Carmen Dochia

“Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune.’’

‘’Până acum, gândul meu, colaborând cu mine însumi, a fost acela de a mă îndepărta de etalonul de aur al literaturii. Pe scurt, gândul meu era să prezint o resurecţie a emoţiilor, să descriu comportamentul unei fiinţe omeneşti în stratosfera ideilor, adică în ghearele delirului. Să zugrăvesc o fiintă presocratică, o făptură jumătate ţap, jumătate titan.’’

‘’Când vâd siluetele bărbaţilor şi femeilor mişcându-se apatic în dosul zidurilor închisorii lor, la adăpost sigur, bine închişi pentru câteva ore fugare, mă înspăimântă potenţialul de dramă umană cuprins în aceste trupuri plăpânde, în dosul acestor ziduri cenuşii e plin de scântei umane şi totuşi nici un incendiu nu izbucneşte. Oare aceştia sunt bărbaţi şi femei, mă întreb eu, sau doar nişte umbre, umbrele unor marionete manevrate de nişte sfori invizibile? Aparent se mişcă fără nici un fel de constrângere, dar n-au unde să se ducă. Doar pe un singur tărâm sunt liberi şi pot hălădui în libertate, dar încă n-au învăţat să-şi ia avânt. Până acum nu se cunoaşte vreun vis care să-şi fi luat avântul. Nici un om n-a venit pe lume destul de uşor, destul de voios pentru a se putea desprinde de pământ!
Vulturii care au bătut o vreme din aripile lor puternice s-au zdrobit de pământ. Ne-au ameţit cu zgomotul pe care-1 fac când bat aerul cu apripile. Rămâneţi pe pământ, o, voi, vulturi ai viitorului! Cerurile au fost explorate şi s-au dovedit a fi pustii. Iar ceea ce zace sub pământ este tot un pustiu, umplut doar de oseminte şi de umbre. Rămâneţi deci pe pământ şi mai plutiţi
câteva sute de mii de ani!”
― Henry Miller, Tropic of Cancer

“Sunt şi pauze, dar acestea sunt între vise şi nimeni nu mai ştie nimic de ele. Lumea din jurul
meu dispare, lăsând ici şi colo urme de timp. Lumea e un cancer care se mănâncă pe el însuşi… Cred că, atunci când marea tăcere va învălui totul peste tot, muzica va ieşi în sfârşit triumfătoare. Când totul se va retrage din nou în pântecele timpului, haosul va fi iar stăpân şi haosul e răbojul pe care se scrie realitatea.”
― Henry Miller, Tropic of Cancer

“So that’s how it happens, she thought. I’ll get distracted by life. The wounds will be covered by pleasant moments, moments that I used to take for granted. Hopefully, the pleasant moments will become more frequent, and longer lasting. Because if I keep living in the past, I won’t survive.”
― Ellen Marie Wiseman, The Plum Tree

“Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată cînd viaţa mea fusese zguduită din temelii, cîştigasem pînă la urmă cîte ceva, ceva mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar şi ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puţină înţelegere.”
― Hermann Hesse, Steppenwolf