Alexandrina Buga > Recent Status Updates

“Prins între cele două opinii ca într-o menghină, împăratul a făcut ceea ce orice politician face dintotdeauna în asemenea situații: a hotărât să nu hotărască. Le-a trimis străinilor o solie și multe daruri, ca să-i impresioneze cu măreția domniei lui, dar le-a zis și să nu cumva să se îndrepte spre capitală.”

“Asemenea schimbări în alcătuirea populației non-imbecile duc inevitabil la creșterea puterii distructive a procentului o, și declinul devine astfel o certitudine. lar țara se duce de râpă.”

“Într-o țară aflată în declin, procentul imbecililor este în continuare egal cu o, dar se poate observa la restul populației o creștere alarmantă a numărului de răufăcători cu înclinații spre imbecilitate (sectorul Rim al cadranului R din figura 3) care ocupă poziții privilegiate, dar și o creștere a numărului de neajutorați (cadranul N din figura 1) din cadrul celorlalte profesii.”

“Totodată, are și un procent neobişnuit de mare de oameni inteligenți, care reușesc să limiteze libertatea de acțiune a imbecililor și, în acelaşi timp, produc un profit îndeajuns de mare pentru a progresa, atât în interesul propriu, cât și al celorlalți membri ai societății.”

“Indiferent de perioada istorică luată în con-siderare, este impresionant că fiecare țară aflată pe o traiectorie ascendentă are în mod inevitabil un procent de o de imbecili.”

“Orice acțiune sau lipsă de acțiune ne aduce un câștig sau o pierdere în acel cont șt, în acelaşi timp, conduce la un câștig sau la o pierdere în contul altcuiva.”

“Ceea ce aș fi putut face pentru un individ sau un grup de indivizi, dar n-am făcut, ar fi fost un cost de oportunitate (un câştig sau o pierdere ce nu mai au loc) pentru acea persoană sau acel grup. Morala poveștii este că fiecare dintre noi are un cont pe care îl împarte cu toți ceilalți.”

“Fie că ești un individ solitar sau o personalitate a lumii mondene, vei avea de-a face, într-un fel sau altul, cu alți oameni. Până și pustnicii întâlnesc oameni din când în când. Mai mult decât atât, însăși acțiunea de a evita alte persoane va avea un impact asupra lor.”

“Cu teama de a fi pedepsiți și cu frica de a nu fi recompensați, începem să pretindem ca suntem ceea ce nu suntem, doar pentru a le face plăcere celorlalți, doar pentru a fi suficient de buni pentru cei din jur.”

“[…] percepția umană este doar lumina ce percepe lumina”.

“În ianuarie 2025, când această carte mergea la tipar, eu și Stella ne-am pierdut casa în incendiile din Palisades. […] I-am spus bunicului că vreau să mă fac hoinar. Cred că mi-a ieșit și a fost o viață tare bună. Nimic de reproșat, îmi tot spun. Rostogolește conserva aia veche. Fii curajos și forțele superioare îți vor sări în ajutor. Viața este în plină desfășurare.”

“E cea mai bună perioadă să te trezești în fiecare zi, să te uiți la cer și să spui: „Bună dimineața, lume. Iată-mă din nou, mai tânăr ca acum nu voi fi nicicând. Hai să ne distrăm și astăzi."”

<>

“M-a provocat:
Lasă trecutul în urmă. Trăiește. Fii sănătos. Nu mânca asta. Nu mânca astălaltă. Pictează. Compune muzică. Orice. Nu pot. Ba da, poți. Fă-o și gata. Nu te mai critica așa de mult. Nu-ți mai cere scuze pentru tot.
Mi-a luat ceva vreme să mă montez. Încet, încet, ajung și acolo.”

Poezia lui A. E. Housman, „Oare-mi mai ară plugul?", încă îmi amintește de munții și codrii din Margam.

Oare-mi mai ară plugul
Ce îl mânam cândva,
Când zăngănea zăbala
Şi inima-mi bătea?
Da, caii calcă brazda,
Şi-s clinchete-n alai;
Totu-i la fel, doar tu ești
Sub țarina ce-arai.

„Azi, trăiesc în binele veşnic și în viața veşnică. Îmi înalț gândurile dincolo de orice limitare. Accesez acea putere dinăuntru care îl preface pe «Nu pot» în «Pot». Am înțelepciunea, am cunoașterea. Am energia și puterea să-mi ating scopurile. Nimic nu-mi poate sta în cale."

“Viața mi-a fost scrisă de altcineva, nu de mine. Nu știu cine orchestreažă spectacolul, dar, oricine ar fi, are un simț al umorului fantastic.”

“Important nu este criticul, cel care nu face decât să observe poticnelile celor puternici sau care le spune celor care făptuiesc ce-ar putea face mai bine. Meritul îi aparține omului din arenă, cel cu chipul plin de praf, sudoare și sânge; celui care îndrăz-nește; care dă greș și care continuă să rateze, iar și iar, pentru că nu există efort omenesc care să nu presupună greşeli și […]”