Lavinia Braniște > Quotes

“să mă lase să fac pluta în singurătatea mea cosmică”
― Lavinia Braniște, Escapada

“La terasa ard facliile in sobele electrice, in jurul lor stau ciorchine oameni cu haine frumoase si sufletul varza, in acest ocean de deznadejde care este Controlul tineretii noastre.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“La intrare trecem printr-o farmacie ca un duty free, de o parte si de alta a culoarului sunt rafturi cu cosmetice, apoi, mai in spate, pastile si fiole. Miroase a produse de curatat. E atat de stralucitor, incat ai impresia ca se poate muri OK si in Romania.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Orice interacțiune cu oricine e un joc, intri în el sau nu intri. Trebuie să cunoști o persoană foarte, foarte bine pentru ca interacțiunea să nu mai fie joc , se gândește Sonia, sau poate trebuie doar să fii bătrân și obosit.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Când ești foarte tânăr, provocarea e să cucerești. Apoi provocarea e să păstrezi. Să nu lași ezitarea să te roadă.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Și totuși drama nu mi se duce în stomac, nu mai trăiesc visceral nicio nenorocire. Sunt într-o tristețe adâncă, pe care n-o pot articula. Nu știu dacă am plâns destul după ce-am pierdut sau dacă am pierdut destul încât să justifice cât am plâns.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“„Cât am fost mică, în familia noastră tata era expertul absolut în alegerea pepenilor, numai el îi cumpăra. Știa să examineze vrejul, să apese la capete să nu fie moale, știa să bată cu degetul în ei și să descifreze cum sună și de cele mai multe ori îi nimerea, chiar erau de zahăr, cum spunea el. Dar apoi s-au schimbat pepenii, acum sunt toți mutanți, și ăia din magazin și ăia de pe marginea drumului, și nu se mai pricepe nimeni la ei.
Dacă nu poți să te pricepi la pepeni, cum poți să te pricepi la oameni?”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Poate că în zilele noastre ne despărțim așa ușor pentru că avem impresia că merităm ceva mai bun și că acel ceva e foarte accesibil.”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Are impresia că nu ştie să vorbească cu oamenii, ea zice una şi ei răspund alta, sunt atâtea straturi de neînţelegere între ei, sedimentate în timp, imposibil de străpuns.

Dacă n-ai o legătură de sânge, n-ai cum să stai lângă ei, se gândeşte ea, şi apoi îşi dă seama că prin legătură de sânge ar vrea să spună mai degrabă o legătură lungă, cât o viaţă de om. Fiindcă sângele îl au, dar lipseşte viaţa. Lipseşte timpul pe care şi l-au refuzat unii altora.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Așa se formează crăpăturile. Când îți dai seama că pur și simplu nu ți-e dor." p. 57.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Viaţa ei e dintr-odată fragmentată în segmente infime, de câte o zi sau două, de câte o săptămână sau două, nu e în stare să vadă mai departe de atât. Cioburi. Asta e totul. O grămăjoară de cioburi.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Nu știu ce anume necesită mai mult efort - să dai tot din tine sau să ții ascuns în tine, dar pentru fiecare dintre astea e nevoie de o anumită abilitate. Trebuie să fii abil ca să ții secrete. Și nu e o calitate pe care mi-o doresc la persoana de lângă mine.”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Când m-a luat în gazdă, tanti mi-a zis că o să-mi fie mamă.
- Dar am deja.
- Și unde e, că n-o văd.
- E ea pe undeva...
- Păi, așa și despre mine ai putea să spui că am copil, dar unde e...”
― Lavinia Braniște, Escapada

“Trecusem prin toate frământările tinereții, din care n-a ieșit nimic de calitate, doar o mare oboseală emoțională.”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Toată lumea are un trecut. Dar din când în când se trage câte o linie: îţi moare cineva sau pleci departe sau departele dă buzna peste tine şi te zăpăceşte şi trec anii şi apoi te uiţi în urmă şi ai impresia că trecutul a fost mişto. Fiindcă memoria triază în aşa fel încât să te ţină în viaţă.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Un om îngrozit de viață și de sfârșitul ei, unul care și-a dorit de mic să moară mai repede și să scape, știind că nu e totuși omenește să-și dorească asta.”
― Lavinia Braniște, Escapada

“Încă nu-mi dau seama ce vrea de la mine, dar nici eu nu sunt cel mai orientat om din lume, așa că-i ordon minții mele să-i ordone corpului meu să nu mai simtă paranoia în mușchi. Nu ești în pădure și nu ești un animal hăituit. Ai fost mai demult, acum douăzeci de mii de ani. Dar nu mai ești.”
― Lavinia Braniște, Escapada

“Oboseala te ajută să te împaci.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Iar ea are din nou senzația că, într-un mod pervers, îi spune lucruri ambigue ca s-o testeze, să vadă cum reacționează. Poate vrea s-o ia de la capăt ca s-o poată abandona într-un mod mai elegant?”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Beția aceasta de început e întotdeauna necesară, pentru că în puține cazuri din multe chiar devine o bază pe care se construiesc vieți împreună. Altfel nu se pot închide ochii, nu se pot depăși bariere.”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei

“Ne explică pe monitor cum vom urmări traseul și-n timp ce mă uit la degetul lui strâns în mănușa chirurgicală - se vede pe sub ea perfect arhitectura mânii, conturul unghiei, în vârful căreia o bășicuță de cauciuc a rămas neumplută - mă gândesc ce deșteaptă și migăloasă e natura și totuși cât de lipsită de imaginație că n-a dezvoltat decât două sexe.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“În speranța unui viitor mai bun, m-am înscris la un curs de germană. A patra oară. Sunt la nivelul A2.2, care înseamnă elementar. Săptămâna asta, doamna profesoară a început să ne predea declinarea grupului nominal, ne-a umplut de foi cu tabele și pe mine de angoase existențiale. Văd cuvinte în fața ochilor de sute de ori și tot nu știu ce înseamnă, iar terminațiile pe cazuri, genuri și numere îmi vâjâie în cap ca biletele la loto când pornește instalația să le amestece.
Mă simt tot mai puțin inteligentă, mi se cojește inteligența de pe creier ca vopseaua de pe un lemn vechi. Limba germană la treizeci de ani mă face să mă simt consumată.
Otilia mă asigură că mai e speranță, mai am încă timp să emigrez, s-o iau de la capăt. Oare asta e soluția? Mă gândesc după ce trec de B2.
Grupa e plină de studente la Medicină. Vreo două dintre ele zbârnăie. Când avem de alcătuit propoziții, ele fac fraze complexe, când avem de compus mesaje, ele fac scrisori.
Am și astăzi curs, de la șase, și n-am apucat să-mi fac tema. Avem de completat cuvinte în mici dialoguri, sub imagini cu omuleți la restaurant. Omuleții comandă diverse mâncăruri, au păreri, cer nota, își iau rămas-bun. Omuleți în creion.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Conștiința socială, această măsea de minte care se trezește cu trosnet de oase într-un colț întunecat și umed al gurii.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Dincolo de fantezia ei de a deveni un robot, începe să-și dea seama ca pierderile, într-un fel sau altul, reușeste totuși să le gestioneze. Ori își ocupă mintea, ori așteaptă să treaca, ori se preface că se controlează și nu-i pasă, cum-necum pierderile , și mai ales cele amoroase, începe să le gestioneze. Începe să se obișnuiască cu farsa. Dar cu adevărat robot ar vrea să fie atunci când e vorba de relația ei cu propriile decizii. Ar vrea să facă decizia ireversibilă.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Orice interacțiune cu oricine e un joc, intri în el sau nu intri. Trebuie să cunoști o persoană foarte, foarte bine pentru ca interacțiunea să nu mai fie joc (...), sau poate trebuie doar să fii bătrân și obosit.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Uneori ai nevoie să simți că ești lucid. Oricât ai fi de conștient cât de înșelătoare îți sunt simțurile și memoria. Ai nevoie să te simți lucid. Luciditate nu în privința trecutului, ci în ce anume din el trebuie selectat ca să-ți faci prezentul suportabil.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“- Mă iubești? îl întreb.
Îl ia prin surprindere, îl lovește în cap ca o margine de bazin, își imagina probabil că marginea era mai încolo și că mai are, dar e aici și acum și s-a dat cu capul de ea și răspunsul corect nu e decât unul, iar el îl scoate pe gură direct din trunchiul cerebral, din creierul primitiv.
- Da.”
― Lavinia Braniște

“E stăpânită de o suferință pe care n-o poate articula. Nu doarme noaptea, are dureri absurde, venite din nimic, ziua umbă chioară de somn și nu se poate concentra absolut deloc. Foarte curând îi apar cearcăne mov în jurul ochilor împăienjeniți. O deranjeaza din ce în ce mai tare zgomotele.”
― Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

“Banul la ban trage, noi avem sărăcia în ADN, e nevoie de instrumente fine, care se vor inventa peste generații, ca s-o scoată de-acolo. Ne-am născut modești și o să rămânem așa. Adică ne luptăm să rămânem așa, să nu cădem și mai jos.”
― Lavinia Braniște, Interior zero

“Erau etapele obișnuite ale dezvăluirii în fața cuiva nou: casa, corpul, cu toate imperfecțiunile lui, sufletul, cu toate valurile prin care trece, cu imposibilitatea revelarii lui totale, nici până la finalul finalului. Nu neapărat în aceasta ordine.”
― Lavinia Braniște, Mă găsești când vrei