesc raspunsuri la aceste intrebari de baza...

ca sa nu mai vorbim, daca introduc si sugestii de la voi toti - si chiar imi place mult ideea asta - insa daca introduc sugestii de la voi, totul se complica chiar si mai mult... hehehe...

hehe, eu cred ca e bun ca vrei sa scrii djrect in engleza, mai ales ca-ti vine mai usor ( si eu mai amestec limbile, dar de scris, scriu in romaneste - am vocabularul mai bogat). ai putea sa faci personajul bisexual. sa zicem barbat, cand e normal, cand se comporta normal si femeie cand il apuca criza (...un fel de "mana stanga a intunericului" daca imi aduc bine aminte). poate ar fi bine sa faci o povestire in cateva acte si nu un roman intreg, pentru ca e complicat. incepe exact cu "criza", cand eroul trece de la un sex la altul si trece prin "durerile facerii". ca in "doctor jekyl and mr. hyde" sau ca "frankenstine" - nu crec ca am scris corect numele, asa ca ma scuz. si, odata devenit femeie, se imbraca mai sexy si trece la actiune. intra intr-un bar, ceva, seduce pe careva si-l hoteste. ... e o idee :) si, e mai usor sa nu explici nimic de la inceput despre oras, despre ce si unde se petrece actiunea. o s-o reglezi din mers, in functie de actiune... ce zici?

si, cum iti raspund in pauzele de la serviciu, ideile imi vin in reprize :) hmmm, ce zici ca, terminata prima parte, cea cu transformarea lui in ea si cu prima lovitura cu tipul de la bar, politistul sa se indragosteasca de ea. ori, ca sa complici lucrurile, in loc de un politist, pui o polista, care se indragosteste de eroul principal cand acesta este barbat. iar, daca te tin puterile si poti sa controlezi atatea personaje, pe ea, pe politista, o ajuta un el, politist in devenire, un tanar, care se indragosteste si el de eroul principal, dar cand acesta este ea, adica hoata, the dark side of the main character. asa poti sa presari si cateva scene mai sexy. si, ai putea, dupa ce scrii primul capitol, cel cu transformarea si prima crima ori lovitura, continui cu doua personaje separate, cu doua povestiri de dragoste separate, intre el si politista si ea si ajutor si abia pe parcurs dezvalui ca e unul si acelasi.... na, ca a iesit o telenovela politista presarata cu ceva erotism... hihi!

haha.... ai imaginaite nu gluma...
si imi plac ideile tale, foarte interesante si ofera multe posibilitati de a dezvolta personajele si totodata multe motive pentru cititori sa fie captivati, sa vada ce se mai intampla, chiar imi place, s-ar putea sa iasa ceva...

imi place ideea de mai multe acte - ceea ce s-ar transpune fie in mai multe parti ale cartii - sau poate chiar mini-carti separate, in serie, sau in episoade... imi place idea...

insa, mie ca cititor, chiar daca citesc o serie cu mai multe episoade, nu imi place de loc cand autorii nu rezolva conflictul in final si ne motiveaza "chipurile" sa citim si cartea-episodul urmator, cu un enervant "va urma" sau "to be continued"... nu imi place de loc asa ceva ca cititor, sau cand vad in filme sau in seriale TV... si, eu unul cand vad asa ceva, abandonez seria, filmele, episoadele, caci nu imi place sa astept pana cand ei scot o noua carte, sau nu nou film, sau nu noi episod...

deci, chiar daca va iesii in mai multe acte - episiade - mini-carti - tot ar trebuii sa rezolv cumva la sfarsitul fiecarui act un conflict...

ceea e de fapt posibil, ceea ce deschide usa catre poate a rezolva un caz-o crima pe act... apoi un nou act - mini-catre - o noua crima, un nou caz, aceleasi personaje... hmm... ar iesii ceva...

imi place ideea de a face personajul negativ bi-sexual, nu neaparat la nivel fizic, insa la nivel mental

insa nu imi place ca personaj daca ar fi la nivel fizic, si deci nu mi-ar place ca cititor... as dorii sa scriu ceva care mi-ar place si mie sa citresc ca cititor, mai ales considerand ca eu sunt un cititor foarte pretentions, deci cred ca daca nu mi-ar place mie ca cititor, cu siguranta nu ar place altor citirori, si in final asta e motivatia mea principala, sa scriu ceva care sa placa altor cititori, sa-i atraga, sa-i captiveze... iar zic, daca voi scrie ceva, nu voi scrie pentru mine, ci pentru cititori, care in timp sper ca vor devenii cititorii mei...

insa ideea de a face personajul negativ principal bi-sexual, e interesanta... poate ar iesii ceva, insa trebuie sa ma gandesc mai mult la asta... ce imi vine in minte acum, e fie sa creez un barbat fizic, insa efeminat, si mai slab de caracter, mai fricos, mai ales in comparatie cu barbati adevarati, si in "episoadele" lui de transformare de la o personalitate la alta, sa devina la nivel mental o femeie - insa nu la nivel de transexual, ci doar la nivel mental si temporar, se imbraca ca o femeie, se comporta ca o femeie, iese prin baruri si agata barbati, si apoi omoara acesti barbati, din furia ca el de fapt nu va putea fi niciodata ca ei... hehe....

sau, sa fie o femeie la nivel fizic, insa mai barbatoasa, mai dominanta, si relativ mai putn atragatoare, cu putin success la barbati in viata de zi cu zi, cu o relativa invidie, chiar ura pentru femeile adevarate, frumoase si feminine care atrag barbatii, si deci in "episoadele" de transformare, sa devine la nivel mental un barbat, sa se imbrace, comporte ca un barbat, sa bantuie iar prin baruri si sa agate femei frumoase si feminine pe care sa le omoare din aceasi ura stiind ca nu va fi nicidata o adevarata femeie ca ele... hehehe...

parca imi place mai mult idea sa fie femeie... hehe...

inteleg sugestia de a intoduce erotism, insa pe mine personal nu ma prea misca erotismul in carti, e doar fantezie si sorry, eu nu gust acest gen de fantezii, ca persona prefer "the real thing" si doar citind scene erotice mi se par ca pentru adolescenti - iar privind prin prisma mea ca cititor....

insa, ideea de a introduce o poveste de dragoste cumva (nu neapart si erotism) - e chiar buna si poate adauga la tensiunea generala intre caractere

privind a incepe in mijlocul unii tablou cand deja o crima se desfasoara, ma gandesc ca e mai bine sa incep asa - asftel captivez citiorii de la bun inceput, chiar daca-i sochez cumva, insa cititorul devine captivat, interesat sa afle mai mult, si cel putin are un motiv initial sa inceapa sa citeasca ma mult - iar zic, ce simte si ce-i place (sau i-ar place) cititorului e ingrijorarea mea principala, caci daca nu-i place, pur si simplu nu mai citeste si abandoneaza cartea, ori eu vreau dimportiva, sa citeasca cu placere si cu interes...

privind locatia, oras mare sau nu, un oras sau mai multe orase, o tara sau mai multe tari, e relativ important de asemenea, caci as dorii macar temporar, sa fac orasul si eventual tara un personaj in sine, caci la urma urmei, orice oras si orice tara are o personalitate si o individualitate anume, ceea ce poate fi speculat in conflictul din povestirea mea... (iar privind mai analitic si cu scopul de a oferri cititorului si mai multe movie sa-i placa ceea ce citeste)

insa, deja imi place, un conflict initial, un personaj negativ initial deja ia ceva forma, si e un start bunicel....

nu stiu cum s-ar traduce mai bine in romana, insa as dorii sa creez un clar "story-line" cu un clar "plot on a storyboard" si poate un secundar "plot unfolding in the background" o actiune secundara care sa se deruleze in plan secundar, care sa faca actiunea principala chiar mai interesanta, si sa mentina interesul cititorului intre cele doua conflicturi, cel principal si cel secundar... si ma gandesc sa ceez conflictul secundar, ca o tentativa a personajului negativ sa vaneze fie direct detectivul care vine dupa el, fie cineva din familia detectivului, fie o ruda, fie prieteni propiati... oricum ceva sa introduca si mai multa tensiune in povestire, si chiar mai mult sa arate ca de fapt nici detectivul nu e in siguranta, caci si el - sau ei, daca e o echipa - poate fi ranit serios, fie direct, fie prin familie sau prieteni...

dupa mine, a scrie o carte de acest gen are cateva etape principle:
1. a crea un plan clar - "the storyboard"
2. a crea personajele clare si relatia dintre ele, identitatea lor, stilul dialogurillor
3. a crea mediul in sensul "the environment" - ce tara, oras - sau tari, orase - si cum personalitatea si individualitatea locatiilor influenteaza personajele principale si "the stroy-line evolution"
4. a impartii - sau nu - in mai multe acte, episoade, capitole, scene si tablouri
5. a stabilii cum calatorim cu mintea de la un act la altul, de la un episod la altul, si tot asa, pana la nivelul de la un tablou la altul
6. a scrie totul punand intr-o forma placuta si agreabila
7. a corecta si modifica facand ajustari finale
8. a citii produsul final cu ochii critici ai unui cititor obisniut

si in final daca ne place noua ca autori, si daca suntem relativ multimiti cu produsul final...
9. a prezenta altora - familie, prieteni, amici, membrii unui club de care, etc. pentru un test la scara mai mica si pentru critici initiale

iar daca produsul trece acest test la scara mai mica, pasul final
10. a trimite produsul la edituri, sperand ca cineva va publica produsul final sub forma de carte si va apare in magazine, librarii, etc.

si daca in final cititorii sunt multumiti si chiar autorul primeste ceva bani in final, e un bonus placut pentru tot efortul depus...

deci, asa dupa cum vad eu, a scrie o carte, e mult mai greu decat pare la prima vedere, si cu siguranta - cel putin dupa modelul meu personal - a scrie concret, e de fapt un pas ce vine mai tarziu, dupa ce passi anteriori au fost facuti...

de aceea, eu unul sunt inca departe de a scrie concret ceva... insa cum necum, poate ca ajung si acolo... dupa mine, o carte buna - si cu oarecare success - necesita atentie cel putin un an de zile, daca nu chiar mai si mult...

si din respect pentru viitorii cititori, trebuie sa ne straduim sa iasa bine... adica e plina lumea de scriitori mediocrii si "opere literare" de valoare scazuta, ce folos sa mai adugam si noi la aceasta gramada...

iar zic, in cazul meu, eu sunt un perfectionist, si foarte pretentios, incepand cu mine insumi... deci daca ma aventurez sa scriu ceva, sa incerc o creatie literara, vreau macar sa iasa bine... altfel, ma dezamagesc pe mine insumi, ca aurtor si cititor in acelasi timp, si in plus ofer cititorilor un nou motiv sa intalneasca calitate scazuta... hehe...

deci iata de ce, pentru mine a incepe concret sa scriu, nu chiar asa de usor - insa ma gandesc serios sa ma aventurez in aceasta dificila incercare de a scrie o "creatie literara"

se pare insa ca noi doi am monopolizat acest subiect de conversatie pe aici, nu prea mai e nimeni prin preajma... hehe...

Gabe wrote: "se pare insa ca noi doi am monopolizat acest subiect de conversatie pe aici, nu prea mai e nimeni prin preajma... hehe... ..."

Nu știu alții, dar eu urmăresc cu interes discuția voastră. Ar fi fost păcat să o purtați în privat. Keep it going! :)

salut Mihai! eu, drept sa-ti spun, credeam ca suntem numai in doi la discutii. acum ma bucur ca suntem 3 :)

Nu, nu. Continuati. Cred ca suntem mai multi spectatori. Din cand in cand ne facem auziti cu o aplauda, cu un buuu. Depinde :D

4! Purghy, ciao! Gabe, daca pana la 3 mai mergea cum mai mergea, de la 4 trebuie sa fim mai atenti la ce scriem si cum scriem :) Purghy, daca pe buuu il trimiti lui Gabe, eu, din aplauzele ce-mi raman, promit sa-i trimit si lui cate una... :) din cand in cand.

Gabe,
Iar cădem în aceiaşi greşeală. Cititorul este un rezultat, vine după ce scrii. Ar fi fantastic dacă s-ar aduna 50.000 de dornici cititori şi, plângând, implorând şi cu pixurile pregătite pentru un eventual viitor valoros autograf, să te roage să te apuci şi să scrii prima ta carte. Hehe! Ţi-ar place, nu? Ok, la treabă! Îmi place cum scrii totul pe puncte, 1, 2... se vede că ai studiat ştiinţe precise, nu vorbărie:) numai că nu cred că există nicio formulă magică de carte de succes. Dacă era, coada la Nobel pentru literatură era grozav de lungă. Ar fi prea uşor să avem o schemă logică IF then GOTO şi gata povestea. Nu există şi de asta scrisul e un fel de artă şi programarea de calculatoare e o meserie - asta fără nicio aluzie la nimeni şi nimic. Să trecem la povestea noastră... deja avem planul! Depinde de tine dacă personajul de bun, e bărbat şi de rău, femeie sau invers. Ai deja 3 personaje, eroul, poliţistul şi ajutorul. Oraşul trebuie să fie neapărat mare şi cu mult balamuc. Nu găseşti bisexuali în oraşele mici de provincie şi apoi dacă ar fi, ar şti tot târgul de ei... aşa-i în orăşelele mici...:) sau eventual poţi să-l faci tâmplar într-un oraş mic, unde-şi vede cuminte de rindeluit scânduri, iar când îl ia damblaua, îşi pune fusta şi fuge pentru două zile la New York, omoară, fură sau mai ştiu eu ce, se răcoreşte şi se întoarce în sat la el. Dialogul: eu nu prea mă pricep la dialoguri, dar dacă trebuie musai să-l folosesc, ori întrerup povestirea şi pun între ghilimele ce are de zis personajul, ori fac totul un dialog - când unul, când altul, povestirea derulându-se din frazele lor şi nu din explicaţiile mele, ca povestitor. Numai că eu scriu numai povestiri scurte şi foarte scurte, unde, de regulă, se foloseşte (stârneşte) imaginaţia cititorului şi nu se dă mură în gură tot, ca în roman. În romane ai timp să o lălăi şi să explici cititorului obosit după o zi de muncă şi pe jumătate adormit, chiar şi de două ori ce ai de zis, în schimb la povestioare scurte, dacă nu are atenţia trează, e posibil să nu priceapă nimic. Tot am zis că-ţi trimit una, să vezi diferenţa (şi să ma laud!) dar am uitat.:) Aşa că dialogurile, dacă nu te pricepi, mai bine nu te băga. Hihi! Pe locul întâi, într-o scriere, eu pun mai întâi ideea şi apoi logica desfăşurării. Fără idee eşti mort, iar fără logică te omoară cititorul, că râde de tine şi de prostiile fără sens scrise. Cu împărţitul în capitole, ce să-ţi spun, ar fi fantastic să scrii, să zicem, 5 capitole, şi să contactezi un jurnal local, un ziar ceva, şi să faci un foileton. Le trimiţi, ăia citesc (eventual!) şi îţi zic da (eventual!) Şi tu continui, episod după episod. Dacă e un jurnal online poţi chiar să controlezi câţi cititori ai avut la ultimul episod, iar dacă îţi scade numărul, schimbi direcţia iar dacă îţi creşte, îi dai bătaie, bucuros că ai nimerit-o. Dacă prezinţi ce ai scris familiei, eşti mort. Ai să fii lăudat, ceea ce e foarte grav. În familie sunt toţi subiectivi, deci de ocolit. Prietenii poti să-i pierzi dacă le bagi pe gât ceea ce scrii, pentru că tinzi să-i întrebi mereu "măi, îţi place? Măi, e bine?" Şi el săracul o să fugă de tine... Cel mai bine, cu familia şi prietenii, e să le spui că scrii şi, dacă îţi cer să citească şi ei ce ai scris, dă-le, de nu, nu. În cluburile literare, toţi vor să fie citiţi şi nimeni nu citeşte - e o chestie verificata. Dacă ai ceva bani de cheltuit, contactează un critic literar ori vreunul cu experienta intr-ale scrisului şi dă-i să citească şi să-şi spună opinia. Numai că şi cu ei, nu prea sunt de încredere, vor banii şi atât. Eu am avut o experienţă de uitat cu o "duduie talentată". Tu scrie întâi şi după om vedea dacă-i bun sau nu. Eu îţi promit că citesc şi, iaca, un cititor ai (dar vezi, nu te întinde prea mult... hihi!).

@Mihai & Purghy.
ma bucur sa alfu ca sunt si ceva spectatori la aceasta discutie, mai ales daca interveniti din cand in cand, e chiar si mai bine... ma temeam ca am monopolizat subiectul si nu ar fi chiar foarte corect

@ Stefan
deja incepe sa se contureze ceva ca idee de baza, ca actiune si ca punct de plecare macar, si tot e un pas inainte

cu multe sunt de acord cu tine, unle idei chiar imi plac mult - cum ar fi sa creez personajul negativ principal intr-un orasel mai mic pentru personalitatea de zi cu zi, si apoi cand are "episoade" si isi schimba personalitatea devenind criminal, sa actioneze intr-un oras mare si sa se piarda mai usor acolo, e chiar o idee buna si cred ca asa o sa incep

sunt de acord ca nu e o reteta a successului, nu-i clar ce si cum trebuie facut, ca sa iasa bine - de aceea e de fapt o creatie artistica, si nu o creatie bazata pe stiinte exacte... de acord cu tine, daca ar fi o reteta clara, ar fi coada la Nobel pentru literatura.. hehe...

intr-adevar, eu unul sunt programator la baza, deci o structura clara, o organizare clara e a doua natura a mea... de aceea ma cam sperie sa ma aventurez in domeniul creatiei artistice, caci aici trebuie asa numitul "talent" si ori ai ori nu ai, si ma cam tem ca poate nu am acest "talent"... singurele mele tentative de "creatie artistica" la nivel de amator au fost mai mult in arte vizuale, in fotografie, si nici acolo nu prea am "talent".. hehe...

insa, chiar si in mediul artistic, literatura, muzica, film, etc. - deja s-au stabilit niste sabloane, deja se stie ce place publicului, si se poate estima ce va avea un relativ success si ce nu...

sa luam un exemplu, productia unui film - e o creatie artistica la urma urmei, poate nu capodopere artistice, insa totusi o creatie artistica, menita pentru amuzamentul spectatorilor - ceea ce se numeste "entertainment industry"

cand producatorii analizeaza noi propuneri de a face un film, sau un serial, sau or serie de 2-3 filme cu aceleasi caractere, ei, producatorii, foloses deja ceva sabloane in a estima daca propunerea merita atentie - aka a investii bani - sau nu

daca estimarile sunt incurajatoare, investesc si incep lucrul - echipa de scriirori pentru scenariu, de actori, regizori, decor, locatii, costume, machiaj si coafura, etc. etc. etc.

la fel si in cazul cartilor de success - care sunt tot parte din "entertainment industry" - poate nu sunt candidati seriosi la Nobel, nu ca un Shakespeare, Dostoevsky, Sartre, Camus, Eliade, Cioran, Blaga, Rebreanu... etc. etc. etc.... insa totusi sunt de success, cu multe carti vandute, cu multi, foarte multi cititori, milioane de cititori, care cumpara cartile lor, asa cum spectatorii la un film, sau o piesa, cumpara biletul de intrare la cinema sau la teatru...

eu nu tintesc sa iau - nici macar sa candidez - pentru Nobel, caci realizez ca sunt departe de asa ceva, insa poate ca as reusii sa produc o "creatie literara" care sa placa cititorilor...

sunt de asemenea de acord cu tine si bine spus cu a invita familia sau prieteni sa citeasca - chiar nu m-am gandit asa cum ai spus-o tu, insa sunt de acord, poate nu-i o idee buna, doar daca ei cer de buna voie, si chiar si atunci, ar fi subiectiv, caci poate doresc sa te incurajeze, desii e o lucrare de proasta calitate... hehe...

la un club de lectura, ma referam cum suntem noi aici, sa ne supunem lucrarile unii altora pentru critica constructiva...
eu nu ma tem de critca mai ales daca e constructiva, menita sa imbunatateasca, si nu distructiva, menta sa injoseasca si ceea ce poate e bine pe undeva...

deci, sunt de acord cu multe, insa nu sunt de acord cu tot...

nu sunt de acord cu faprul ca cititorii sunt un rezultat si vin dupa ce scrii, daca am inteles eu bine cum prezinti tu...

eu cred dimpotriva, ca noi - mai ales ca autori amatori - noi trebuie sa ne straduim sa ne ridicam la stadardele cititorilor si sa incercam sa le oferim ceva ce la va place...
si iata iar acele sabloane, cu ce stim deja ca le va place - crima, dragoste/sex, intriga, suspans, tensiune, surprize, actiune, umor, etc. etc. etc. - statisticile spun deja ca marea majoritate a cititorilor - ca si spectatorilor de film sau teartu - le place, si prin majoritate zic mai mult de 51%, mult mai mult...

deci daca noi scriem ceva si le oferim ceva ce cam banuim ca le va place, sansele sunt ca vor fi interesati, vor citii, si daca suntem norocsi, chiar le va place, si poate chiar vor cumpara cartea... si prima carte, si a doua carte si tot asa... poate ca nu vom candida la Nobel, insa daca avem cititori si cumparatori, asta e mai important dupa mine...

deci, nu prea sunt de acord cum ca cititorii vin dupa ce scrim, dimportiva, noi trebuie sa-i intampinam pe cititori cu ceea ce le va place lor... deci de fapt noi venim la cititori, le oferim ce credem ca le va place, si in final ei decid daca le place sau nu...

daca ne straduim sa facem bine de la inceput, poare chiar le va place cititorilor...

deci, eu unul ma voi intinde dupa cum spui tu... hehe...
abia am inceput, si cum am spus, cred ca va lua cel putin un an sa scriu ceva clar - ma gandesc la o carte mai serioasa, care sa o trimit la edituri in final, cum am spus, daca tot depun efortul si consum timpul, de ce nu sa ma straduiesc sa iasa bine si eventuale edituri sa si publice - si sa vanda - cartea mea

in cazul meu, nu ma vad scriind povesti scurte cum spui ca tie iti vine usor... in cazul meu, am prea multe de spus, de dezvaluit, prea multa actiune, suspans, mai multe personaje, si negative si positive si cu tensiune crescanda intre aceste personaje, ca nu ar "incapea" sa zic asa intr-o povestire scurta... hehe...

deci in cazul meu, o sa ma "intind" cam mult...

insa, daca tu ai ceva povestiri scurte - si mai important - daca ai curajul sa expui pentru critica de la mebrii grupului nostru aici, de ce nu... creem o sectie separata de lucrari terminate si gata de citit si de critica constructiva si esti binevenit sa le publici aici...

e un act de mare curaj dupa mine... hehe...

in cazul meu, dupa ce termin ceea ce am inceput, o sa fie in mai multe episoade, clar, cum ai spus tu, mai multe acte - sau ca un fel de mini-carti - cu un caz major, important pe episod... si in cazul meu, daca voi ajunge la stadiul sa trimit ceva la edituri, o sa trimit doar ceva capitole, nici macar un episod intreg, similar cum as trimite ceva "samples" doar sa guste putin si sa vada cum e si sa se lamureasca daca le place si vor mai mult...

daca o editura va zice, da, vrem sa cititm si restul, e clar ca sunt sanse bune sa le placa, inseamna ca am reusit sa le strnaesc interesul - si daca o editura e interesata, inseamna ca in mare am sanse ca si potentiaii cititori sa fie interesati... daca si cand ajung la acel nivel, inseamna deja ca sunt pe drumul cel bun... insa dureaza...

inca "lucram" ca sa zic asa la "sortyboard" si nici nu am terminat cu a crea caracterele - personajele... avem un personaj negativ - si ma tenteaza sa o creez ca femeie, si avem un relativ personaj pozitiv... insa trebuie sa creem victimele - vanatul - apoi relatia dintre personaje - vantor - vanat - apoi tensiunea ce apare intre personaje... si tot asa... e mult de lucru, in a planuii, pana la scrie direct si concret totul....

deci cel putin in cazul meu, e o sa ma "intind" cam mult pana iese ceva... hehe....

insa fact tot ce pot sa iasa bine, sa fie captivant si placut...

si cu ajutor, cu idei de la tine si eventual de la voi toti intersati, e binevenit... poate scriem cu totii o carte impreuna...

deja, e un relativ standard cu autori de mare success, care deja au descoperit ceea ce functioneaza bine pentru ei, si cum sa creeze o carte noua pentru cititorii lor, pentru ca sunt de mare sucess, a scoate o carte noua iar si iar, e deja important, si financiar, pentru bani, insa mai mult pentru a satisface "foamea" cititorilor de citii ceva nou de la ei, si deci, e deja un relativ standard sa scrie o carte in "echipa" in asociere cu un alt scriitor... sunt convins ca poate deja ati vazut sau intalnit o care scrisa de doi autori - "cum vine asta..??.." poate ca va intrebati...

e relativ simplu, autorul principal are deja "cheia successului" are deja "reteta sucessului" asa cum functioneaza deja pentru el si pentru citorii lui, are deja un nume recunoscut - aka branding - are deja un asa zis sablon, are deja ideile clare despre cum sa creeze noua carte, insa nu are timpul (sau nu mai vrea) sa scrie concret - si deci autorul principal creeaza ceea ce se numeste "storyboard" creeaza asa numita "story-line" sau "timeline" creaza personajele - ceea ce in sine e un proces foarte avanasat si poate o sa vorbim mai in amanunt despre asta mai incolo - deci autorul principal creaza structura de baza, si lasa actul de a scrie concret, de a scrie pas cu pas, scena cu scena, capitol cu capitol, unui autor secundar cu care face in acest fel o echipa...

e similar cum functioneaza un franchise ca McDonald's - au "reteta successului", stiu deja ce si cum trebuie facut ca sa aiba sucess cu clientii lor, si deci lasa la nivel local proprietari sa urmeze aceasta "reteta a sucessului" si ei isi pun numele - aka brading - si incaseaza parte din profits...

in fine, ma abat de la subiect, insa spuneam ca si noi, poate putem ca o echipa, sa creem o carte - nu ar fi chiar neauzit... hehe...

Gabe, drept sa-ti spun, nu m-am gandit nicio clipa ca ar putea fi invers de cum ziceam eu. Adica scriitorul scrie si citorul alege din multimea de carti, pe aia care ii place. Dar are sens si cum spui tu. Scriitorul isi alege tinta, isi incarca tocul cu cerneala si-si nimereste "victimele". Diferenta este de ordine intre marketing si actul de creatie (pretentios numit?). Cine incepe primul, expertul in vanzari sau scriitorul? Cine conduce dansul? e mai riscant sa scrii intai - s-ar putea sa nu vinzi nimic dar si daca investesti in marketing si nu ai rezultate? Grea intrebare si de aia eu zic sa asteptam ce zice amicul meu Marco (i-am trimis intrebarea pe mess, dar se vede ca doarme inca...). El e cel-ce-stie-tot-dar-nu-se-plictiseste. Acum, ca suntem in 4 la citit, poate ca apare vreo opinie noua in legutura cu problema aceasta a gainii si a oului... :)

habar nu am avut ca se poate scrie asa cum spui tu. da, ca poti prelua vreo idee de la unul, de la altul, dar unul sa stie reteta cea buna, sa gandeasca totul si altul sa scrie. imi pare mai mult o idee de facut bani decat de scris, e mai mult a idee de afacere. nu ca as avea ceva contra banilor, fereasca sfantul, dar nu e ceea ce mi-ar place. adica, nici nu sunt sigur daca mi-ar place sau nu, poate ca e interesant sa ai directia deja si tu numai sa o urmezi. o sa ma mai gandesc :)

Marco a zis ca amandoua directiile sunt valabile. cate unul scrie dupa inspiratie iar expertii incearca sa-i vanda cartile iar altii scriu dupa ceea ce vrea piata cititorilor. amandoua metodele cred ca sunt valabile. mai grav cand unul scrie si nu se vinde/citeste. :(

Stefan wrote: "Gabe, drept sa-ti spun, nu m-am gandit nicio clipa ca ar putea fi invers de cum ziceam eu. Adica scriitorul scrie si citorul alege din multimea de carti, pe aia care ii place. Dar are sens si cum s..."

Ai prins ideea, insà aici nu-i un expert in vanzri, aka marketing & promo, amundoi sunt scriitori, amundoi sunt ceatori de arta literara, doar ca unul e mai experimentat si deja a descoperit ce merge pentru el, ca stil, si pentru cititorii lui, iar celalalt scriitor e inca inexperimentat, inca in formare, inca in cautarea stilului propriu si original, inca in faza de experiment si testare, un fel de " ucenic" - aka "aprentice" - daca vrei, cautandu-se pe sine ca artist, creator si inca cautandu-si proprii cititori, ca urmare inca lucrand pentru altul care-i dispus sa-l invete cate ceva despre secretele succesului

Ca urmare amundoi au de castgat, principalul, sa-l numim "maestru" caci e relativ acceptat in mediul artististilor creatori, deci maestrul scrie mai mult, cantitativ, si mai repede, in acest fel oferind cititorilor lui fideli ceea ce ei asteapta si doresc de la autorul lor preferat...

Iar ucenicul invata, vede ce si cum merge traba, cum se obtine succesul si in timp, daca are asa numitul "talent" sau "chemare" cand e gata va scoate si el ceva original, al lui insa clar "influentat" de opera maestrului...

Cu siguranta, ucenicul e cel norocos, caci are de la cine invata mai repede si mai bine, chiar daca "munceste" mai mult pentru maestru, scriind cantitativ pentru maestru... Calitatea este in final asigurata de maestru, care citeste produsul brut, initial si face corecturi sau editari pentru a asigura calitatea...

Insa ideea de bazae ca amundoi sunt scriitori, creatori, si nicidecum unul e sales & marketing... Editura, "publishing company" asigura de fapt partea de distributie, marketing, vanzari, etc.

Stefan wrote: "salut Mihai! eu, drept sa-ti spun, credeam ca suntem numai in doi la discutii. acum ma bucur ca suntem 3 :)"

Salut, Stefan! Ce noroc pe Gabe că nici n-a început să scrie la modul serios, că deja are cititori :)

De curând am dat peste un sfat pentru scriitorul wannabe care mi s-a părut foarte bun: ”Scrie cartea pe care vrei să o citești”. Nu știu cui îi aparține, sigur nu mie. Cei mai interesanți oameni sunt cei mânați de o pasiune, cei... driven. Cred că mai întâi trebuie să ai un "drive" care să te îmboldească să scrii ca pentru tine. Dacă vei produce o carte de care să fii mulțumit, atunci este un câștig în sine. Dacă și alții vor fi interesați de ceea ce scrii, atunci va fi un bonus.

Abia după ce vei fi scris măcar o carte, pune-ți problema ce vrea piața cititorilor. Cartea de debut trebuie scrisă ca pentru tine. Eu cel puțin așa am de gând ;)

Stefan wrote: "habar nu am avut ca se poate scrie asa cum spui tu. da, ca poti prelua vreo idee de la unul, de la altul, dar unul sa stie reteta cea buna, sa gandeasca totul si altul sa scrie. imi pare mai mult o..."

Este deja un relativ standard in creatia artistica, nu doar in "literatura" insa si muzica, compozitie, si chiar arte vizuale pictura, sculptura, fotografie, etc.

Este o relativa afacere, o modalitate de a face bani, insa nu-i de condamnat, ce poate fi mai satisfacator, aka "rewarding" , pentru un artist decat sa aiba clientii lui fideli care sa cumpere cartile, muzica, picturile, sculpturile, etc pe care artistul le-a creat?

Dupa mine, multi artisti au dificultati in a face bani, si a devenii faimosi si cunoscuti, tocmai pentru ca ei creeaza pentru ei si nu pentru potentialii lor clienti...

Sigur unele exceptii exista, insa in acele cazuri avem o combinatie extrem de rara, talent si geniu in acelasi creator...

Ma poti, sau cei care urmarest aceasta dezbatere ma puteti acuza cum ca sunt pragmatic... OK, de acord, insa sunt pragmatic in sens realist...

Deci iar zic, sau mai bine zis de aceea eu voi creea ceva, daca ajung la acel nivel sa ma aventurez in a crea ceva, voi crea nu pentru mine, ci pentru cititorii mei, care sa fie placut impresionati, si sa doreasca mai mult, si sa cumpere ceea ce eu creez... Daca nu reusesc, sau daca nu tintesc de la bun inceput la asa ceva ce sens are sa depun efortul si sa consum timpul? Doar pentru mine? Nu numai ca nu merita efortul, insa nu are sens, ce folos sa scriu ceva ce nimeni nu citeste sau nu apreciaza? Doar pentru mine?

Stefan wrote: "Marco a zis ca amandoua directiile sunt valabile. cate unul scrie dupa inspiratie iar expertii incearca sa-i vanda cartile iar altii scriu dupa ceea ce vrea piata cititorilor. amandoua metodele cre..."

Amicul tau Marco are dreptate si sunt de acord...

Insa as sublinia inca o data, artistul care creeaza doar pe baza inspiratiei personale, sperand ca expertii in marketing si vazari vor face minuni, daca acel artist creeaza ceva fara a tine cont de ceea ce publibul vrea si doreste, acel artist trebuie sa simta din interior nu numai "chemarea" talentului, insa si "chinul" geniului... Orice altceva e destinat esecului din start daca se bazeaza numai pe inspiratie si de loc pe ceea ce publicul doreste...

nimeni, ca artist, nu poate forta publicul sa aprecieze lucrarea lui -

un caz amuzant, un pictor cu mari ambitii de a devenii mai ceva ca DaVinci sau Picasso, creaza o pictura super-abstracta cu niste cercuri, si triunghiuri, si cuburi, ce si un copil de 5 ani ar face, sau mai mult, si un elefant de la zoo ar face daca-i pui o pensula in trompa - si totusi acel pictor cu ambitii mari - si cu un ego si mai mare - scoate acea pitcura la vanzara si cere 10 mii, 100 mii, sau chiar 1 Mil. pe ea... hehehe.... si se mira de ce nimeni nu o cumpara, si spune ca publicul nu-i educat sau nu-i intelege profunzimea lui artistica... hehehe....

daca mie unul nu imi place, nu as lua-o nici gratis... hehe... e simplu, publicul decide ce are succes si ce nu are succes...

Eu de aceea ma tem si inca voi fi ingrijotat chiar daca o sa incerc sa scriu ceva, ma tem ca nu voi reusii sa ma ridic la standardele cititorilor... Caci, eu cel putin simt ca nu am nici prea mult talent, si nici nu prea ma "chinuie" geniul artistic...

Imi place sa citesc, in special calitate, insa asta inseamna ca sunt doar un avid consumator, parte din public, asta nu imi da dreptul sa ma cosider un creator... De aceea ma tem sa scriu...

Mihai wrote: "Stefan wrote: "salut Mihai! eu, drept sa-ti spun, credeam ca suntem numai in doi la discutii. acum ma bucur ca suntem 3 :)"

Salut, Stefan! Ce noroc pe Gabe că nici n-a început să scrie la modul se..."

@Mihai,
Sunt cu totul de acord cu tine Mihai, de aceea eu in cazul meu, am si spus ca as dorii sa scriu ceva - o "carte" sa zicem - care sa imi placa mai intai mie - nu a scrie "pentru mine", ci eu, ca cititor sa ma pot bucura, sa imi placa ceea ce gasesc in acea carte...

mai ales considerand ca (asa cum am mai spus anterior) eu unul ca cititor sunt forate pretentios cu ceea ce citesc si e greu sa fiu multimit, deci mi-am zis mie insumi deja, daca mie - ca cititor imi va place cartea - atunci am mari sanse ca si alti cititori sa gaseasca cartea mea placuta, si deci sa o citeasca, si deci sa vrea si mai mult, poate o a doua carte si tot asa...

Insa chiar si cartea de debut - cel putin asa cum spui tu - nu trebuie scrisa numai pentru tine, chiar si aceea trebuie scrisa pentru viitorii tai citititori...

cel care o scrie, ca scriitor debutant, e primul cititor si primul critic, insa cartea tot trebuie scrisa pentru cititori potentiali, cu viitorii cititori in minte... chiar si acea carte de debut, daca trece de testul propriu, al criticii venite direct din partea scriitorului-cititor, sau cititorului-scriitor (cum credeti ca s-ar potrivii mai bine), deci daca trece cu bine de acea prima critica, iar trebuie oferita cititorilor din publicul larg, deci, in final, chiar si acea prima carte, de debut, chiar si aceea trebuie scrisa asa cum ar dorii cititorii potentiali...

e poate dur spus, insa e ca si cum in lumea business-ului am lansa un product nou, lansam produsul pentru o anumita categorie de clienti-cumparatori...

de exemplu costume de baie, sau slapi, papuci de plaja, pe litoral, unde sunt sanse mari sa se vanda, nu la eschimosi, unde nu prea sunt sanse de vanzari...
sau masini de curse (sa le numim asa) in tarile care au deja traseuri de curse.... si nu in zone agricole, fara traseuri de curse, unde nu prea ar cumpara nimeni o masina de curse...
sau masini de arat si semant, in zone agricole, unde sunt terenuri agricole, si nu la oras unde nu prea ar cumpara nimeni... si tot asa....

la fel, si in arta, sau in cazul nostru in a scrie ceva, trebuie sa scriem ceva ce le-ar place cititorilor in primul rand... daca as putea sa pictez, sau sa sculptez, sau sa creez muzica, as gandii la fel, sa fac ceva pentru public, ceea ce le va place...

cititorii in zilele noastre sunt deja foarte pretentiosi, sunt educati, si mai mult, au avut deja ocazia sa citeasca capodopere, deci sa simta adevarata calitate... apoi au avut deja ocazia sa realizeze ceea ce le place - ca stil - si ceea ce nu le place...

sunt mult, mult mai multe carti deja, oriunde ne intoarcem sunt carti - problema nu e ca nu gasim carti, problema e sa gasim ceva care sa ne placa, sa ne captiveze, sa ne faca sa dorim sa citim mai mult de acelasi autor...

chiar si acest website, a fost creat cu aceasta idee, ca noi toti cititorii sa dam "stars-rating" - aka sa ne dam cu parerea - si sa lasam si pe altii sa afle daca ne-a placut sau nu o carte...

indiferent ce zic criticii literari, indiferent ce simte scriitorul care a scris acea carte, daca noua - publicului, noua cititorilor - ne place, spunem si la altii, si altii vor alege acea carte... daca nu ne place, iar spunem la altii, si altii vor evita acea carte...

e simplu in sine, procesul e extrem de simplu in sine... o carte de success e placuta si apreciata de cititori... la fel cu un film bun, la fel cu un cantec, sau un concert bun, la fel cu o pictura buna, la fel cu o sculptura buna... publicul decide successul...

si cand sunt si bani implicati - in a cumpara o carte, sau un CD cu muzica, sau un bilet la film, sau la teatru, sau un DVD cu un film, sau a cupmara o pictura, o sculptura, e iata si mai important - caci publicul hotaraste ce si unde sa isi chieltuie banii, si deci o carte, biletele la cinema sau teartu, sau CD, sau DVD, sau pictura, sculptura, se vand sau nu se vand...

publicul decide, le place, cumpara, si spun si la altii, nu le place, nu cumpara si spun si la altii...

deci, trebuie sa multumim publicul, nu pe noi ca artisti (amatori sau nu)... daca scriem, trebuie sa scriem pentru public, nu pentru noi...

ca o scurta dizertatie, as adauga, fara nici o tentativa de a aluneca in politica, pe vremea comunismului si a dictaturii, consumatorior de arta - cititori in cazul nostu - li se spunea clar ce sa citeasca, cand si cat... iar celor ce incercau sa creeze arta - scriitorilor in cazul nostru - li le spunea clar si concret ce pot scrie, ce si cum...

insa intr-o societate moderna si fara comunism si dictatura, publicul decide ce are succes si ce nu are succes, ca urmare a simplului fapt ca le place si vor sa isi chieltuie banii pe acea carte sau produs de arta, sau nu le place si nu vor chieltuii nimic cu acea carte sau produs de arta...

deci, orice artist, la mod general, trebuie sa multumeasca publicul, trebuie sa creeze cu acest scop, de a multumii publicul - daca doreste sa aiba un public al lui...

si a multumii publicul nu e usor de loc.... si, iar zic, nu cum ca as fi negativist, sau pesimist, sunt doar realist...

@Gabe: un editor priceput care a facut un studiu de piata (de obicei la nivel national, nu mondial) poate sa-ti spuna in linii mari ce prefera cititorul, care sunt trend-urile. Poti afla ce asteptari are cititorul de la scriitorii consacrati, DAR nu ai cum sa stii ce asteptari are cititorul de la tine ca scriitor debutant.

A spune ca vrei sa scrii "o carte de succes care sa multumeasca publicul" este usor de enuntat ca slogan, dar greu de pus in practica pentru ca nu exista o reteta de succes in literatura, cu atat mai putin in zona de fictiune. Desigur, poti sa scrii despre lucruri care vand aproape garantat, de exemplu sexul sau celebritatile, dar daca scrii literatura contemporana mainstream, cititorul ar prefera autorii consacrati.

Nu mai suntem pe vremea lui Dickens cand publicul citea cativa autori care scriau cam la fel. Literatura de acum este impartita pe nise, iau autorii de succes sunt cei care isi creeaza propria lor nisa. Inainte ca un autor sa inventeze o nisa, nimeni nu intuia ca publicul gusta astfel de literatura.

Cum spune Stefan, cititorul vine dupa ce scrii. Este si o vorba din popor: "Nu pune carul inaintea boilor". Ideea este sa scrii ceva ce te reprezinta si abia apoi sa fii atent daca publicul apreciaza sau nu stilul tau sau temele pe care le abordezi.

studiul de piata e o chestie inventata dupa 1950 (parca). asadar cei ce au scris inainte, au scris "orbeste" si numai cei ce au scris dupa, au fost ghidati pe dorinta clientilor. si oricum, masele de cititori nu au idei, ei sunt numai consumatori iar lasati de capul lor citesc aceleasi 4 prostioare mereu. de aia scriitorul e cel ce da tonul si nu cititorul... am sa continui idea, ca-mi pare intereseanta :)

Studiul de piaţă se face doar pe şi cu chestii deja avute. Marketingul nu cred că aduce produse noi, nu crează produse noi ci doar împinge înainte lucruri deja existente. Da, poţi scrie o carte preluând un stil de la altcineva doar pentru că e la modă iar cititorul şi-ar mai dori ceva tot în genul acela. După Harry Potter s-au scris şi făcut o sumedenie de cărţi şi filme - cam toate la fel. Dar poezii delicate şi inteligente ca a lui Marin Sorescu nu prea mai poate careva să scrie pentru că e greu de copiat stilul. Şi, în general, mai peste tot, în artă, în cultură este nevoie de o elită intelectuală activă, care să dea tonul şi să tragă multimea după ei. Gustul cititorului se educă şi dacă te ei numai după marketing, după număr de cititori şi făcutul paralelor, nu evoluezi - cu sensul de, nu aduci nimic nou în lumea cărţilor. Ar fi frumos ca fiecare care se pune pe scris să aducă o noutate fantastică care să-l facă unic în analele scriitorilor. Dar nu e aşa. Aceasta nu mă împiedică, cel puţin pe mine, să-mi scriu poveştile şi prostioarele aşa cum cred eu, fără să copii pe cineva, ori fără vreun expert în marketing care să mă îndrume. Şi revenind la elita intelectuală activă, cea cu rol de formare a gusturilor în artă şi eventual a direcţiilor în politică, cât a fost aristocraţia la conducerea lumii, aceştia hotărau şi care este frumosul şi îl şi promovau - ei înşişi în parte artişti. Cu burghezia s-a întâmplat cam la fel. După, cu democraţia, unul din riscurile ei asumate este că frumosul este hotărât de mulţime iar aceasta de multe ori nu este pregătită. Aşa că, dacă elita intelectuală nu este sau doarme, frumosul este hotărât nu de cei care se pricep. Dar deja m-am depărtat de ceea ce voiam să explic. Aşadar, fiecare scrie cum vrea şi cum poate şi de aceia ne tot exprimăm ideile aici, ca să prindem curaj şi să începem odată :)

Hei, dragilor! Imi pare rau c-a durat atat de mult timp sa va aduc documentul, dar mi-a dat ceva batai de cap sa-l realizez, am reusit sa realizez in cele din urma un document pdf pe baza unor fotografii facute cartii. Fisierul se concentreaza pe conceperea structurii si a formei, acestia sunt primii pasi, care trebuie urmati in procesul de scriere. Acesta este linkul cu documentul facut de mine: https://xjb5hg.dm2304.livefilestore.c... sper ca imaginile sunt clare, doua dintre ele se repeta la un moment dat si imi pare rau pentru asta. :) Documentul contine un intreg capitol Acestea fiind spuse ne putem apuca de treaba. :)
P.S Sa ma anuntati daca aveti probleme cu vizualizarea si descarcarea documentul, voi incerca sa gasesc solutii in cazul asta. Sper sa va fiu de folos in proiectul asta, va doresc spor la treaba!

Ella, salut! de pe tablet nu se vede, incerc diseara de pe calculator :)

Pentru self-learning am folosit de multe ori platforma EdX, mai ales ca majoritatea cursurilor sunt gratuite. Vestea buna e ca tocmai au inceput un curs de scriere creativa in cadrul universitatii British Columbia. Vestea proasta e ca acesta nu este gratuit asa cum mi-as fi dorit. O sa postez totusi linkul catre curs in caz ca exista doritori sau macar ca titlu informativ. link: Link
Sund desigur destule alte cursuri literare gratuite pe care ati putea sa le rasfoiti.

Stefan wrote: "Ella, salut! de pe tablet nu se vede, incerc diseara de pe calculator :)" Incearca linkul asta:
https://drive.google.com/file/d/0B_sX...

@ Mihai,

foarte de acord cum ca un editor priceput cu ceva experienta poate spune care sunt directiile si cam ce doreste cititorul in zilele noastre, intr-o anumita zona - tara, oras, etc.

insa dupa mine, un indicator clar si relativ important este volumul vanzarilor - ce se vinde mai mult, ce autori, ce stil de carti, pe ce anume publicul clar isi chieltueste banii, e un indicator clar cam ce doreste publicul sa citeasca... sigur nu e 100% garantat, insa e totusi un punct de plecare....

cum spune vorba noastra a "nu pune carul inaintea boilor"" iar sunt de acord, insa in sensul in care am zis eu - trebuie sa scriem ceva unde trage publicul, nu noi sa tragem publicul unde dorim noi, sperand ca publicul va fi de acord cu noi si va intelege si chiar va gasii placut si agreabil...

deci iar zic - si e chiar daca nu suntem de acord, daca mentinem o dezbatere constructiva, tot e bine - deci iar zic, trebuie sa scriem ce doreste publicul, nu ce dorim noi...

ba mai mult, as spune, ca daca dorim sa depasim statutul de "debuntant" si deci sa avem mai multe carti publicate, placute si dorite de public, chiar si mai mult, trebuie sa scriem ceea ce publicul doreste, ceea ce publicul asteapta si gaseste placut si agreeabil... abia apoi, dupa ce am facut un nume relativ cunoscut, dupa ce am reusit sa strangem un grup de cititori "ai nostrii" care sa ne doreasca si sa astepte cartile noastre - fanii nostri ca sa zic asa - doar dupa ce am reusit sa depasim acest statut de debutant si avem ceva carti publicate si avem ceva fani si ceva cititori, doar atunci, daca tot dorim sa scriem ceva super "original" ceva ce ne impinge "talentul" sa scriem, ceva ce nu s-ar incadra neaparat cu ceea ce publicul doreste, doar atunci putem "experimenta" ... si as sublinia statutul de experiment, in sensul ca trebuie sa ne asteptam la un esec, la faptul ca cititorii poate nu primesc cu placere "experimentul" nostru, poate nu sunt chiar de acord cu modificarea "stilului" nostru... o astfel de "mutare" ca sa zic asa e foarte riscanta din multe puncte de vedere...

voi, si Mihai, si Stefan, spune-ti ca "cititorul trebuie educat" ...

nu sunt de acord de loc... cititorul e deja educat, chiar foarte educat, deja a citit capodopere, deja a gasit calitate in alti autori-sciitori consacrati si populari, deja stiu cum trebuie sa fie o carte buna

daca se aventureaza sa citeasca o carte de la noi - amatori, sau debutanti - ne dau o sansa, ne offera posibilitatea de a-i convinge pe acesti cititori deja educati, ca si noi suntem relativ buni si ca si noi putem oferii ceva remarcabil, placut si agreabil...

insa nu trebuie sa-i "educam" noi... nicidecum... cel mai greu de schimbat in viata e mentalitatea oamenilor, mai ales a grupurilor masive de oameni... deci in cazul in care nu scriem carti educationale pentru copii, sau carti clare cu scop educational - manuale de a face ceva concret - in literatura, nu trebuie sa educam noi cititorul, iar spun, aceasta e o gresala in marea majoritate a artistilor - scriitori sau nu - ca scot ceva pentru ei insisi, nu pentru public, ceva ce vor ei ca creator, cu foarte putin interes privind la ceea ce publicul vrea sau doreste, deci ne luand in considerare publicul

e similar cu orice alt produs care e consumat de public...
de exemplu sa zicem mai multe tipuri de inghetata, mie imi place de ciocolata, si se pare ca peste 50% din consumatori prefera inghetata de ciocolata, mai ales iar analizad vanzarile, cea de ciocolata se vinde cel mai repede, etc.

sa zicem ca un artist culinar, inventeaza cine stie ce tip "flavor" de inghetata, cum i-ar place lui, o combinatie de mure, cu capsuni, cu mere si vanilie (pur exemplu) - si pentru diversificare pune si ceva piper si poate si ceva amarui in compozitie, si apoi incepe sa zica ca-i cea mai buna inghetata si noi toti ar trebuii sa cumparam acel tip, cel inventat de el...

si, uimit, creatorul vede ca tot cea de ciocolata se vinde mai bine, caci asta place publicului... insa el isi zice in sine... "hmm, poate ca trebuie sa-i educ pe acesti consumatori ai mei, sa consume inghetata mea, si nu cea de ciocolata, caci a mea e mai buna... " si incepe sa-si educe clientii, "fortand" cumva produsul lui...

nu vi se pare ca-i anormal, sau ne-natural... si as putea continua cu exemplele...
in masini - eu, (ca pur exemplu) prefer in Europa, Mercedes si BMW - nu as lua nimic altceva... in US, prefer Cadilac sau Lincoln, si iar, nu as lua nimic altceva... si ca mine, multi gandesc la fel... cei de la Honda, Toyota, Hyundai, etc. zic - "trebuie sa-i educam pe cumparatori" sa cumpere masinile noastre... si unii cuparatori "cad" in aceasta capcana a "educarii" si cumpara, vad cum e, si apoi reevalueaza...

(fara nici o intentie de a pune mai prejos marcile de masini asiatice, sau nimic de acest gen)

doar doresc sa demostrez ca nu e usor, si e aproape imposibil sa schimbam mentalitatea oamenilor - in cazul nostru sa-i educam pe cititori, caci daca nu sunt noi in a citi - deci fie copii sau adoloescenti - daca deja au citit cate ceva, cititorii sunt deja educati, si stiu ce doresc sa citeasca...

iar daca venim noi, ca debuntati, ca incepatori, si incercam sa-i educam pe cititori si sa le "impunem" stilul nostru, creznd ca ceea ce creem noi e mai bun decat ceea ce altii au demonstrat deja ca "se vinde bine" nu avem mari sanse decat la esec..

in final, as adauga, chiar si un autor-scriitor cunoscut, deja cu cititorii lui fideli, chiar si acel autor daca isi schimba stitul si arunca publicului ceva ce publicul nu doreste sa primeasca, chiar si acel autor are de suferit - este cazul asa ziselor "issue-book" cand un autor cunoscut, intalneste o problema importanta, care-l afecteaza pe el intr-un mod mai mult sau mai putin direct, si isi schimba putin stitul, abuzand increderea cititorilot lui in el, si arunca cititorilor lui o noua carte, in care isi spune opinia despre acea problema a lui, sperand sa gaseasca suport si intelegere de la cititorii lui fideli... sperand ca va "educa" cititorii lui privind acea problema, si in final cititorii vor cumpara si mai multe carti, insa si mai mult, se vor unii alaturi de el - de autor - in a combate acea problema... efectul final e exact invers...

am vazut un caz similar curent, si cititorii lui fideli - si eu numarandu-ma printre ei - s-au intors importiva lui, acuzandu-l ca isi foloseste influenta literara sa ridice o problema care de fapt nu are nimic de a face cu creatia literara, si mascand o poveste intr-o carte, de fapt autorul incearca sa ridice acea problema... e un caz tipic, nici macar nu-i unic, chiar are un nume, asa zisele "issue-books" (cine doreste cumva mai multe amanunte, dati-mi mesaj si va spun mai mult despre cateva cazuri reale)

in concluzie, ce vreau sa zic e ca nu trebuie sa "educam" publicul, cititorii, caci mare lor majoritate sunt deja educati, in sensul ca au citit deja carti bune, unlele capodopere, au vazut si deci simtit deja ce inseamna calitate, si nu are nici un sens sa incercam noi sa-i educam...

noi - mai ales ca debuntanti si incepatori - trebuie sa incercam sa ne ridicam la standardele cititorilor, sa intelegem ce le place, si sa le oferim ceva ce le-ar place...

si, da, iar zic, aceasta nu este usor de loc, e chiar foarte greu, este extrem de greu... de aceea eu unul, chiar la nivel de debutant, ma tem, caci e chiar foarte greu sa multumim cititorul din zilele noastre...

ca si in cazul zicalei, noastre precedente, as mai aduga o zicala, "mergem unde ne duce caruta"... deci mergem unde ne trage cititorul, nu unde vrem noi...

e adevarat ca acum sunt multe nise, si a gasii o nisa, una proprie, neocupata inca, asta e iar extrem de greu, si iar as sublinia, trebuie sa fim o combinatie buna de "talent" si "geniu" sa avem curajul de a gasii o nisa sau de a ne impune stilul propriu

si pana o gasim, acea nisa a noastra, daca tot inceram sa creem ceva, sa scriem ceva, trebuie sa ne folosim de nise deja descoperite si existente, si de ce nu, care au sanse mai mari de succes...

in cazul meu, ca sa ma puteti intelege mai bine, sa nu ma acuzati cum ca sunt negativist, in cazul meu, nisa unde as dorii eu sa ma lansez e de suspans, intriga si actiune, mai ales accentuata de antagonismul dintre criminali care comit crime si reprezentantii legii care incerca sa prinda acesti criminali...

nu e nisa mea, nu am inventat-o sau creat-o eu, insa e de relativ success, multi cititori sunt captivati de aceasta nisa, deci publicul doreste carti din aceasta nisa... daca si eu scot ceva in aceasta nisa, nu e garantat, insa am mai multe sanse de succes, decat sa zicem sa salvam delfinii sau balenele in oceanele lumii...

eu unul, incer sa "merg unde ma duce caruta"... eu unul, incerc sa ma las tras de public, si sa le ofer cititorilor ceea ce sper ca le va place de la bun inceput...

@ Ella,

multumim pentru efortul depus

insa nu se vede, nu se acceseaza pe link-ul care l-ai dat, nu vedem nimic...

atunci, dati-mi mail-urile voastre?:d

Jules wrote: "Pentru self-learning am folosit de multe ori platforma EdX, mai ales ca majoritatea cursurilor sunt gratuite. Vestea buna e ca tocmai au inceput un curs de scriere creativa in cadrul universitatii ..."

super link-uri, multumim mult Jules, chiar interesant de studiat conform surselor prezentate de tine...

Gabe wrote: "@ Ella,

multumim pentru efortul depus

insa nu se vede, nu se acceseaza pe link-ul care l-ai dat, nu vedem nimic..."
Aceasta este un alt link către document: https://drive.google.com/file/d/0B_sX...
să mă anunțați dacă funcționează sau nu.