Stefan Hobai

“In Sahara, orice om avea timpul, linistea si atmosfera necesara ca sa se regaseasca pe sine, sa priveasca in departare sau in propriul suflet, sa observe Natura care il inconjura si sa mediteze asupra lucrurilor pe care nu le stia mai mult decat prin mijlocirea cartilor sfinte. Dar acolo, in orase, in sate si chiar in minusculele catune berbere, nu aveai pace, nici timp, nici spatiu si erai ametit de zgomote si de problemele celorlalti, de glasurile si certurile celorlalti si aveai impresia ca era mult mai important ceea ce li se intampla altora decat ceea ce ti se putea intampla tie.”
― Alberto Vázquez-Figueroa, Tuareg