paula bordei > Recent Status Updates

very eerie, cannot say it's particularly my type but it's ok

pt mn, cel mai fabulos răspuns la teza vieții care imită arta.

bas, m-ai hipnotizat. ce bine c-am pus în sfârșit mâna pe soarele negru, nu am simțit cum au trecut 80 de pag

misto deconstructivismul totuși nu pot sa cred ca oamenii il numesc o teorie:)

f tare teza propusă de dl si e mare plus ca e o carte de filozofie descifrabila :)

"cei doi bărbați, unul de 59 de ani, celălalt adolescent, lovesc absent zăpada cu piciorul, unul la câțiva metri de celălalt. ca și cum fac pase cu amintiri despre o femeie care se încăpățânase să vadă în anumiți oameni mai mult potențial decât văzuseră ei înșiși vreodată" (p. 286)

bine-au încadrat-o cei de la ART în colecția musai

credeam că nu se poate mai rău decat gheorghe craciun..

"that is how grandma expresses her love, by turning her own body into an anatomy of love. (...) it is as fi love, by its fluid nature, is all about the melding of markers, to the extent you can no longer tell where your being ends and where another's begins."

elif shafak, îmi esti din ce în ce mai dragă. chiar sper să ti dau 5 steluțe

după un început foarte bine scris în care am remarcat cum procesul confruntării realității cu amintirea se reflectă în felul în care e percepută lumina, am înaintat anevoios prin mai multe procese ale îndrăgostirii, în ciuda titlului, foarte carnale și, până la urmă, experiențe ale ratării.

acum, toate personajele cunoscute s-au reunit la o petrecere "de intelectuali" și aștept să văd cum se termină

"În aceasta a foua celulă de închisoare se petrece, îmi pare, ceva asemănător cu ceea ce trebuie să se fi întâmplat pe drumul către Emaus. Mântuitorul nu mai e printre ai săi, mirele a plecat. Dar se cuvine să începi tu, om, a secreta fidelitate și un nou fel de fericire, mai în surdină, și să desprinzi realitatea prezenței Mângâietorului în locul cel mai neașteptat, mai arid: în tine"
un om Prezent Prezenței Sale

îmi aduce aminte de YA ul pe care îl devoram în liceu, dar într-un fel bun, it's cozy

"darul lui Dumnezeu este El Însuși. În acest punct ni se dezvăluie despre ce este vorba atunci când ne rugăm: Dumnezeu vrea să ni se dăruiască, acesta este darul tuturor darurilor, singurul lucru cu adevărat necesar. Rugăciunea e o cale de a ne curăți treptat dorințele pentru a recunoaște încet ce ne lipsește: Dumnezeu, și Duhul Său." (p.128)

"la urma urmei, toți ne amintim din același motiv pentru care încercăm să uităm: ca să supraviețuim într-o lume care nici nu ne înțelege, nici nu ne prețuiește"

dar Elif Shafak prețuiește lumea, și o înțelege. cartea aceasta tandră e o mărturie vie a dragului de lume, de viață, de insule și de oameni

"Timpul arborilor e ciclic, peren, (...) e echivalent cu timpul poveștiloe - și, întocmai ca o poveste, un copac bu crește în linii perfect drepte, curbe fără cusur sau unghiuri exacte, ci se îndoaie și se răsucește și se bifurcă în forme fantastice, întinzând ramuri de miracol și arcuri de fantezie.
Timpul oamenilor și timpul copacilor sunt incompatibile"
sau poate că nu, și Elif S. ne leagă iar de timpul poveștilor

"Se-ntreabă mulți prin închisori și-n critica literară: unde e Dumnezeu în opera lui Proust? În romanele lui Mauriac?
Unde e? Să vă spun eu. Nu e la cutare pagină, pentru că autorii nu sunt teologi. Nu e nicăieri. E pretutindeni, ca şi în lume" (p. 130)

"atâta timp cât nu ieșim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul"

în sfârșit am ajuns la marele steindhart, ce bucurie!

ce-mi place să citesc haotic și să încep cărți până mi se dărâmă teancul de pe noptieră:)

un text dens și o extraordinară mărturie de credință personală & dorință de cunoaștere intelectuală. dovada că dacă sunt autentice, nu se contrazic, ci se întrepătrund, întotdeauna.
"textele sfinte poartă în ele un potențial de viitor care se deschide doar prin trăirea și suferirea cuvintelor lor" (80) și fix asta demonstrează prin întreaga carte

fix când începeam să zic "cam multe pagini, domnule" am ajuns la cap 20, one of my all time favourites:
"O astfel de pagină aș vrea să fie cartea asta, una dintre miliardele de piei de om scrise cu literele infectate, supurânde, din cartea ororii de a trăi.Anonimă și la fel ca toate celelalte.(..)Iar ce-aș vrea să citești pe pielea mea,tu,care n-o vei citi totuși niciodată, ar fi doar un singur strigăt:《Pleacă!》"

mă mișc încet prin cartea asta dar îmi place mult mai mult decât mă așteptam delirul ăsta , și până la urmă zice f bine: "bătrânul delira, dar știam mai bine ca oricine că delirul nu e un deșeu al realității, ci parte din ea, și uneori partea ei cea mai prețioasă" (80)

ah ce mi place să încep compulsiv cărți în ideea ca trebuie sa devorez până la începutul lui iulie tot ce mi poate oferi centrul de împrumut

am pus şi eu mâna pe non-ficțiune și am descoperit că e interesantă. mai ales că dacă trec peste paragrafele cu statistici de tipul "1 din 5 olandezi" și "studiile arată că în 30% din 50% dintr-un eșantion de 2000 de persoane" etc chiar pot să o duc :)

f tare băiatul thomas hardy

+ ca Maria prietena mea va fi f mandra ca in sfarsit am pus mana pe cartea pe care mi-a dăruit-o acum 3 ani

să o citești pe Ioana Pârvulescu e ca și cum ți se topește în gură un biscuite înmuiat în cafea