Ruxandra

“Moda aceasta de a bea ceaiul cu pîine și salam e o modă sovietică. E un semn de bunăstare socialistă. Imaginați-vă trei sute douăzeci de milioane de cetățeni sovietici care își încep ziua bînd ceai cu pîine și salam. Cu felii groase de franzelă proaspătă și cercuri de salam zis ”de doctori” de trei ruble și douăzeci de copeici kilogramul. Mai întîi se aud trei sute douăzeci de milioane de lingurițe care amestecă zahărul în cănile mari cu buline, făcînd o gălăgie ca de clopote. Apoi fiecare cetățean din cei trei sute douăzeci de milioane duce la nas lingurița cu ceai și suflă în ea înainte de a gusta dacă e destul de dulce ceaiul. Apoi mușcă o bucată mare din franzelă cu salam și-n timp ce are gura plină soarbe o gură sănătoasă de ceai. Veți întreba de ce? Pentru că ceaiul e fierbinte, dar dacă ai gura plină cu franzelă și salam, ceaiul nu se atinge direct de gingii, limbă și cerul gurii, ci toată fierbințeala o preaiau asupra lor pîinea și salamul. În acest fel omul sovietic cîștigă timp. Ca să ajungă la servici, la școală, la război, în cosmos sau la Polul Nord.”
― Savatie Baștovoi

“Viata omeneasca nu are sens decit in intregul ei. Si sensul ultim al vietii nu poate fi patruns decit prin mijloacele cu care intelegem arta sau religia: sint mijloacele creatiei in aceasta intelegere creativa, ratiunea nu are decit rol secundar. Matematica, statistica si logica sunt la fel de nepotritivite pentru a intelege si a organiza viata umana ca pentru a asculta muzica lui Beethoven si a lui Mozart. Civilizatia occidentala contemporana se incapataneaza insa sa-i puna pe Beethoven si pe Rafael in formule matematice; se incapataneaza sa inteleaga viata oamenilor si s-o faca mai buna prin statistici. Tentativa absurda si dramatica![...]Sensul vietii este absolut individual si intim.”
― Gheorghiu, Constantin Virgil, La hora 25

“Dios solo escucha cuando uno suplica lo que no necesita.”
― Carlos Ruiz Zafón, El laberinto de los espíritus

“Alergînd din toate părţile, copiii au umplut coridorul, înconjurîndu-mă. Prima senzaţie a fost că vor sări pe mine şi mă vor linge, aşa cum fac cîinii cînd îşi văd stăpînul după o lungă perioadă de despărţire. In faţa acestui spectacol oamenii normali se simt atît de neputincioşi încît foarte puţini dintre ei găsesc apoi puteri pentru a intra a doua oară într-un orfelinat. De obicei ei nu se mai întorc. Oamenii normali preferă să uite că orfelinatele există. De aceea, în orfelinate lucrează mulţi oameni anormali.”
― Savatie Baștovoi, Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat