Iulia > Recent Status Updates

"Hei, tată. Ce-ţi mai fac durerile?
— Merge, Peter. Nu te mai frământa pentru mine. Bine e să ai o minte simplă, nu te poţi gândi decât la o singură durere deodată.
— Trebuie să existe un mijloc să te faci sănătos, i-am spus.
— Da. Să mă ucizi! Spuse tata. Fraza sunaciudat în aer liber, în întuneric şi-n frig, venind de sus, în timp ce tata şi trupul lui goneau înainte.Ăsta-i un leac bun la orice." -pag.153

O arhitecturã a memoriei. 2 oameni care au trãit ṣi s-au completat cinstit timp de 30 de ani.

Deṣi partea a 2-a e mult mai animatã ṣi chiar mai optimistã decât prima parte, recunosc cã atmosfera intelectualo-distopicã ṣi traseul Tom-Rose m-au atras mult mai mult, ceea ce este foarte surprinzãtor. Nu sunt genul de cititor atras de SF-uri, distopii, în general lecturi în care accentul se duce în niṣte timpuri viitor-ipotetice, unde autorul se dezlãnțuie pe pagini întregi într-un mod creativ, greu de anticipat.

Imi place! Surpriza e cu atât mai mare cu cât eram încã sub influența minunatului roman (*Lecții) scris de Ian McEwan ṣi aveam senzația cã nimic nu va merge. Cãlãtoria in Ucraina devastatã de rãzboi ṣi moartea tinerei scriitoare Victoria Amelina sunt subiectele principale pe care le abordeazã autorul de origine columbianã Hector Abad Faciolince. Deci nu ficțiune de data aceasta.

Foarte interesantã. Nici nu ṣtiam cã pot citi cu interes pagini întregi despre cianurã sau despre arsenic.

"Cum a putut el să uite asta? Cum de se ajunge într-un asemenea punct în care, trăind atât de multă vreme cu cineva, nu mai eşti în stare nici măcar să-l mai observi?" - pag. 386