Lucian Blaga > Quotes

“În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.”
― Lucian Blaga

“Such a deep silence surrounds me, that I think I hear moonbeams striking on the windows.”
― Lucian Blaga

“Oprește, Doamne, trecerea! Știu că unde nu e moarte nu e nici iubire - și totuși, Te rog; oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea.”
― Lucian Blaga

“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
― Lucian Blaga, Poemele luminii

“De atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina si-si misca geana parc-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie , nici Dumnezeu chiar.”
― Lucian Blaga

“Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.”
― Lucian Blaga

“Poţi dori ceva aşa de chinuitor şi de tare, încât, îndeplinindu-ţi-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.”
― Lucian Blaga

“Liniste

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

(1919)”
― Lucian Blaga, Poemele luminii

“Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?”
― Lucian Blaga, Luntrea lui Caron

“O singură rugăciune am: Doamne să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit de mine însumi.”
― Lucian Blaga

“Floarea soarelui și-a câștigat forma — privind soarele; omul a ajuns să fie ce e — privind moartea.”
― Lucian Blaga

“Să nu te cerţi cu oamenii mai mult decât cu tine însuţi.”
― Lucian Blaga

“Singur, atat de singur ca, de mult uitat-am sa mai fac deosebire intre mine, si-ntre lucruri.”
― Lucian Blaga, Zalmoxis: Obscure Pagan

“Lupta reușește mai ales acelora, care iubesc mai mult lupta decât succesul.”
― Lucian Blaga

“Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu - unde.
Un singur rând mi-e rază şi putere:
o, stelelor nici voi n-aveţi
în drumul vostru nici o ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi nemărginirea.”
― Lucian Blaga, Poemele luminii

“La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.”
― Lucian Blaga, Peisaj si amintire

“Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.”
― Lucian Blaga

“În întunericul meu locuiești
de atunci ca o stea în fântână.”
― Lucian Blaga

“De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: îl luminează iadul
cu flăcările lui!”
― Lucian Blaga, Poemele luminii

“Visurile împlinite ne îmbătrânesc.”
― Lucian Blaga

“Soarele nu-și ascunde petele cu minciuni,ci cu un prisos de lumină”
― Lucian Blaga

“Tot ce putem şti, fără temerea de a fi dezmintiţo este că suntem purtătorii bogaţi ai unor excepţionale posibilităţi. Tot ce putem crede, fără de a săvârşi un atentat împotriva lucidităţii, este că ni s-a dat să luminăm cu floarea noastră de mâine un colt de pământ. Tot ce putem spera, fără de a ne lăsa manevraţi de iluzii, este mândria unor iniţiative spirituale, istorice, care să sară, din când în când, ca o scânteie şi asupra creştetelor altor popoare. Restul e - ursită.”
― Lucian Blaga, Spatiul mioritic

“Epilog

Îngenunchez în vânt.
Mâine oasele-au să-mi cadă
de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mai duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.”
― Lucian Blaga, Poezii

“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine
şi inima
mi-o prind de mână. Tremurând
îmi strâng comoara la ureche şi ascult.

Imi pare
că ţin în mâini o scoică,
în care
prelung şi neînţeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.

O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat’ pe malul acelei mări,
pe care azi
o simt,
dar nu o văd ?”
― Lucian Blaga, Poemele luminii

“Mama, care dealtfel nu vorbea decît prea puțin, ținea gata pentru toate înmprejurările cîte-un cuvînt plastic și plin de sevă. Nu căuta aceste cuvinte, căci ele îi veneau de la sine, și apoi le lăsa să cadă fără teamă de a le stinge puterea și culoarea printr-o prea deasă întrebuințare.”
― Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor

“tu floare mie, cu puteri de zodie,
unde și când găsi-voi singurul cuvânt
în cercul nopții să te-ncânt?”
― Lucian Blaga, Poezii

“Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.”
― Lucian Blaga, La cumpăna apelor

“Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele.”
― Lucian Blaga

“There is so much silence all around
that I think I can hear
moonlight crashing against the
windows.

A foreign voice
awakes inside my breast,
singing a longing which is not my
own.

They say that ancestors, who died
before their time,
with young blood in their veins,
with great passions in their blood,
with living sun in passions,
return,
return to live
inside us
their unspent lives.

There is so much silence all around
that I think I can hear
moonlight crashing against the
windows.

Oh, who knows, my soul -in whose
breast you too will sing, in centur-
ies to come,
on sweet strings of silence
on a harp of darkness,
your smothered longing and your
broken joy of life? Who knows?
Who knows?”
― Lucian Blaga, Poems of Light

“Ziuă verde, duh de nuc.
Toate drumurile duc
unde-i raiul vântului,
dragostei, cuvântului.
Toate drumurile duc
către Joia focului,
spre amiaza locului,
unde arde patima,
unde cântă lacrima.”
― Lucian Blaga, Luntrea lui Caron