BelaIsa > Recent Status Updates

Nu-mi place cartea. Nu-mi place nici de Matthias, nici de Hannah. Lena e puțin agreabilă, atât.

Nu am citit-o în ziua potrivită, probabil.
Nu am deslușit perspectivele și cum diferă una de cealaltă.
Mi-a plăcut doar bărbatul în vârstă și dragostea autentică simțită pentru el.
Idei pe care le-am mai întâlnit, puțin la Cristina N., puțin pe la ceilalți.

Mi-a plăcut mai mult decât Fight Club.
Toate acțiunile se justifică în final și înțelegi.

Plot twist-urile sunt mișto.
Ea e de fapt fratele ei. El e bărbatul de care ea e îndrăgostită, dar și motivul pentru care fratele ei e nevoit să plece de acasă. Ea singură s-a împușcat.
Ultima scenă (totodată și prima) e doar o înscenare.
Chuck are și el pattern-uri. Lider de cult, figură adorată și charismatică. Autodistrugerea ca proces de (re)găsire a identității. Grotescul e divin. Divinitatea și esența ei.

Nu îmi place nici de ea, nici de el.
Nu înțeleg de ce s-au despărțit așa că nu pot să empatizez cu ei (încă).
El e în regulă, dar nu îmi pasă de adicția lui și nici nu înțeleg de ce se simte vinovat.

Dezamăgită, în definitiv. Pentru că nu e închegată și nici continuă.

<3

Felul în care mă gândeam la IT GIRL, pentru că e piesa lui Damon, efectiv. <3

We want what we want.

Ce e de bine, ce e de rău? Vreau să termin de citit perspectivele din trecut, pentru că în felul ăsta pot să consider citită și Hideaway.
Dar nu e cine-știe-ce relația dintre ei doi.
Nici în trecut, nici în viitor.

Iisuse, după cât timp o termin?

Mă apuc și de rahatul ăsta, dacă e.

În definitiv, am citit deja cartea, nu aș mai reciti-o.

Dar încă trebuie să parcurg părțile din trecut.

Să-i dăm drumul.

Iarăși, Misha e mișto. Și Ryen devine tolerabilă, spre sfârșitul cărții, cel puțin.

Apropo de sfârșit, chiar s-a simțit satisfăcător!

Îi privești evoluând și e acea durere dulce din piept, chiar mi-a plăcut!

Din nefericire, niciunul dintre plot twist-uri nu m-a surprins.

Nu m-a surprins că Ryen e Punk.
Nu m-a surprins că Mason e Misha (oricum, cred că așa e intenționat).
Nu m-a surprins faptul că mama lui era mama vitregă a lui Trey.

Din fericire, m-au surprins aparițiile lui Will, M. și Kai. Până și Erika e menționată. Îmi place că D. nu apare, pentru că și așa e prea frecvent în Corrupt și Hideaway.

Doamne, nimic nu se simte mai plăcut decât un final satisfăcător.
YES, YES, YES.

Părțile urâte: toate personajele secundare sunt umbre, nici Daya, nici Jay, nu au profunzime, sunt abia schițați și acolo doar atunci când protagoniștii au nevoie de ei; unele scene de sex nu sunt necesare.

Care e partea urâtă la rahatul ăsta de carte, de fapt?
E destul de atmosferică, ceea ce o face mișto, dar e și boring în același timp.
Părțile bune: Zade e funny; descrierea casei e intrigantă; în prima jumătate, descrierea casei și dinamica relației sunt intrigante, mi-a plăcut mult relația lor de prietenie (Addie și Daya).
Părțile rele: nu mi-a păsat de Gigi (pur și simplu nu înțeleg cum e relevvantă pentru plot.

Nu am înțeles de ce orientarea sexuală a lui Wes (profesional, vorbind) e un impediment atât de semnificativ... întreg conflictul e soluționat în câteva rânduri, efectiv.
Faptul că și-a tatuat acele coordonate nu e relevant pentru mine, pentru că a plecat de lângă Jamie, nu i-a răspuns la telefon și l-a evitat, așa că tot un rahat rămâne.

Nu mi-a plăcut faptul că deși Wes e îndrăgostit de Jamie de atâția ani, ei doi sfârșesc împreună DOAR datorită lui Jamie.
N-am înțeles de ce rahat îi spun Wes, dacă pe el îl cheamă Ryan.
Nu am înțeles de ce Jamie e atât de deschis la a experimenta pe plan sexual cu un bărbat (el fiind hetero).
Găsirea identității sale sexuale a părut puțin prea convenientă.

Pentru mine va fi 5/5.

Pentru dinamica dintre personaje, dacă pentru nimic altceva nu.

Îmi place de amândoi protagoniștii, doar că sexul dintre ei nu mi se pare verosimil.
Îmi spui că tipul ăsta e into BDSM, când el nici măcar nu deschide gura vreodată?

Nu știu de ce citesc cartea, tbh.
Sunt puțin sătulă de Kill și protagonista e fucking boring, pe cuvânt.