Andreea

“Străzile miros întotdeauna altfel. Fiecare stradă are mirosul ei special și parcă lumina lor e felurită, e personală; sunt oameni care par mai frumoși, sau mai tineri, pe anumite străzi. Sunt străzi bune, altele rele; sunt unele cu prezențe fantastice, altele frivole. Și vitrinele au fiecare un strigăt al lor, neînțeles de toată lumea.[...] A nimerit o stradă bună, asta e. O stradă pe care eu pot vorbi, o stradă care să-mi descopere deodată ceva de care să mă pot agăța. Și o vitrină în fața căreia voi putea reflecta.”
― Mircea Eliade, Întoarcerea din rai

“Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...”
― Mircea Eliade, Nuntă în cer

“La urma urmei, ce era eu? Ce ma fortase conchis sa spun era foarte aproape de adevar: nu eram altceva decat suma numeroaselor mele esecuri. Jargonul freudian din timpul procesului ma facea sa zambesc, dar toata viata mea nu facusem decat sa transform viata in fictiune, refuzand sa privesc realitatea in fata. Ma comportasem intotdeauna ca si cand exista o a treia persoana care ma privea, ma asculta si imi punea nota buna sau rea pentru comportarea mea. Un zeu. Sau un autor de romane spre care ma intorceam, si eu eram personajul lui, in stare sa faca exact ce trebuie ca sa fie pe plac, vulnerabil la afronturile lui, capabil sa se adapteze la tot ce credea ca doreste romancierul-zeu. Eu singur am creat aceasta varietate de super-ego – ca o lipitoare; eu insumi am frant-o si din cauza ei am fost intotdeauna incapabil sa actionez liber. Constituise sistemul meu de aparare, dar devenise propriul meu tiran. Si acum imi dadeam seama, dar era prea tarziu. Pret de o moarte prea tarziu.”
― John Fowles, The Magus

“A evita ridicolul înseamnă a refuza singura şansă de nemurire.”
― Mircea Eliade, Nuntă în cer