Claudiu Soare > Quotes

“Cititorul este un bolnav căruia trebuie să i se inventeze isteria. Orice poveste întinsă pe trei sute de pagini trebuie să îl confirme, iată boala de care suferă adultul urban.”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“-Visezi?
-Ce să fac,să accept altfel că nu sunt om?”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“La urma urmei, câteva clipe de euforie fac, din când în când, viața suportabilă, dar şansa asta nu o trăiesc decât naivii, cei pentru care a trăi şi nimic mai mult reprezintă totul, cei care nu sunt urmăriți de umbre.”
― Claudiu Soare, Nimeni sau fumătorul de pipă

“Îl privesc cum perorează nevrotic despre ultimele romane "bune" pe care le-a "devorat", despre ultimul strigăt în arta plastică, si cum i se pierd în aer dantelele de cuvinte ingenios lucrate... de parcă dacă ai mânca zi de zi inele cu diamante și alte bijuterii sofisticate, sau amfore grecești, fresce boticelliene, ai deveni cu adevărat frumos, nobil...”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“Să scrii în continuare despre oameni nu mai are nici o relevanță,nu faci altceva decît să sporești agonia generală.”
― Claudiu Soare, Nevroza metafizică

“Se scrie atît de multă poezie astăzi în lume,încît ajungi să te întrebi cum de este posibilă atîta neatenție față de sufletul omenesc.”
― Claudiu Soare, Nevroza metafizică

“Țelul în viață l-am pierdut sau începe să nu mai îmi pese de el.Trăiesc ca să dau de lucru trupului,eforturile minții mele se îndreaptă către a-i căuta și rafina extazurile,bucuriile jalnice,evadările închipuite.Sunt incapabil de iluzii.spiritul unei coafeze e de mii de ori mai viu decît al meu,Duhul Sfînt ar trebui să i-l devoreze..”
― Claudiu Soare, Nevroza metafizică

“Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic.”
― Claudiu Soare, Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete

“Sînt pentru că nu ţin neapărat să fiu.
Se scurge în mine un gînd care îşi caută adîncimea,
asemeni unui prieten care moare.
Sînt un bărbat care închide în el dispariţia.
Sînt un pavilion al gîndurilor dispărute.
Acum dacă m-aş transforma în cîine,
aş fi Hristosul cîinilor,
atît de falsă e pentru mine lumina cuvintelor.”
― Claudiu Soare, jurnalul unui crocodil ratat

“Ne purtăm de cele mai multe ori singurătatea ca pe o marfă de care ne imbolnăvim dacă nu o schimbăm pe moneda indiferentă a cuvântului.”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“Sînt mulţi care se roagă înverşunaţi pentru veşnicia proprie sau pentru limpezimi şi beatitudini lăuntrice în viaţa asta - şi nu-şi dau seama că veşnicia nu înseamnă confortul etern, zăcutul pe plajă sub soarele care nu apune niciodată şi schimbul de zîmbete la nesfîrşit cu Dumnezeu. Dincolo nu mai ai ce face cu conştiinţa ta ca o lună de miere.”
― Claudiu Soare

“Fragila tristeţe de porţelan ce se va fi sfărîmat de sărutul fără greutate al buzelor plutind în rotocoalele fumului de ţigară. Buzele albe ale fumului căutîndu-şi dispariţia în acest pastel. În spatele ţigării, nimeni. A ejaculat un înger şi nu ştii de ce eşti trist.”
― Claudiu Soare

“Parisul e un oraş în care să te ingropi numai dacă vrei să uiți cine ești.”
― Claudiu Soare, Nimeni sau fumătorul de pipă

“Cărțile cu destin zadarnic,uitate,ignorate,alcătuind o bibliotecă tristă a nedreptății,și care îi trmit și pe cei ce le scriu să umble precum nebunii prin ce a mai rămas de netrăit din Dumnezeu,pe care nu îl mai preferă nimeni,fiindcă provoacă absurdul,o sinceritate neînțeleasă a lumii.”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“Morala încurajează în om partea răului. Cu cât cenzura e mai elaborată, cu atât argumentele devin mai logice. Morala se fundamentează pe vid, adică pe materia neputinței.”
― Claudiu Soare, Nimeni sau fumătorul de pipă

“Să te convingi singur că, pînă la urmă, a urca la superficialitate este un triumf.”
― Claudiu Soare

“Nu eman forţă şi asta mă înspăimîntă. Ceea ce înseamnă că nu am păstrat aproape nimic din omul primordial, din origine. Am devenit, iată, eu însumi un caz cultural mie însumi.”
― Claudiu Soare

“În momentul în care începi să-ţi notezi impresiile, capriciile, cînd începi să te lamentezi ori să scrii tot felul de nostimade răsuflate, care ţie ţi se par demne de trimis în posteritate pentru că le-ai emis tu, înseamnă că megalomania superficială, jenantă, a pus stăpînire pe tine şi că ai intrat deja în clubul cucoanelor de jurnal, pentru care fututul este o faptă pe care trebuie să o afle întreaga elită a urbei.”
― Claudiu Soare

“Adîncului meu de nimic nu i-a fost mai frică în viaţă decît de nevroza certitudinii.”
― Claudiu Soare

“Ca să pot trăi un gînd din afara lumii cerşesc nebunia.
Am nevoie de nebunie ca să pot reteza indiferenţa materiei faţă de moarte
şi pentru sarcasmul supremaţiei.
Proştii mi-ar reproşa că iubesc aceste cuvinte orgolioase –
dar, vorba lui Kundera, “nu poţi spune adevăruri cu o voce piţigăiată”.
Sînt care fac efortul făţiş de a-şi ascunde clipă de clipă impulsul către nebunie,
de parcă ar căuta înfriguraţi o pudrieră într-o latrină de Teleorman.
Eu cerşesc nebunia ca să nu mor gîndindu-mă la cum să mai primenesc şi eu
lumea asta sulemenită.
Nebunia m-ar împotrivi slugărniciei finale de a crăpa regretînd-o.
Singurul argument cu adevărat real şi obraznic în sprijinul acestei nebunii
este cerşetoria:
cine reuşeşte cerşetoria de geniu nu mai poartă obligaţia de a fi om.
Nu mai poartă obligaţia de a fi nimic din lumea asta.
Va sta şi va întineri în pudoarea propiei umbre
pînă la întîlnirea cu tot ce nu a avut importanţă
pentru ca lumea asta să existe.
Iată ce împlinesc eu acum:
un miracol tembel, dar fundamental -
miracolul creaţiei care nu are de ce să se întîmple.
Şi cum nici eu nu am pentru ce să exist,
nu voi exista.
Însă din ascunderea mea deplină voi rînji mulţumit
că fiinţa visează cu nebunia mea un gînd al cerşetoriei,
uitat:
mirosul de împreunare cu o femeie care s-a oprit din alergare
ca să refuze o poezie.”
― Claudiu Soare, jurnalul unui crocodil ratat

“Îmi amintesc nefericirile într-un mod extrem de concret, şi minciunile şi răul pe care l-am provocat semenilor mei: toate refuză moartea - mai puţin fericirile, faptele frumoase, încîntate cu dispariţia, cu anonimatul în impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De ce m-au părăsit? De unde puterea celorlalte de a-şi dura în mine veacul? Nu poţi alunga de la tine progenitura ticăloasă fără să rămîi pe de-a-ntregul şi definitiv pustiu.”
― Claudiu Soare

“Ceea ce ucide cu adevărat în marele sentiment al ratării este speranța,o nouă împotrivire,paradoxul final care duce la prăbușire:ratatul este obligat să hrănească o himeră- întârzierea unei iluzii care l-a ocolit până atunci.Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului,subconștientul îl parfmuează cu unduirile Psalmilor.”
― Claudiu Soare, Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete

“Tăcerea ninsorii evocă luciditatea, însă nu ceva viu, mai degrabă liniştea morţii. Cel ce iubeşte moartea, aşa cum ai iubi un duşman care nu-ţi vrea răul, a înţeles destinaţia omului: proiectarea existenţei în ceea ce nu este - şi care ni se dezvăluie în contemplarea mută a ninsorii tăcute. Tot ce vei fi după moarte depinde de adîncimea acestei contemplaţii, prin care ne proiectăm viaţa în ceea ce nu este. Sîntem încă de pe acum ce vom fi după moarte.”
― Claudiu Soare

“Cărţile mă interesează din ce în ce mai puţin. Din ce în ce mai mult mă interesează oamenii. Cărţile? Rămăşiţe organizate, ruine restaurate, paragini înflorite în om - şi se leagă de o sete obscură, care a lăsat în urmă deşertul să-şi împlinească halucinaţiile, omul văzut de ochiul muribund care ne poartă spiritul pe pămînt. Anonimul, supus nebuniei lui lipsite de canoane, actant al unei estetici refuzînd mutilarea critică şi ipocrizia valorii, mă fascinează. Omul în care se poate dezlănţui creaţia prin incendiere, prin crimă, prin demenţă, desfide dezinhibat disciplinele, refuză remuşcarea stilistică şi, printr-o astfel de jignire liberă, îşi apropie temeiurile viului în dialectica dezinteresată a gratuităţii. Nu depinde de glorie, ci de autenticul visceral, obligînd animalul din el să se deschidă, să se desfacă, să arate că e făcut din cuvinte, ca şi moartea, ca şi iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, mai important, mai înălţător: neîmplinirea - condiţie esenţială a discernămîntului.”
― Claudiu Soare

“Să atingi geniul în scris înseamnă să reuşeşti să faci lecturile inutile.”
― claudiu soare

“Te uiţi în orbitele mele şi nu vezi
nobila pasiune de a nu plăcea la nimeni”
― Claudiu Soare

“Vin pe lume şi nu se mai pot opri din exerciţiul nevrotic al vorbirii, al trăncănitului insuportabil care întunecă cerul marilor aglomeraţii urbane. Visători fără lege, visînd toate stupidităţile posibile şi trăindu-le realitatea inversă: gurile pline de otrava acestei fiare energumene, simandicos aşezate în pleură, în respiraţie, nu se mai opresc din rostirea acestei macabre alegorii a neşansei de a te fi născut unde te-ai născut, indiferent unde te-ai născut. Iar din acest delir ubicuu ni se pare că ni se nasc iubirile şi reuşitele şi copiii, cînd toată această vrajă nu face decît să întunece, să infirme şoapta care ne cheamă...”
― Claudiu Soare

“Tot ce-mi doresc mai mult în viaţa aceasta este să cunosc nefiinţa. Şi asta pentru că nu mă pot închina nici unei fiinţe terestre. Nu este vorba aici de orgoliu, ci de exigenţa cu care a fost creat omul.”
― Claudiu Soare

“Îndată ce răsare soarele,mă las cuprins de toate deliciile nesincerității.”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat

“Sunt atât de îndrăgostit de singurătate, încât nu mădularul mi l-aș secționa,precum teribilul Origene,ci mai degrabă centrul vorbirii,care îmi confiscă singurătatea în folosul nevrozei,al isteriei literare.M-aș filozofa în felul acesta pe mine însumi telepatic,mi-aș înlocui existența cu mistica inumană a trogloditului care nu mai poartă necesitatea nici unei pedespe pentru vina de a răstălmăci clipă de clipă Divinul.”
― Claudiu Soare, Extaz: jurnal ingrat