Cartepidemia (activitatea s-a mutat pe Facebook) discussion

Cum vi s-a parut?

Daca nu ati citit pana aici inca, nu cititi comentariile de mai jos. Ar putea contine spoilere.
Sunteti liberi sa discutati mai jos finalul, dar si impresiile despre carte, in general.

Tocmai am terminat cartea, iar finalul mi s-a parut precum o tranzitie lina din universul fantastic al copilariei spre prezent. Acum cand ma gandesc la poveste si la tranzitii, gandul ma duce la miscarile line ale unui ocean.

Cartea este draguta, povestea este interesanta, nu este ceva iesit din comun care sa impresioneze, ci mai degraba o lectura draguta si placuta :) Overall, mi-a facut placere lectura. Are si cateva lectii interesante prin ea, si sunt cateva parti care mi-au placut (pasajul acela cand vorbeau de problema cu lucrurile vii; pasajul de la inceput, preluat dintr-o alta conversatie; felul cum povestea este spusa prin prisma unui copil; felul interesant in care descrie cand l-a vazut pe tatal sau cu amanta; etc.) Din cate am inteles, cartea este o metafora foarte interesanta a copilariei autorului.

Cartea a fost superba! Pur si simplu superba. Nu as recomanda-o copiilor sub nicio forma, date fiind fazele mai horror cu chestia aia care se numeste Ursula Monkton si cu cleaner-ii aia care seamana cu niste vulturi (scuze, nu stiu cum s-au tradus in romana, am citit cartea in engleza). Pana si eu am visat cam urat in legatura cu scena de pe camp, cand baietelul ramane paralizat de frica si face pe el. Brrr...

Ceea ce m-a fascinat la culme, in schimb, a fost familia Hempstock. Si oceanul, desigur! Am eu niste teorii, dar nu stiu daca sa le zic de pe acum sau nu. :)) Astept sa terminati si voi de citit. :D

ATENTIE ACEST MESAJ CONTINE SPOILERE!

Am terminat cartea. A fost super ciudata -atat de cidata incat personajul principal nici macar nu are un nume-, interesanta si foarte originala. Mi-a placut foarte mult, doar ca nu am reusit sa ma conectez prea bine cu personajul principal. Nu am reusit sa stabilesc o conexiune cu el decat la final, in epilog, iar asta este motivul pentru care i-am dat doar 4/5 *.
De asemenea, in cartea asta am intalnit cel mai detestabil personaj "URSULA". Am urat-o pe aceasta fiinta din momentul in care a aparut si pana la final, iar faptul ca a murit m-a bucurat maxim.
Cat despre firul narativ si modul de a scrie al lu' Neil Gaiman nu am decat cuvinte de lauda. In nici 200 de pagini, autorul a reusit sa creeze o poveste geniala, cu personaje exceptionale, scriind totul intr-un mod foarte placut si usor de citit.
Sper ca v-a placut si voua cel putin la fel de mult cum mi-a placut mie :D

Am terminat cartea de cateva zile bune dar nu am mai apucat sa ma alatur discutiilor. Per total, a fost o lectura ok si chiar as putea spune ca se potriveste cu Halloween-ul dupa cum zicea Adela :D... dar... exista un mare DAR in cazul meu. Nu mi-au placut atmosfera si anumite elemente din carte. Personajul ajuns la maturitate isi aduce aminte de copilarie dar pare sa aiba pierderi mari de memorie caci nici macar nu tine minte cum el ar mai fi vizitat oceanul in ultimii ani (dar cu toate acestea isi aduce clar aminte cam tot ce s-a petrecut cand avea 6 ani).

Atmosfera a fost nu musai infricosatoare ci si nostalgica dar intr-un mod care nu m-a acaparat. Mi-au placut inceputul si finalul cartii dar am simtit ca nu m-am regasit in aceasta carte in niciun mod. :/

Am auzit multe pareri despre carte si ma bucur ca nu sunt singura care are o parere mai... negativa, insa am inteles ca multi considera ca autorul fie a lenevit cand a scris aceasta carte, fie ajunsese intr-un moment nostalgic al vietii lui, lucrurile acestea reiesind din faptul ca alte carti de-ale sale au fost mult mai bune (atat prin continut cat si prin personaje).

Pentru moment, ca sa nu ma lungesc, mai precizez niste lucruri: mi-a placut mult de baiat si de Lettie, si eu am detestat-o pe Ursula :)), pisicutii mi s-au parut adorabili, influenta personajelor malefice asupra tatalui baiatului mi s-a parut ciudata (faptul ca tatal a incercat sa isi inece copilul m-a speriat de-a binelea), am considerat confuza legatura dintre ocean, familia Hempstock, animalele vorbitoare ale primei limbi (limba creatiei). Multe idei ale cartii au fost interesante dar nu consider ca au fost puse in valoare cum ar trebui.

PS: Multe dintre minusurile aduse de mine s-ar putea sa fi fost influentate si de personajul negativ Ursula de care nu mai vreau sa aud toata viata. :))

Adrian wrote: "ATENTIE ACEST MESAJ CONTINE SPOILERE!

Am terminat cartea. A fost super ciudata -atat de cidata incat personajul principal nici macar nu are un nume-, interesanta si foarte originala. Mi-a placut f..."

Yup, cartea a fost bestială! Îmi place cum Neil Gaiman lasă atâtea întrebări fără răspuns, doar ca să-şi pună cititorul imaginaţia la contribuţie. Ori a fost faptul că am citit romanul în engleză, orică că e vorba de o carte de Neil Gaiman, dar am fost hooked! Dacă nu aveam treabă în perioada aia când am citit-o, n-aş fi lăsat-o din mână până n-aş fi terminat-o.

Simona wrote: "Am terminat cartea de cateva zile bune dar nu am mai apucat sa ma alatur discutiilor. Per total, a fost o lectura ok si chiar as putea spune ca se potriveste cu Halloween-ul dupa cum zicea Adela :D..."

E un roman care te induce în eroare, într-adevăr. Dar zic eu că am reuşit să îmi formez câteva idei bine conturate despre ocean, despre familia Hempstock şi despre acea lume "alternativă". Ideea e că Gaiman foloseşte totul ca o metaforă, şi tocmai de asta lucrurile devin atât de încâlcite. Plus că în carte există foarte multe elemente împrumutate din miturile şi legendele altor popoare, e un amalgam de idei. Multe rămân neterminate... Pe de o parte e bine, că-ţi pune mintea la contribuţie, pe de altă parte e cam aiurea, că ai impresia că nu mai înţelegi nimic...

Am terminat si eu de dimineata si pot sa spun ca sunt foarte impresionata. Nu vreau sa imi spun ideile de pe acum, insa de-abia astept sa le impartasesc cu voi pe 1 noiembrie. :D

Wow! I need to read this again before I can form a coherent review. But it was wonderful!