Carmen Dochia

“The 16 characteristics of psychopaths:

1. Intelligent
2. Rational
3. Calm
4. Unreliable
5. Insincere
6. Without shame or remorse
7. Having poor judgment
8. Without capacity for love
9. Unemotional
10. Poor insight
11. Indifferent to the trust or kindness of others
12. Overreactive to alcohol
13. Suicidal
14. Impersonal sex life
15. Lacking long-term goals
16. Inadequately motivated antisocial behavior”
― Hervey M. Cleckley, The Mask of Sanity

“Indiferent cat de mult crezi că ştii despre gandurile tainice ale unei
persoane, despre impulsurile sale inconştiente şi aşa mai departe, totuşi, cand conversia are loc sub ochii tăi, incepi să te intrebi dacă ai cunoscut vreodată persoana alături de care ţi-ai petrecut intreaga viaţă. E simplu să-ţi spui in sinea ta, in legătură cu un prieten drag: „Are toate instinctele unui asasin" - dar cand il vezi năpustindu-se cu un cuţit asupra ta, atunci e cu totul altceva. Intr-un fel, niciodată nu eşti pregătit pentru una ca asta, oricat de deştept ai fi. in cel mai bun caz, poţi admite că o s-o facă altei persoane - dar niciodată ţie...o, nu! Acum, insă, simt că ar trebui să mă aştept la orice din partea celor pe care ii bănuiesc cel mai puţin. Nu vreau să spun că ar trebui să fim ingrijoraţi, nu, nu de asta-i vorba... Doar că nu trebuie să fim surprinşi.”
― Henry Miller, Sexus

“She discovered the pure joy of reading for pleasure, and was rarely - if ever - seen without a book in her hand. Even in slumber, she was often to be found clutching a volume with one slender hand, her fingers wrapped right around its spine, as if she feared to wake into a world where all books had been forgotten and removed, and this book might become the last she had to linger over.”
― Seanan McGuire, In an Absent Dream

“Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune.’’

‘’Până acum, gândul meu, colaborând cu mine însumi, a fost acela de a mă îndepărta de etalonul de aur al literaturii. Pe scurt, gândul meu era să prezint o resurecţie a emoţiilor, să descriu comportamentul unei fiinţe omeneşti în stratosfera ideilor, adică în ghearele delirului. Să zugrăvesc o fiintă presocratică, o făptură jumătate ţap, jumătate titan.’’

‘’Când vâd siluetele bărbaţilor şi femeilor mişcându-se apatic în dosul zidurilor închisorii lor, la adăpost sigur, bine închişi pentru câteva ore fugare, mă înspăimântă potenţialul de dramă umană cuprins în aceste trupuri plăpânde, în dosul acestor ziduri cenuşii e plin de scântei umane şi totuşi nici un incendiu nu izbucneşte. Oare aceştia sunt bărbaţi şi femei, mă întreb eu, sau doar nişte umbre, umbrele unor marionete manevrate de nişte sfori invizibile? Aparent se mişcă fără nici un fel de constrângere, dar n-au unde să se ducă. Doar pe un singur tărâm sunt liberi şi pot hălădui în libertate, dar încă n-au învăţat să-şi ia avânt. Până acum nu se cunoaşte vreun vis care să-şi fi luat avântul. Nici un om n-a venit pe lume destul de uşor, destul de voios pentru a se putea desprinde de pământ!
Vulturii care au bătut o vreme din aripile lor puternice s-au zdrobit de pământ. Ne-au ameţit cu zgomotul pe care-1 fac când bat aerul cu apripile. Rămâneţi pe pământ, o, voi, vulturi ai viitorului! Cerurile au fost explorate şi s-au dovedit a fi pustii. Iar ceea ce zace sub pământ este tot un pustiu, umplut doar de oseminte şi de umbre. Rămâneţi deci pe pământ şi mai plutiţi
câteva sute de mii de ani!”
― Henry Miller, Tropic of Cancer