Ardelean Simona > Recent Status Updates

Dimensiunea conform căreia există ceva în noi care posedă o valoare intrinseci este dimensiunea personală. O persoană este o ființă pe care o putem și trebuie să o respectăm ca atare,indiferent de performanțele sale. Or, familia este cea care produce persoane. Drept urmare, să închinăm un pahar și jumătate familiei!

Frumosul este adorabil, dar iubirea de frumos reprezintă ceva special întrucât nu urmărește să-și obțină obiectul ci păstrează distanța care-i permite să se bucure de contemplare. Situația aceasta este foarte bine surprinsă de cuvântul,,amator" din latinescul,,amare-a iubi ", dar cu nuanța de sens a unei oarecare detașării. Așadar, a fi amator reprezintă o caracteristică specific umană.

Unde se înmulțește păcatul, prisosește harul.În plus insă-lucrul pe care sfântul Pavel nu l-a mai adăugat: unde prisosește harul, și răul prisosește,năpădind chiar și belșugul de har,în virtutea unei infinite și tainice suprasolicitări. Misterul răutății ireductibile și inimaginabile este simultan mai tare și mai slab, mai slab și mai tare decât iubirea.Iertarea este ca răutatea de tare; dar nu este mai tare decât ea

La răutate infinită,grație infinită;și reciproc.Mereu reciproc!!Iubirea este mai puternică decât răul ,iar răul este mai puternic decât iubirea,una este mai puternică decât cealaltă! Mintea omului nu poate merge mai departe...Această tensiune extremă și aproape sfâșietoare este chiar tensiunea iertării nebune acordate celui rău.

Iertarea nu-i cere greșelii să fie atenuată de circumstanțe, ca s-o poată ierta. Ceea ce ,evident,nu înseamnă că iertarea caută circumstanțe agravante: dar agravarea n-o sperie. Faptul că a condamnat greșeala nu împiedică deloc iertarea să ierte. Iertarea nu este nici pe departe,,indulgentă " ci este mai degrabă severă-sau cel puțin a fost.

Ranchiuna este condiția ciudat de contradictorie a iertării; și invers,uitarea face inutilă iertarea. Căci iertarea sare în gol,luându-și ca sprijin trecutul. Trebuie să mai spunem o dată: inima nu e aici! Inima iertării n-am descoperit-o.

Iertarea își are rostul dacă ne vom folosi de trambulina memoriei bune și de nezdruncinat, singurul mijloc prin care cel ofensat se va putea înălța deasupra ofense și care conferă grație elanul și detenta necesare. Discontinuitatea iertării devine posibilă datorită consistentei amintirilor. Este cum nu se poate mai evident: ca să ierți ,trebuie să-ți aduci aminte.

Timpul mobilizează toate ideile fixe,alină suferințe cele mai greu de alinat,alungă remușcarile obsesive,înmoaie ranchiunos îndârjite.Timpul lichefiază prin lichefiere . Omul care acceptă devenirea și renunță la plăcerea flecărelii fluidizare venirea viitorului,lubrifiază succesiunea anteriorității și posteriorității; el este întru totul de acord cu alterarea care face să apară alteritatea...

Harul iertării și al iubirii dezinteresate ne este dăruit în clipă și ca apariție care dispare de îndată. O pornire bună care să continue nu este oare la fel de contradictorie ca o scânteie permanentă? O inspirație care năzuiește la perenitatea unui fel de a fi nu degenerează oare în flecăreală? Această degradare a iertării a devenit azi un spectacol, ca să zicem așa, cotidian.

Sensul vieții este să-i ajuți pe ceilalți să găsească propriul sens al vieții

Frica atrage lucrul de care ne temem ; hiperintenția blochează îndeplinirea dorinței persoanei.

Un om care conștientizeaza responsabilitatea pe care o are față de o altă ființă umană care îl așteaptă cu dragoste sau față de munca sa neincheiată nu va fi niciodată capabil să-si irosească viața. Pentru că el cunoaște ,,de ce"-ul existenței sale și va fi apt să îndure aproape orice ,,cum".

,,Acela care are un ,,de ce " va suporta orice ,,cum"" -Nietzsche

Am încercat să-mi împing gândurile în altă zonă. M-am văzut deodată stând pe podiumul unei săli de conferințe , bine iluminată, călduroasă și foarte plăcută. În fața mea era un auditoriu de oameni așezați confortabil în fotolii capitonate. Susțineam o conferință despre psihologia lagărelor de concentrare! Metoda asta m-a ajutat să mă ridic cumva deasupra situației și a suferinței momentului p.84

Maturitatea este indivizibilă: maturitatea ori e totală ,ori nu e deloc.

Dacă amatorii vârstnici emoționează, artiștii care nu se retrag decepționează. Există un timp pentru toate și, implicit ,un sfârșit!

Prefer să mă atașez unor comunități de vârstă comună, nu doar pentru că ne cunoaștem de demult,ci pentru că ,instinctiv,refuzăm deopotrivă irosirea timpului.

Uneori ,,geniul locului " a fost sacrificat sub impactul imperativ al istoriei și al seismelor sale.Chagall a fost obligat să părăsească Rusia pentru Paris și apoi sa se refugieze în America.Ca artist și-a conservat identitatea dar a resimțit frustrarea despărțirii de ,,geniul locului " pe care mental nu l-a abandonat însă la care,concret ,n-a mai avut acces.Unde îmi e ,,locul"? Fără răspuns, ii resimt absența.

Asistăm acum la o inflație a circulației,la o sumă de deplasări neîncetate, care implică pierderea oricărui atașament la ,,un loc". Ea poate fi propice unor artiști rapizi,mobili,cărora dinamica deplasărilor le convine pentru a produce artă internațională,dar pe de altă parte poate fi nocivă artiștilor care se hrănesc din dialogul cu ,,un loc ".

De fiecare dată se stabilește o legătură între un loc și un ,,spirit " care astfel se înrădăcinează și nu se manifestă deplin decât în acest context.Ambele își sunt indispensabile și din alianța lor provine identitatea unui ,,curent ",a unei ,,școli". Un program și un loc!
,,Geniul locului" ,dincolo de aventurile colective,a definit condiția unor artiști care i-au intuit și i-au exploatat resursele.

..în anii '60 se impusese formula militantă, ,,small is beautiful",și mi-am asumat-o , îmi convenea. Ea nu implică sistematic ,,minimalismul " mesajului ci doar constrângerea expresiei,restrângerea cadrului. De aceea, ,,a elimina" devenise actul indispensabil pentru a accede la esență,la nucleul ultim. Astăzi,arta se dezice de această vocație.După constrângerea de atunci,dilatarea de acum..ca în Coloana Infinitului.

Iartă-ne nouă greșelile noastre,spunem noi,precum și noi iertăm greșiților noștri . Ce altceva spunem prin asta decât că-i oferim sufletul nostru curățat de răzbunare și de pizmă? Și , totuși,noi îl chemăm pe Dumnezeu în ajutor când ne urzim păcatele,și-l îndemnăm la nedreptate...

Nevrednică e ambiția de-a vrea sa capeți faimă de pe urma răgazului și-a traiului retras: trebuie să faci ca animalele care-și șterg urmele pe pragul vizuinii . Nu să faceți lumea să vorbească despre voi trebuie să căutați,ci cum sa stați de vorbă cu voi înșivă. Retageți-vă așadar în voi înșivă,dar înainte pregătiți-va de întâmpinare: ar fi o nebunie să vă încredeți în voi înșivă,dacă nu știți a vă cârmui.

Oamenii mai înțelepți își pot croi un refugiu doar în cuget,căci au sufletul tare și vânjoși Eu însă,care am un suflet obișnuit, trebuie să-mi pun nădejdea și-n cele trupești.Cu vârsta însă,care de curând m-a văduvit de tot ce-mi era pe plac,îmi educ și ațintesc dorința către lucruri mai potrivite noului răstimp.

-Spuneți-mi,pentru ce face întreaga lume eforturile astea uriașe? Atâtea lipsuri,legile,miile de servicii și funcționari,de fapt ce se păzește și ce se păstrează?
-Ce întrebare este asta!? Doar știți că e război,pe el îl întreținem,pentru el dăm legi și jertfe
-Da,am răspuns rar,ce gând cumplit! Așadar războiul e valoarea întreținută prin asemenea jertfe!De ce prețuiți războiul? Reprezintă războiul o valoare?

Aveam obiceiul să dispar din când în când și să mă cufund în alte lumi,pentru împrospătare; atunci eram căutat,după o vreme eram dat dispărut și,în cele din urmă,când mă întorceam,era întotdeauna o plăcere să ascult judecățile așa-zisei științe despre mine și despre ,, absența" sau starea mea de întunecare. Pentru unii eram posedat, pentru alții un om binecuvântat cu forțe miraculoase.

Un copil nu se duce la plimbare. El se duce în pădure să fie tâlhar, cavaler sau indian,el se duce la râu să fie plutaș și pescar,să construiască mori,el fuge pe pajiște la vânătoare de fluturi și de șopârle.

Ziarele sunt mereu in întârziere față de internet (pentru că de acolo îsi adună știrile). Ar trebui însă că în fiecare zi sa dedice cel puțin două pagini analizei site-urilor de pe internet,indicându-le pe cele valoroase și semnalându-le pe cele care pun in circulație bazaconii, imprecizii. Ar face publicului un serviciu enorm și ar fi poate și un motiv ca mulți navigatori de pe internet să înceapă să le răsfoiască.

Am înregistrat,pe un hard disk portabil,de 250 GB, capodopere absolute ale literaturii universale și ale istoriei filosofiei; e mult mai comod să găsești astfel în câteva secunde un citat din Dante sau din Suma Theologiae, decât să te ridici să iei un volum greu de pe niște rafturi mult prea înalte. Dar îmi place să văd acele cărți pe rafturile mele,ca o garanție pentru când instrumentele electronice o vor lua razna