Dana Bogdan

“-Mă tot întreb ce îi ține împreună de atâta timp...
I-am privit îndepărtându-se și ținându-se de mână. Un fir subțire de invidie răsări în sufletul meu.
-Nu știu.
-Eu cred că iubirea. Doar iubirea îi poate ține unul lângă celălalt atâta timp, îi poate lega strâns să nu se mai desfacă. I-ai văzut cum se priveau? Ca doi îndrăgostiți. Oare de câți ani sunt împreună?
-Cine știe, dar eu nu cred că iubirea e de vină. Refuz să cred că iubirea leagă. Iubirea dă libertate deplină. Cel puțin iubirea adevărată.
-Și atunci ce îi leagă unul de celălalt?
-Paradoxal, nu sunt legați unul de celălalt, tocmai această libertate a iubirii îi face să zboare împreună. Sunt mai liberi decât vom fi noi vreodată.
-Nu înțeleg.
-Asta nu e de înțeles. Privește, admiră și roagă-te să ți se întâmple.”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“-Nu e niciodată prea târziu să îți întâlnești sufletul pereche! îmi spunea mereu zâmbind.
-Cine știe ce înseamnă „târziu”? Probabil disperarea te face să spui asta, dar ce te faci dacă îl întâlnești tocmai când viața ta este la apus? Nu o să ți se pară târziu când o să te apuci să numeri anii care ar fi posibil să-ți rămână? Și asta dacă ești optimist, dacă nu, poți să te gândești că vei muri chiar mâine, sau chiar în clipa următoare. Inima ta va înceta să bată și atât!
-Dar măcar l-am găsit!
-Așa e, dar găsirea lui este cea mai mare fericire sau timpul petrecut alături?
Chipul i s-a întunecat, și-a luat restul de bani și sacoșa de pe tejghea, mi-a întors spatele și a plecat, fără să spună nimic. Părea scufundat în mii de gânduri, căuta răspunsuri și soluții. Norocul însă l-a lovit, a întâlnit-o pe Ana când avea aproape 60 de ani. Era fericit.
-Am găsit-o! Am găsit-o! Ți-am spus eu, niciodată nu e prea târziu. Când o privesc, simt că am ajuns acasă! Ea e „acasă” pentru mine.
L-am privit cu o ușoară invidie dar și cu regret.
-Știu ce ziceai atunci, nu am uitat. Zi de zi mi-au sunat vorbele tale în minte. Sunt fericit că am găsit-o. Cât despre timpul petrecut alături de ea, am făcut o mică magie, sau o înșelăciune, să-i zicem. De când am întâlnit-o am spus că vom schimba numele de „zi” cu cel de „săptămână”. „Săptămână” devine „lună” iar „luna” devine „an”. Până la urmă sunt cuvinte, nu ne acuză nimeni dacă le schimbăm între ele. Și o să fie secretul nostru. Așa păcălim timpul. Uite, azi a trecut deja un an. Mă duc să cumpăr un buchet de flori!”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“Iubeste daca vrei sa fii iubit!
Si mai ales, iubeste cu sufletul!
Sufletul? E lichid, altfel nu vad cum ar putea incapea in atatea trupuri felurite. Daca este floare, ia forma florii, daca este pasare, ia forma pasarii, daca este om, ia forma trupului sau. Patrunde in trup si se risipeste in fiecare celula, astfel ai trup pana in varful degetelor. Iar trupul, bucata asta de lut, il absoarbe ca un burete apoi ofteaza de placere. Si acum inteleg de ce sunt atat de placute imbratisarile, atingerile, saruturile. Se intalnesc doua picaturi de suflet si au loc explozii de lumina. Lumina aceea ti se risipeste prin trup, ti-l incalzeste, ti-l umple de viata.”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ

“Noaptea trecută am visat-o. Eu locuiam pe malul drept al râului iar ea pe malul stâng. Fără să știm, ne rugam amândoi în același timp să primim o iubire adevărată. Și am primit. Ne-am întâlnit într-un vis și așa am aflat că împărțim aceeași iubire. De atunci caut o modalitate de a traversa râul. Nu există pod iar apele sunt adânci și învolburate. Curenți puternici îl străbat. Am mers în aval, am mers în amonte dar nu am găsit nimic. Tot mai caut o punte care să mă ducă la împlinire. Între timp... iubesc și sunt pe jumătate fericit.”
― Moise D. (Naivul), Între cer şi pământ