Marlene David

“În fiecare zi... am picurat în suflet pușină otravă. De ce mă întreb unde sunt? În fiecare zi am făcut-o conștient, o linguriță de minciună și îndulceam viața pentru încă niște ore. Păcatul este când trăiești împotriva sufletului tău, tot ceea ce-ți îngreunează sufletul și mintea și nu te lasă să mergi mai departe liniștit. Când trăiești în păcat, nu mai ai liniște și te simți murdar. Gândurile devin soldați, inima, front de luptă și uite cât de simplu începe măcelul. Și te miri cum se zbenguie Diavolul la ușa sufletului tău și abia așteaptă să intre. Din neatenție ne pierdem și nu mai știm să ne întoarcem. Dacă nu îi dăm lui Dumnezeu mâna la timp, alunecăm în prăpastie și nu ne mai oprim. Când conștiința îți este trează, minciuna roade din tine, mușcând cu poftă. Nu poți să minți și rămâi neatins. Minți și te fărâmi în bucăți pentru că lași neadevărul să locuiască în spațiul adevărului și să crească suflete pe seama lui. Spovedania nu te eliberează ca să faci loc altor păcate. Te eliberează ca să închizi uși și păcatul prin care ai trecut să nu-ți mai fie necesar. Să treci de două ori prin aceeași apă care clocotește înseamnă să fii puțin nebun. Nu numai că îți lasă cicatrici, dar bășicile de pe suflet nu sunt niciodată epidermice.”
― Chris Simion, 40 de zile

“Timpul trăit fără Dumnezeu ne-a ronțăit ceea ce am fi putut să avem sfânt în noi.”
― Chris Simion, 40 de zile

“În fiecare primă zi a lunii primeam de la tine o floare, jocul nostru în care ne construiam buchetul relației. Nu știu când a început și nici când s-a sfârșit. Îmi amintesc doar că a existat o zi când o primă adiere de vânt mi-a deranjat liniștea. M-a speriat. Am întrebat vântul de ce s-a supărat așa. Şi mi-a spus că ai uitat floarea la poarta Cerului. Au urmat alte luni la fel... ajungeai în fața porții, îți aminteai, erai prea obosit să te întorci să o cumperi și atunci fie alegeai să o rupi din grădina noastră, fie o desenai pe o hârtie. Iarna am început să primesc crenguțe de brad. Florile, spuneai tu, se terminaseră. Ușor-ușor... n-am mai băgat de seamă și am uitat de buchetul nostru. Asta a fost lecția în urma căreia am înțeles că cea mai mică relaxare aduce după sine mari relaxări și, fără să-ți dai seama, pasiunea este înlocuită de nepăsare, romantismul de indiferență. Neatenția invită moartea la dans și, când ți-e lumea mai dragă, te trezești dansând singur.”
― Chris Simion, 40 de zile

“Ce înseamnă iertarea? Înseamnă să înțelegi ceea ce te-a făcut să suferi și să nu judeci. Să accepți că un om a căzut, te-a rănit și a fost altfel decât ți-ar fi plăcut să fie. Iertarea nu înseamnă obligația de a merge mai departe cu acel om. Ci capacitatea de a-ți liniști sufletul și de a îndepărta răzbunarea. Iertarea se naște din iubirea pe care o arăți pentru celălalt.”
― Chris Simion, 40 de zile