Andrei Ruse > Quotes

“Nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil.”
― Andrei Ruse, Soni

“Moartea ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogaţi sau săraci, oameni simpli sau genii. Moartea-i un dictator comunist. Ceauşescu cu o coasă, aşteptându-te acasă.”
― Andrei Ruse, Soni

“Cheltuim timpul pe toate prostiile. Nu ȋl pierdem, ȋl cheltuim. Pe ştiri, pe seriale care după cinci ani se demodează şi realizezi că n-au ȋnsemnat nimic, pe filme americane de duzină cu happy-end, pe emisiuni proaste urmărite de proştii care fac rating, pe bloguri scrise de anonimi care nu au de fapt nimic de spus, transformaţi de alţi anonimi ȋn vedete, pe cumpărături pentru lucruri de care nu ai nevoie, pe mâncare si atâtea prostii! Doamne, cât timp pierdem! De parcă am trăi o mie de ani.”
― Andrei Ruse, Soni

“...era happy end-ul si sensul, care acum cadeau si se spargeau intr-o mie de particule ascutite.”
― Andrei Ruse, Dilar pentru o zi

“Orice lucru pentru care ravnesti si lupti inseamna mai mult decat ceea ce ti se ofera intamplator, chiar inainte sa ti-l doresti.”
― Andrei Ruse, Dilar pentru o zi

“Zaraza însă va continua, dincolo de Cristian Vasile, dincolo de orice scriitor, dincolo de orice regim politic și indiferent câți ani vor trece, tangoul memorabil, pe versurile lui Ion Pribeagu, un alt nedreptățit al vremurilor, se va auzi și va aminti întotdeauna de o epocă după care tânjim. Pariul a fost câștigat. Cântecul a devenit nemuritor.”
― Andrei Ruse, Zaraza

“Tu mergi unde te cheamă inima și unde ți-e mai bine, i-a spus bătrânul Iosif când a aflat de oferta dublă, pe care el nu și-o permitea, a celor de la Grand. Mergi și devino un cântâreț mare, mergi și cucerește lumea, nu te uita niciodată în urmă cu regret, ci cu mulțumire. În viață, numai cei ce n-au înțeles-o amestecă loialitatea câinească cu loialitatea vocației și destinul unui om, care e mai presus decât toate. Or, oamenii nu aparțin nimanui decât lor înșiși, iar tu nu numai că ne-ai încântat cu talentul și patima nemaipomenită pe care le ai pentru muzică, dar ai facut tot ce ți-a stat în putință pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit și ai răsplătit toate mâinile care ți s-au întins în drumul tău. Și sunt sigur că la fel vei face în continuare, oamenii nu se schimbă decât de haine, nu și de caracter. Și sunt sigur că de numele tău voi auzi mult timp de-acum încolo, iar cu cât vei crește, va fi o onoare să spun oricui că în crâșma mea a venit și a cântat pentru prima oară marele Cristian Vasile.”
― Andrei Ruse, Zaraza

“Ei, lasă, domnișorule Cristian, nu te mai poticni în amintiri, cu siguranță i-ar fi răspuns. Căci lumea merge întotdeauna înainte, niciodată înapoi. Numai mințile noastre merg opus, înapoi, și asta pentru a readuce, din când în când, niște simple bucurii, când viața e grea și neiertătoare și te trage în locuri pe care nici coșmarurile nu le-au putut imagina. Dar lumea merge numai înainte și, de nu te ții bine de ea, ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți, vei rămâne ca prostul în gară toată viața, hoinârind printre alți sărmani necunoscuți care au pierdut trenul și orice speranță.”
― Andrei Ruse, Zaraza

“Cristi și Pribeagu și-au lăsat capetele pe spate și au privit muți cerul înstelat, parcă de vară, al acelui minunat octombrie 1928. (...) Pe ei nu-i interesa așa de tare lumea. În orice direcție s-ar fi dus, cerul rămânea la fel. S-au privit căteva secunde și și-au zâmbit, ca și cum numai ei doi ar fi știut niște taine ascunse ale vieții. Un zâmbet care n-avea nevoie de cuvinte, pentru că pornea dintr-un sentiment adânc ce nu putea fi rostit și pe care erau siguri că doar ei îl înțelegeau.
Știau că nu despre domnișoara fără nume era vorba sau despre amor. Ci despre amorul de viață și curajul de a te lăsa rostogolit de ea, liber, fără frâie, cu brațele mereu deschise imprevizibilului. Într-o lume care caută mereu cu atâta patimă siguranța și finalurile previzibile, cei doi amici, care abia se cunoscuseră știau că fac parte din categoria opusă de oameni, care se aruncă în gol, cu inima deschisă, neștiind dacă destinul îi va urca pe treptele lui strălucitoare sau va izbi cu ei de pământ, cu așa o forță, încât să nu se mai poată ridica niciodată.”
― Andrei Ruse, Zaraza

“Da, e cu risc, ce artă nu e cu risc? se enervează și mai tare Pribeagu. Poate să iasă o mare varză și să nu prindă... Câte piese proaste nu apar în fiecare an? Se duce și gata, vai, marele risc! Ce, o să-ți pătezi cariera, domnișorule Cristian? Or să te dea afară de la Grand Restaurant?! Hai, sictir! Aruncă-te puțin la jocul ăsta ca să-l poți înțelege. Pentru că pe de altă parte, dacă iese, da? Apoi ai șansa să faci un cântec care nu doar o să fie fredonat o vară, poate chiar două. Ci pentru totdeauna. Asta înseamnă să vii cu ceva nou, da? Îți dai seama, domnișorule Cristian? Realizezi tu povara asta? Să mergi să înregistrezi tu un cântec acuma care să fie ascultat peste zece, peste douăzeci de ani? Peste cincizeci? Ce spui de asta? A? Merită riscul?”
― Andrei Ruse, Zaraza