Cristian Fulaș

“[...] într‑o singură dimineaţă, la cinci ani şi patru luni după moartea Tătucului şi la treisprezece ani de la terminarea războiului, în urma câtorva pahare de tărie care s‑au prelungit cu nişte sticle de vin şi câteva beri la cârciuma din faţa căminului de nefamilişti, Ioşca devenea oficial locuitor al văii. Despre care nu ştia nimic.”
― Cristian Fulaș, Ioșca

“Dintr‑un motor vechi de maşină nemţească şi o căruţă cu osia întărită, ajutându‑se cu un volan de tractor şi cu un schimbător de viteze de camion şi cu multă răbdare şi nu atât de multă pricepere, Ioşca îşi construise
o specie de camionetă cu care mergea‑n pădure în sus pe Rudăriţa şi aducea cioate de fag şi mesteacăn rămase în urma muncitorilor de la exploatarea forestieră.

(incipit)”
― Cristian Fulaș, Ioșca