Goodreads România discussion

Pentru luna decembrie vă propunem să citim împreună un thriller palpitant: Toate culorile întunericului de Chris Whitaker, roman apărut în 2024 și tradus la noi la editura Trei.

"În 1975, America e în schimbare. Războiul din Vietnam se încheie. Muhammad Ali se luptă cu Joe Frazier. Iar în orășelul Monta Clare, Missouri, fetele dispar. Când fiica unei familii bogate este vizată, apare cel mai puțin probabil erou – Patch, un adolescent care o salvează pe fată, dar lasă multă durere în urma lui. Patch și cei care îl iubesc descoperă curând că linia dintre triumf și tragedie nu a fost niciodată mai fină. Vor ajunge la adevăruri care ar putea însemna să se piardă unii pe alții."

Ca întotdeauna, vă invit să lăsați un mesaj când începeți cartea, iar apoi să folosiți acest topic pentru a vă nota impresiile. Lectură plăcută!

Am inceput cartea acum e zile, usor "speriata" de review-uri, ce bine am facut ca nu am renuntat la ideea de a o citi si m-am incapatat sa vad despre ce este vorba. Pana acum, va pot confirma ca fiecare capitol te face sa vrei sa stii ce urmeaza, si intr-un fel extrem de ciudat, parca fiecare capitol poate sa fie cel final (eu deja sunt pe la jumatea cartii).

eu mai am trei carti incepute inainte sa ma pot apuca de Whitaker, dar sper sa ajung curind si la ea.

Am început și eu cartea în seara asta. Spre surprinderea mea, se citește foarte repede. Când am văzut numărul de pagini, am avut câteva dubii dacă să mă apuc de ea sau nu, mai ales că am și alte lecturi în plan și timpul nu e tocmai de partea mea. Totuși, te prinde încă de la primele rânduri. Abia aștept să descopăr încotro se îndreaptă povestea. Nu îmi place să citesc recenzii și evit chiar și coperta a patra, așa că intru complet „pe nevăzute”. Spor să avem!

"Cartea asta lovește ca in baros.TREBUIE s-o citiți " - Gillian Flynn
Am inceput cu asta pentru ca fix aceeași senzație am avut-o si eu, si nu numai la sfârșitul cărții, ci pe tot parcursul ei. Parca am trăit cu personajele, fiecare dezamăgire, fiecare emoție.
Personajele construite cam prea idealist pentru gustul meu, mai mult sub forma de schiță, cu puține detalii.
Poate si faptul ca povestea incepe cu Patch fiind copil, nu ai cum sa nu il placi, posibil sa fie "de vina" si stereotipul eroului.
Ca stil, poate greșesc, imi pare destul de asemănător Stephen King, scurt, la obiect, cu transmiterea informației necesare astfel încât sa o ia la goana imaginația ta. Eu am dat 4 stele....desi...sunt cam trase de par 😅...dar fie...

Dania wrote: "Ca stil, poate greșesc, imi pare destul de asemănător Stephen King, scurt, la obiect, cu transmiterea informației necesare astfel încât sa o ia la goana imaginația ta."

Mie mi se pare foarte asemănător stilul cu cel al lui Fredrik Backman.

Da, acum ca ai mentionat, imi dau seama ca mai degraba asa...desi ca sa fiu sincera, am citit o singura cartea scrisa de Fredrik .... celelalta 2 ma asteapta cumintele in biblioteca de ceva timp...🙄

Am început cartea azi. Deși nu am apucat să citesc decât primele 100 pagini mi se pare foarte interesantă, felul autorului de a scrie mă ține într-o curiozitate continuă și creează o tensiune subtilă, dar persistentă. Îmi place felul în care construiește atmosfera și personajele.

eu am ajuns pe la 25% si sincer, incepe sa ma descurajeze stilul autorului. Evenimentele sint cit se poate de dramatice, dar prezentarea e cam prea simplista si prea melodramatica, chiar un pic fortata. Capitolele sint asa de scurte ca mi se pare ca autorul u are incredere in noi can ne putem concentra atentia pe mai mult de 2-3 pagini iar emotiile sint la fel exagerate in caz ca nu sintem capabili de nuante sau de subtilitati.
O sa continui, pentru ca nu e o lectura dificila, dar parca mi se pare ca sint prea multe pagini ramase pentru cit de clara si de emfatica e expozitia.

Comparatia cu Backman mi se pare corecta, in special relativ la Beartown

Unicul meu „dar” este că există anumite momente care par prea convenabile pentru poveste, unele piese potrivindu-se puțin forțat, deși acest lucru nu a umbrit ansamblul unei istorii în care există întotdeauna loc pentru speranță.
Pe scurt, un roman captivant care îmbină misterul unor dispariții cu ravagiile unei căutări neobosite ce se transformă în obsesie și cu o frumoasă poveste despre prietenie și loialitate. O poveste foarte bine scrisă, care mi-a lăsat inima moale și îl confirmă pe Chris Whitaker ca pe un autor de urmărit.
Am terminat azi cartea și, exceptând aceste câteva aspecte un pic negative, este o carte care mi-a plăcut enorm și pe care am citit-o cu mare plăcere.