Goodreads România discussion
General
>
Despre pofta
date
newest »
newest »
message 1:
by
[deleted user]
(new)
Jun 05, 2020 12:57AM
Stiti diminetile acelea in care te trezesti cu o pofta nebuna de ciocolata calda cu gust de migdala si croissant imprastiind parfumuri catifelate de unt si caramel? In dimineata aceasta m-am trezit cu o pofta nebuna de Borges si mi-am spus: care sunt poftele voastre de lectura, mai mult sau mai putin "vinovate"?
reply
|
flag
Din spirit socratian, nu ma pot abtine sa intreb: depinde de ce?
Dupa cum ai zis si tu, depinde de ce am pofta in momentul respectiv.
Ok! Si pofta? Ce ne starneste pofta? Povestea, scriitura, noutatea sau toate acestea la un loc si ceva peste. Citim cu metoda sau citim prada "placerilor"?
Eu am o pofta vinovata, pe care nu am mai implinit-o de mult: Serge Brussolo. Pentru romanele lui fantastique m-am si apucat sa invat limba franceza si mai asteapta vreo 120 din cartile sale luate de pe torrente de limba franceza. Atmosferele sale apasatoare, sufocante, au ceva relaxant (catharsis?). Tipul e ca un Stephen King, la fel de prolific dar peste el ca imaginatie. Despre calitatea scriiturii n-am ce sa zic, am inceput la timp cartile sale traduse in romana incat nu mai conteaza prea mult acum, retraiesc senzatiile de atunci si nu mai vad calitatea scrisului (daca are vreun sens asta)
Interesant ce intrebi. Uneori citim cu metoda (pt.un examen, cercetare), uneori ne lasam prada placerilor. uneori cand citim cu metoda ne lasam prada placerii de a alege cartea X in loc de cartea Y.
Cred ca cel mai important este sa nu ne autofixam limite.
Ce imi starneste pofta ca azi sa continui cu cartea X si maine cu cartea Y - nu as putea sa iti spun exact. Uneori am o motivatie concreta (vreau sa termin in sfarsit cartea aia), uneori este o stare de excitatie dopaminergica (vreau sa citesc cartea aia ACUM), uneori curiozitate. dar o sa ma gandesc mai serios la subiect si iti voi raspunde.
Care e raspunsul tau la capitolul “ce imi starneste pofta”?
M-am nascut cu un imens si dureros handicap: nu-mi sunt îndeajuns timpul si spatiul actual. Am descoperit repede ca atunci cand citesti devii splitter. Ce imi starneste pofta de citit? Cartile de tip Matrioska. Acele carti pe care trebuie sa le citesti cu ochii pe rafturile bibliotecii. Imi place intertextualitatea textelor cum spunea candva Cristina Haulica. Imi plac cartile care ma teleporteaza de-mi sar fulgii: acum sunt in biblioteca din Alexandria, acum ma trezesc in poiana lui Iocan intrebandu-ma daca mi-am platit foncirea. Poftesc fara de masura dupa cartile acelea care ma vor ajuta "sa nu mor bou" , dupa cum spunea Alexandru Ungureanu.
chiar ma gindeam sa incep o recenzie cu o referinta la 'pofta' asta. In engleza cu care am devenit mult prea familiar in ultimii ani, is se spune 'comfort food' si se refera la cartile pe care le citesti pentru sanatatea ta mintala si curatarea papilelor gustative dupa experimente mai putin savuroase. Alegerea nu are neaparat legatura cu calitatea intrinseca a textului, ci cu preferintele / asteptarile personale.In exemplul de la inceput ma refeream la Dick Francis, un autor comercial de romane de aventura, care dupa ce si-a incheiat cariera de jockeu profesionist a reusit sa gaseasca o formula de succes pe care a aplicat-o cu modificari minime la peste 40 de volume. La baza este un erou simplu fortat de imprejurari sa intervina in schemele ilegale ale unor oameni avizi de putere. Atractia vine de la profilul moral al eroului, profesionalismul aratat si bunul simt, empatia care ii ghideaza fiecare pas.
The Danger [review to come]
Al doilea exemplu este P G Wodehouse, un autor cunoscut de romane umoristice. Societatea pe care o descrie are putine tangente cu realitatea, dar bucuria jocurilor de cuvinte si ironia fina sint garantate sa imi schimbe si mie dispozitia inspre 'insorit'
Cartile de tip Matrioska. Acele carti pe care trebuie sa le citesti cu ochii pe rafturile bibliotecii. - nu stiu sigur daca inteleg dar o sa incerc - carti care contin referinte la alti scriitori / la alte carti? Nu am citit niciodata Dick Francis. Suna bine. L-am pus pe lista. Intr-un fel aceeasi reteta pe care a aplicat-o si Agatha Christie / Georges Simenon.
Alex, intertextualismul implica mai mult decat simple referinte la anumiti autori sau anumite texte. Imi aduc amite un citat din Umberto Eco care in "Sase plimbari prin padurea narativa" spunea:"Atunci când personajele fictive pot emigra de la un text la altul asta înseamnă că au câştigat drept de cetăţenie în lumea reală şi s-au eliberat de povestirea care le-a creat". Altfel spus asistam la o poveste ce este posibila pentru ca este plasata in cadrul de percepere a altor opere anterioare. Acelasi Umberto Eco, in aceeasi povestire mai spunea :„Raporturile noastre perceptive funcţionează deoarece acordăm încredere unei povestiri precedente“. Nicolae Manolescu in " Lectura pe înţelesul tuturor" afirma ca postmodernii prefera intetextualitatea ca
procedeu de producere şi receptare textuală pentru ca in acest mod ochesc doi iepuri dintr-un foc: "creează un text care-şi are structurile literare proprii, alfabetul inconfundabil, şi indică totodată alfabetul genetic al textului, tradiţia lui. Altfel spus,
referentul nu este doar suspendat, […] ci substituit printr-un referent sui-generis care este literatura anterioară evocată prin citare". Sa ne amintim de biblioteca abatiei din Melk, descrisa de Umberto Eco in "Numele Trandafirului" unde descoperim carti disparute, cum ar fi partea a doua a Poeticii lui Aristotel. Sa ne amintim de bibliotecile imaginare cu texte si carti imaginare. Bibliografia generala a lui Mircea Horia Simionescu compusa din rezumate de carti inexistente sau de povestirile lui Ion D Sarbu, "De ce plange mama" sau "Dansul Ursului" unde descoperim nu doar referiri la opere ale lui Sadoveanu ci si personaje ale acestuia. Umberto Eco explica foarte bine acest fenomen cand spune:" „Nimeni nu trăieşte in prezentul imediat. Toţi legăm între ele lucruri şi evenimente cu ajutorul unui liant al memoriei personale şi colective, fie ea istorie sau mit. Trăim intr-o povestire istorică pe baza a două memorii (cea individuală şi cea colectivă). Această împletire de memorie individuală şi colectivă ne lungeşte viaţa. Ne oferă posibilitatea de a exercita fără limite acea facultate pe care noi o folosim atât pentru a percepe lumea prezentă, cât şi pentru a reconstitui trecutul(...) Adesea cărţile vorbesc despre alte cărţi. Adesea o carte nevătămătoare este ca o sămînţă, care înfloreşte într-o carte vătămătoare, sau invers, este un fruct dulce al unei rădăcini amare “. O carte de tip Matrioska, cum le numesc eu, este scrisa pe multiple planuri de perceptie. Fiecare cititor, in functie de cultura sa, experienta sa de viata etc. va percepe diferit textul. Cand citesti in "Peste Oasa mare " a lui Ion D Sarbu "Au rămas în urmă malurile Prigoanei, cu apa ei veselă şi cântătoare" automat esti catapultat in universul lui Creanga. Scuze, m-am lungit nepermis de mult dar subiectul este extrem de amplu.
procedeu de producere şi receptare textuală pentru ca in acest mod ochesc doi iepuri dintr-un foc: "creează un text care-şi are structurile literare proprii, alfabetul inconfundabil, şi indică totodată alfabetul genetic al textului, tradiţia lui. Altfel spus,
referentul nu este doar suspendat, […] ci substituit printr-un referent sui-generis care este literatura anterioară evocată prin citare". Sa ne amintim de biblioteca abatiei din Melk, descrisa de Umberto Eco in "Numele Trandafirului" unde descoperim carti disparute, cum ar fi partea a doua a Poeticii lui Aristotel. Sa ne amintim de bibliotecile imaginare cu texte si carti imaginare. Bibliografia generala a lui Mircea Horia Simionescu compusa din rezumate de carti inexistente sau de povestirile lui Ion D Sarbu, "De ce plange mama" sau "Dansul Ursului" unde descoperim nu doar referiri la opere ale lui Sadoveanu ci si personaje ale acestuia. Umberto Eco explica foarte bine acest fenomen cand spune:" „Nimeni nu trăieşte in prezentul imediat. Toţi legăm între ele lucruri şi evenimente cu ajutorul unui liant al memoriei personale şi colective, fie ea istorie sau mit. Trăim intr-o povestire istorică pe baza a două memorii (cea individuală şi cea colectivă). Această împletire de memorie individuală şi colectivă ne lungeşte viaţa. Ne oferă posibilitatea de a exercita fără limite acea facultate pe care noi o folosim atât pentru a percepe lumea prezentă, cât şi pentru a reconstitui trecutul(...) Adesea cărţile vorbesc despre alte cărţi. Adesea o carte nevătămătoare este ca o sămînţă, care înfloreşte într-o carte vătămătoare, sau invers, este un fruct dulce al unei rădăcini amare “. O carte de tip Matrioska, cum le numesc eu, este scrisa pe multiple planuri de perceptie. Fiecare cititor, in functie de cultura sa, experienta sa de viata etc. va percepe diferit textul. Cand citesti in "Peste Oasa mare " a lui Ion D Sarbu "Au rămas în urmă malurile Prigoanei, cu apa ei veselă şi cântătoare" automat esti catapultat in universul lui Creanga. Scuze, m-am lungit nepermis de mult dar subiectul este extrem de amplu.
Wow, un raspuns extrem de erudit! Dar o sa imi permit cateva remarci:literatura anterioara, evocata prin citire / unde descoperim carti disparute / referiri la opere si personaje : pai asta nu inseamna, simplist vorbind, carti care fac referiri la alte carti? Este un lucru de altfel nemaipomenit, caci, citind o carte, descoperi alte carti despre care altfel nu ai fi auzit.
Si Dostoievski de altfel, in Idiotul, face referire la Gogol si Turgheniev .
Este bine ales "matrioska"? eu as zice mai degraba "rhizom". M-au cam convins baietii aia doi cum e cu rhizom-ul si se aplica in multe situatii. Practic o carte care se dezvolta pe mai multe planuri este ca un rhizom. Dar astfel de carti sunt rare am impresia. Majoritatea au un fir narativ care urmeaza o structura clara, centrala.
"literatura anterioara, evocata prin citire / unde descoperim carti disparute / referiri la opere si personaje : pai asta nu inseamna, simplist vorbind, carti care fac referiri la alte carti?"
Nu, sau nu doar! Acum cateva saptamani am recitit romanul "Cain" a lui Saramago care ne ofera o alta cheie de lectura a povestirilor biblice. Cain devine martor al acestor teme biblice si "marturiile" sale rastoarna complet intelesurile comune. Altfel spus Saramago nu se multumeste sa evoce sau sa citeze alta carte, el ne ofera o alta perspectiva. Borges ne ofera la randul sau o serie intreaga de povestiri ce se nasc din alte povestiri. Pierre Menard este o rescriere a povestirii Don Quijote. Biografia lui Tadeo Isidoro Cruz isi are radacina intr-o poezie a lui José Hernández asa cum Sfârşitul reconstruieste sfarsitul altui poem a lui Martín Fierro. Borges ne arata toate "pre- textele" povestirilor lui si ne ofera re- lecturi. Pentru Borges originalitatea rezida din noile semnificatii pe care reuseste sa le aduca intr-un material de lectura deja cunoscut.
In ce priveste termenul "matrioska" sau carti de tipul acesta, el este imperfect. Cand l-am folosit ma gandeam la "poveste in poveste" ca in "Cartea de Nisip" a aceluiasi Borges. Comparatia mea are insa limitele ei. De ce? pentru ca o papusa matrioska ne prezinta o serie de papusi identice, una in alta. In cazul literaturii ce intertextualizeaza nu avem o simpla citare ci o reinterpretare. Oglinda ce ne este asezata in fata ne prezinta un alt unghi, o alta perspectiva. Montaigne spunea candva ca autorilor le place sa gloseze unii pe altii. Despre Borges si cum scria el iti recomand sa asculti emisiunea "Teze si antiteze la Paris" a Monicai Lovinescu, din anul 1985 in care poti sa il asculti pe Jorge Luis Borges intr-o conferinta din 1983. Vei putea afla direct de la sursa cum functiona actul creatiei la unul dintre cei mai importanti scriitori de acest gen. (https://romania.europalibera.org/a/te...)
Nu, sau nu doar! Acum cateva saptamani am recitit romanul "Cain" a lui Saramago care ne ofera o alta cheie de lectura a povestirilor biblice. Cain devine martor al acestor teme biblice si "marturiile" sale rastoarna complet intelesurile comune. Altfel spus Saramago nu se multumeste sa evoce sau sa citeze alta carte, el ne ofera o alta perspectiva. Borges ne ofera la randul sau o serie intreaga de povestiri ce se nasc din alte povestiri. Pierre Menard este o rescriere a povestirii Don Quijote. Biografia lui Tadeo Isidoro Cruz isi are radacina intr-o poezie a lui José Hernández asa cum Sfârşitul reconstruieste sfarsitul altui poem a lui Martín Fierro. Borges ne arata toate "pre- textele" povestirilor lui si ne ofera re- lecturi. Pentru Borges originalitatea rezida din noile semnificatii pe care reuseste sa le aduca intr-un material de lectura deja cunoscut.
In ce priveste termenul "matrioska" sau carti de tipul acesta, el este imperfect. Cand l-am folosit ma gandeam la "poveste in poveste" ca in "Cartea de Nisip" a aceluiasi Borges. Comparatia mea are insa limitele ei. De ce? pentru ca o papusa matrioska ne prezinta o serie de papusi identice, una in alta. In cazul literaturii ce intertextualizeaza nu avem o simpla citare ci o reinterpretare. Oglinda ce ne este asezata in fata ne prezinta un alt unghi, o alta perspectiva. Montaigne spunea candva ca autorilor le place sa gloseze unii pe altii. Despre Borges si cum scria el iti recomand sa asculti emisiunea "Teze si antiteze la Paris" a Monicai Lovinescu, din anul 1985 in care poti sa il asculti pe Jorge Luis Borges intr-o conferinta din 1983. Vei putea afla direct de la sursa cum functiona actul creatiei la unul dintre cei mai importanti scriitori de acest gen. (https://romania.europalibera.org/a/te...)
