Dumitrascu

“This is an important lesson to remember when you're having a bad day, a bad month, or a shitty year. Things will change: you won't feel this way forever. And anyway, sometimes the hardest lessons to learn are the ones your soul needs most. I believe you can't feel real joy unless you've felt heartache. You can't have a sense of victory unless you know what it means to fail. You can't know what it's like to feel holy until you know what it's like to feel really fucking evil. And you can't be birthed again until you've died.”
― Kelly Cutrone, If You Have to Cry, Go Outside: And Other Things Your Mother Never Told You

“I imagine hell like this: Italian punctuality, German humour and English wine.”
― Peter Ustinov

“I love mankind, he said, "but I find to my amazement that the more I love mankind as a whole, the less I love man in particular.”
― Fyodor Dostoyevsky, The Brothers Karamazov

“Cînd mă gîndesc la faptul că mizeria este strîns legată de existenţa omenească, nu mai pot adera la nici o teorie şi la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide şi de inutile. Chiar şi tăcerea îmi pare un urlet. Animalele, care trăiesc fiecare din silinţa lor, nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia şi dependenţa unora de alţii. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-şi creeze din semen un supus. Nici un animal nu-şi bate joc de altul, asemănător pînă la identitate cu el. Numai omul este capabil de atît autodispreţ. Toată caritatea din lume nu face decît să evidenţieze şi mai mult mizeria, arătînd-o mai îngrozitoare şi mai ininteligibilă decît în părăsirea absolută. Ca şi în faţa ruinelor, în mizerie te doare vidul de umanitate, regretul că oamenii nu schimbă esenţial ceea ce este în putinţa lor de a schimba. De altă parte, acest sentiment se combină cu unul al imanenţei şi eternităţii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil şi fatal, acolo unde există viaţă omenească. Deşi ştii că oamenii ar putea înlătura mizeria, îţi dai totuşi seama de veşnicia ei, dînd astfel naştere la un sentiment neobişnuit de nelinişte amară, la o stare sufletească paradoxală şi tulbure, în care omul apare în toată inconsistenţa şi mizeria lui. Căci mizeria obiectivă din viaţa socială nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii lăuntrice. Nu admit o revoltă relativă în faţa nedreptăţilor, ci numai o revoltă eternă, fiindcă eternă este mizeria în umanitate.”
― Emil Cioran, On the Heights of Despair