O.G. Arion's Blog: O.G. Arion
August 11, 2016
Lanasare "Te voi gasi"
Volumul al doilea al seriei "Nemuritor"
Autoarea O.G. Arion si Editura Librex Publishing vă invită la lansarea celui de-al doilea volum al seriei Nemuritor. Lansarea va avea loc in data de 7 Septembrie ora 18.30 la Teatrul de Arta.
Cu voie buna si zambetele de rigoare va asteptam sa povestim si sa uram "bun venit" noului volum. Masa, dansul si felicitarile vor fi in stilul in care v-am obisnuit, adica NECONVENTIONAL.
“Seria Nemuritor este și va deveni odată cu următoarele volume un punct de referință în cadrul literaturii române contemporane având o tentă personală unică, de neegalat, bine conturată ca acțiune, grad ridicat de umor si un stil foarte atrăgător.”
Le multumim partenerilor: Goodread.ro, Bookaholic.ro, Agentia de carte, 4arte.ro, Ecaterina Vîrgolici, Delicatese Literare, Literatura pe tocuri, Diva Hair, egirl.ro, eva.ro, Unique Decor, Gabriélle Güvenel, inoras.ro, Vip Style, Dacic Cool, Bijuterii de argint, Verbs describe us (Judy Woody), Pavel Imobiliare, cofetaria SweetEvy si Definite Rock.
Va multumesc tuturor pentru sustinere si va astept cu drag.
Oana
O.G. Arion
Autoarea O.G. Arion si Editura Librex Publishing vă invită la lansarea celui de-al doilea volum al seriei Nemuritor. Lansarea va avea loc in data de 7 Septembrie ora 18.30 la Teatrul de Arta.
Cu voie buna si zambetele de rigoare va asteptam sa povestim si sa uram "bun venit" noului volum. Masa, dansul si felicitarile vor fi in stilul in care v-am obisnuit, adica NECONVENTIONAL.
“Seria Nemuritor este și va deveni odată cu următoarele volume un punct de referință în cadrul literaturii române contemporane având o tentă personală unică, de neegalat, bine conturată ca acțiune, grad ridicat de umor si un stil foarte atrăgător.”
Le multumim partenerilor: Goodread.ro, Bookaholic.ro, Agentia de carte, 4arte.ro, Ecaterina Vîrgolici, Delicatese Literare, Literatura pe tocuri, Diva Hair, egirl.ro, eva.ro, Unique Decor, Gabriélle Güvenel, inoras.ro, Vip Style, Dacic Cool, Bijuterii de argint, Verbs describe us (Judy Woody), Pavel Imobiliare, cofetaria SweetEvy si Definite Rock.
Va multumesc tuturor pentru sustinere si va astept cu drag.
Oana
O.G. Arion
January 20, 2016
Recenzie „Ultimul Viking” de Oliviana Georgescu
http://literaturapetocuri.ro/ultimul-...
Ultimul Viking
O.G. Arion
„Fiecare dintre noi poate deveni protagonistul unei aventuri incredibile. Acesta se pare că este principiul de la care a pornit autoarea în momentul în care și-a construit personajele, făcându-le să trăiască și să evolueze în această fantezie urbană, prima dintr-o serie intitulată ”Nemuritor”, o lume fantastică și misterioasă, populată de creaturi magice.
Am fost plăcut surprinsă de această carte. Este o poveste frumoasă, în care realitatea cotidiană este ”invadată” de o realitate alternativă, a basmelor și legenelor nordice, cu personajele lor minunate și incredibile, care devin, în paginile acestei cărți, parte a vieții de zi cu zi, făcându-te să te întrebi dacă lumea e doar așa cum o știi. Ce-ar fi dacă…
Cartea e scrisă la persoana întâi într-un stil lejer, plin de un umor fin.
Victoria Grey, o tânără frumoasă, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, renunță la cariera de medic veterinar, mutându-se de la Boston la Wind’Cross – un orășel tipic american de pe coasta de est – pentru a prelua o cafeneaua bunicului său, privind acest lucru ca pe o tradiție de familie, dar și ca o afacere de care îi făcea plăcere să se ocupe.
Facem cunoștință cu Victoria în seara de dinaintea deschiderii oficiale a micuței cafenele, în timp ce punea la punct ultimele detalii. Totul era bine, era firesc, era așa cum trebuia să fie, și așa ar fi rămas dacă nu ar fi ieșit în acea seară din casă. Dar a ieșit! Auzind un ușor geamăt în gangul din apropiere s-a dus să vadă despre ce e vorba: acolo era un bărbat grav rănit care i-a murit în brațe înainte să ajungă ambulanța pe care o chemase imediat. Înainte de a-și da sfârșitul, acesta i-a strecurat în palmă o monedă de argint, despre care va afla ulterior că era o veche monedă vikingă, parte a unei comori. Iar acea bucățică de metal a însemnat sfârșitul lumii ei așa cum o știa! ”Obosită am strâns moneda în palmă…și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit ca o căldură stranie învăluindu-mi mâna și urcând în sus pe braț iar metalul a devenit fierbinte.”
În timpul anchetei care urmează îl cunoaște pe Liam O’Rilley – polițistul însărcinat cu acest caz, legând cu acesta o relație care evoluează de la suspiciune la prietenie, și chiar mai mult!
La petrecerea de inaugurare care a avut loc în seara următoare este abordată de un străin misterios, un bărbat foarte atrăgător: era înalt, cu păr negru, lung și ondulat și cu ochii având cea mai pură nuanță de bleu-argintiu. ”La naiba, arăta ca desprins de pe coperțile romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnișoare neajutorate.” Se prezintă simplu: Arrio Raul.
La scurt timp, este victima unui atac în gangul întunecos de lângă locuința sa: ”Două brațe braţe puternice mă țintuiau de perete, imobilizându-mă. Am încercat să țip dar brusc gura mi s-a umplut cu apă, ca și cum cineva îndreptase spre mine un furtun invizibil. Am bolborosit îngrozită, luptându-mă cu senzația de înec și am auzit ca venind de foarte departe o voce de femeie: Unde este?”
Ea nu știa încă, dar tocmai avusese parte de prima întâlnire cu o selkie, un spirit al apei.
Când își revine după atac era culcată pe canapeaua din living, iar în casă se aflau sora ei, Liam și… Arrio, care, în primul moment când rămân singuri o întreabă precipitat dacă i-a dat cineva ceva în ultima vreme! Victoria și-a dat seama că niște forțe periculoase s-au pus în mișcare în căutarea monedei de argint pe care fără să vrea o deținea, și că ea se află în calea lor. A început să aibă coșmaruri noapte de noapte, iar urma monedei din palma i se întinsese, ajungând să arate ca o arsură.
Peste câteva zile, un cuplu ciudat își face apariția în cafenea, sub pretextul că vor să o închirieze pentru o petrecere, el întunecat, ea strălucitoare, cu un păr de un blond nordic, alb-argintiu. Ce bine ar fi fost să nu-i fi cunoscut niciodată! Cine sau ce erau aceștia, vă las să descoperiți. Nu vă spun mai mult, dar așteptați-vă să urâți aceste personaje!
Victoria are parte de un scurt moment de ”normalitate”, când este invitată de Liam să îl însoțească în vizită la părinții lui, dar la întoarcerea acasă are parte de șocul vieții ei: ”Arrio stătea aplecat asupra unei femei cu părul negru, pe jumătate întinsă pe covor, zbătându-se sălbatic și strigând ceva într-o limbă necunoscută. Chiar în acea secundă se auzi un pârâit înfricoșător și femeia amuți, capul atârnându-i într-un mod nefiresc, parcă desprins de restul corpului. Arrio s-a întors spre mine. Nu mai avea ochi albastru argintii, ci întunecați, și fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotescă. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător și doi canini lungi, ca de fiară, scânteiară alb.” Vă dați seama ce era Arrio! Spre norocul ei, acesta nu vroia să-i facă rău, ci să o apere. Cea pe care el tocmai o ucisese, venise în schimb s-o omoare!
Astfel, Victoria află de existența unei lumi neștiute, cea a vampirilor și a altor creaturi mitice, despre care oamenii nu aveau habar!
Pe măsură ce ne adâncim în poveste, aflăm amănunte despre miturile nordice, despre cele nouă lumi: Asgard – cetatea zeilor care au creat lumea, Vanaheim – tărâmul zeilor Vanir, zeii naturii și ai fertilității, lumea elfilor, lumea piticilor, lumea giganților, lumea focului etern, lumea morților, condusă de zeița Hel (fiica lui Loki, pe care îl întâlnim la un moment dat în carte), lumea de gheață și Midgard, lumea de mijloc, cea a oamenilor.
Titlul cărții vine de la unul din personaje, Ian Tomasson, prietenul lui Arrio, care era chiar ”ultimul viking, singurul din neamul său care reușise să învingă moartea.”
corabie vikingaDupă titlu, am crezut că în carte va fi povestea vikingului, dar…n-a fost să fie! Poate o vom afla într-una din cărțile următoare ale seriei.
Ian nu era doar ultimul viking, ci era în același timp un berserker nemuritor. Bersekerii erau vârcolaci, dar care se puteau transforma atât în lupi, cât și în urși sau tauri! Acesta o însoțește pe Victoria într-o călătorie periculoasă, la capătul căreia trebuia să înapoieze periculoasa monedă de argint comorii din care făcea parte! ”Oare la sfârșitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?”
”Și mai erau și ei, bărbații care au apărut treptat în viața mea, fiinţe care făceau parte din acea lume ascunsă oamenilor normali. Eu, care până mai ieri râsesem în gura mare la auzul poveștilor despre vampiri, vârcolaci și adolescenți supranaturali, găzduiam azi în micul meu apartament o „creatură a nopții”, pe Arrio cel frumos și întunecat, al cărui bun prieten era un berserker nemuritor. Ce ziceți de asta?”
Cartea are ca temă centrală clasica luptă dintre bine și rău. Avem parte și de un triunghi amoros ( Victoria, Liam și Arrio), dar vă las să descoperiți singuri dinamica acestuia și cine va forma până la urmă un cuplu.
După cum v-am spus, stilul cărții este unul lejer, amuzant. M-au făcut să zâmbesc exprimări ca: ”Am considerat că era timpul să leșin puțin. Și chiar am făcut-o, căzând ca un copac retezat”, sau ”În topul celor mai extraordinare zile din viața mea aceasta va rămâne cu siguranță pe locul întâi pentru multă vreme, am hotărât eu, cufundându-mă în somn, în timp ce un vampir adevărat îmi curăța podeaua în camera alăturată.”
Aventura pe care o trăiește Victoria este foarte captivantă, recunosc că am fost surprinsă la fiecare pagină! Abia așteptam să văd ce creatură va mai apărea și cum va reacționa pragmatica Victoria care nu credea în magie și supranatural până nu de mult!
La începutul cărții, Victoria avea ca animal de companie o pisică. La final, aceasta și-a făcut un prieten inedit: ”Am bătut ușor cu palma în coapsă așa cum faci când chemi un câine. Dragonul se mișca încet și se apropie de mine prudent, legănându-se pe picioarele sale cu solzi. Avea un mers ciudat, crăcănat, ca de rață și dintr-o dată nu mi se mai păru atât de înfricoșător. Îmi mirosi palma întinsă și cârâi, apoi își frecă botul de mâna mea. Avea pielea rece și aspră. Mă urmă cu mersul lui legănat până la baia de serviciu. Lăsând lumina aprinsă, am închis încetișor ușa în urma lui.” Mi-a plăcut foarte mult explicația pe care o are Victoria pentru că a ”adoptat” un dragon (care era de fapt un wyern, o altă ființă legendară): ”ce puteam să fac? am întrebat eu. Să dau afară o șopârlă orfană?” Nu, bineînțeles!
Vă invit să descoperiți lumea magică imaginată de autoare, alături de Victoria și noii săi prieteni (sau dușmani). Sunt cu toții personaje frumos conturate, pe care o să vă facă plăcere să-i descoperiți! Mi-aș fi dorit ca povestea să fie mai stufoasă, dar sper că aventura va continua în volumele următoare, pe care le aștept cu nerăbdare!”
Ultimul Viking
O.G. Arion
„Fiecare dintre noi poate deveni protagonistul unei aventuri incredibile. Acesta se pare că este principiul de la care a pornit autoarea în momentul în care și-a construit personajele, făcându-le să trăiască și să evolueze în această fantezie urbană, prima dintr-o serie intitulată ”Nemuritor”, o lume fantastică și misterioasă, populată de creaturi magice.
Am fost plăcut surprinsă de această carte. Este o poveste frumoasă, în care realitatea cotidiană este ”invadată” de o realitate alternativă, a basmelor și legenelor nordice, cu personajele lor minunate și incredibile, care devin, în paginile acestei cărți, parte a vieții de zi cu zi, făcându-te să te întrebi dacă lumea e doar așa cum o știi. Ce-ar fi dacă…
Cartea e scrisă la persoana întâi într-un stil lejer, plin de un umor fin.
Victoria Grey, o tânără frumoasă, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, renunță la cariera de medic veterinar, mutându-se de la Boston la Wind’Cross – un orășel tipic american de pe coasta de est – pentru a prelua o cafeneaua bunicului său, privind acest lucru ca pe o tradiție de familie, dar și ca o afacere de care îi făcea plăcere să se ocupe.
Facem cunoștință cu Victoria în seara de dinaintea deschiderii oficiale a micuței cafenele, în timp ce punea la punct ultimele detalii. Totul era bine, era firesc, era așa cum trebuia să fie, și așa ar fi rămas dacă nu ar fi ieșit în acea seară din casă. Dar a ieșit! Auzind un ușor geamăt în gangul din apropiere s-a dus să vadă despre ce e vorba: acolo era un bărbat grav rănit care i-a murit în brațe înainte să ajungă ambulanța pe care o chemase imediat. Înainte de a-și da sfârșitul, acesta i-a strecurat în palmă o monedă de argint, despre care va afla ulterior că era o veche monedă vikingă, parte a unei comori. Iar acea bucățică de metal a însemnat sfârșitul lumii ei așa cum o știa! ”Obosită am strâns moneda în palmă…și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit ca o căldură stranie învăluindu-mi mâna și urcând în sus pe braț iar metalul a devenit fierbinte.”
În timpul anchetei care urmează îl cunoaște pe Liam O’Rilley – polițistul însărcinat cu acest caz, legând cu acesta o relație care evoluează de la suspiciune la prietenie, și chiar mai mult!
La petrecerea de inaugurare care a avut loc în seara următoare este abordată de un străin misterios, un bărbat foarte atrăgător: era înalt, cu păr negru, lung și ondulat și cu ochii având cea mai pură nuanță de bleu-argintiu. ”La naiba, arăta ca desprins de pe coperțile romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnișoare neajutorate.” Se prezintă simplu: Arrio Raul.
La scurt timp, este victima unui atac în gangul întunecos de lângă locuința sa: ”Două brațe braţe puternice mă țintuiau de perete, imobilizându-mă. Am încercat să țip dar brusc gura mi s-a umplut cu apă, ca și cum cineva îndreptase spre mine un furtun invizibil. Am bolborosit îngrozită, luptându-mă cu senzația de înec și am auzit ca venind de foarte departe o voce de femeie: Unde este?”
Ea nu știa încă, dar tocmai avusese parte de prima întâlnire cu o selkie, un spirit al apei.
Când își revine după atac era culcată pe canapeaua din living, iar în casă se aflau sora ei, Liam și… Arrio, care, în primul moment când rămân singuri o întreabă precipitat dacă i-a dat cineva ceva în ultima vreme! Victoria și-a dat seama că niște forțe periculoase s-au pus în mișcare în căutarea monedei de argint pe care fără să vrea o deținea, și că ea se află în calea lor. A început să aibă coșmaruri noapte de noapte, iar urma monedei din palma i se întinsese, ajungând să arate ca o arsură.
Peste câteva zile, un cuplu ciudat își face apariția în cafenea, sub pretextul că vor să o închirieze pentru o petrecere, el întunecat, ea strălucitoare, cu un păr de un blond nordic, alb-argintiu. Ce bine ar fi fost să nu-i fi cunoscut niciodată! Cine sau ce erau aceștia, vă las să descoperiți. Nu vă spun mai mult, dar așteptați-vă să urâți aceste personaje!
Victoria are parte de un scurt moment de ”normalitate”, când este invitată de Liam să îl însoțească în vizită la părinții lui, dar la întoarcerea acasă are parte de șocul vieții ei: ”Arrio stătea aplecat asupra unei femei cu părul negru, pe jumătate întinsă pe covor, zbătându-se sălbatic și strigând ceva într-o limbă necunoscută. Chiar în acea secundă se auzi un pârâit înfricoșător și femeia amuți, capul atârnându-i într-un mod nefiresc, parcă desprins de restul corpului. Arrio s-a întors spre mine. Nu mai avea ochi albastru argintii, ci întunecați, și fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotescă. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător și doi canini lungi, ca de fiară, scânteiară alb.” Vă dați seama ce era Arrio! Spre norocul ei, acesta nu vroia să-i facă rău, ci să o apere. Cea pe care el tocmai o ucisese, venise în schimb s-o omoare!
Astfel, Victoria află de existența unei lumi neștiute, cea a vampirilor și a altor creaturi mitice, despre care oamenii nu aveau habar!
Pe măsură ce ne adâncim în poveste, aflăm amănunte despre miturile nordice, despre cele nouă lumi: Asgard – cetatea zeilor care au creat lumea, Vanaheim – tărâmul zeilor Vanir, zeii naturii și ai fertilității, lumea elfilor, lumea piticilor, lumea giganților, lumea focului etern, lumea morților, condusă de zeița Hel (fiica lui Loki, pe care îl întâlnim la un moment dat în carte), lumea de gheață și Midgard, lumea de mijloc, cea a oamenilor.
Titlul cărții vine de la unul din personaje, Ian Tomasson, prietenul lui Arrio, care era chiar ”ultimul viking, singurul din neamul său care reușise să învingă moartea.”
corabie vikingaDupă titlu, am crezut că în carte va fi povestea vikingului, dar…n-a fost să fie! Poate o vom afla într-una din cărțile următoare ale seriei.
Ian nu era doar ultimul viking, ci era în același timp un berserker nemuritor. Bersekerii erau vârcolaci, dar care se puteau transforma atât în lupi, cât și în urși sau tauri! Acesta o însoțește pe Victoria într-o călătorie periculoasă, la capătul căreia trebuia să înapoieze periculoasa monedă de argint comorii din care făcea parte! ”Oare la sfârșitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?”
”Și mai erau și ei, bărbații care au apărut treptat în viața mea, fiinţe care făceau parte din acea lume ascunsă oamenilor normali. Eu, care până mai ieri râsesem în gura mare la auzul poveștilor despre vampiri, vârcolaci și adolescenți supranaturali, găzduiam azi în micul meu apartament o „creatură a nopții”, pe Arrio cel frumos și întunecat, al cărui bun prieten era un berserker nemuritor. Ce ziceți de asta?”
Cartea are ca temă centrală clasica luptă dintre bine și rău. Avem parte și de un triunghi amoros ( Victoria, Liam și Arrio), dar vă las să descoperiți singuri dinamica acestuia și cine va forma până la urmă un cuplu.
După cum v-am spus, stilul cărții este unul lejer, amuzant. M-au făcut să zâmbesc exprimări ca: ”Am considerat că era timpul să leșin puțin. Și chiar am făcut-o, căzând ca un copac retezat”, sau ”În topul celor mai extraordinare zile din viața mea aceasta va rămâne cu siguranță pe locul întâi pentru multă vreme, am hotărât eu, cufundându-mă în somn, în timp ce un vampir adevărat îmi curăța podeaua în camera alăturată.”
Aventura pe care o trăiește Victoria este foarte captivantă, recunosc că am fost surprinsă la fiecare pagină! Abia așteptam să văd ce creatură va mai apărea și cum va reacționa pragmatica Victoria care nu credea în magie și supranatural până nu de mult!
La începutul cărții, Victoria avea ca animal de companie o pisică. La final, aceasta și-a făcut un prieten inedit: ”Am bătut ușor cu palma în coapsă așa cum faci când chemi un câine. Dragonul se mișca încet și se apropie de mine prudent, legănându-se pe picioarele sale cu solzi. Avea un mers ciudat, crăcănat, ca de rață și dintr-o dată nu mi se mai păru atât de înfricoșător. Îmi mirosi palma întinsă și cârâi, apoi își frecă botul de mâna mea. Avea pielea rece și aspră. Mă urmă cu mersul lui legănat până la baia de serviciu. Lăsând lumina aprinsă, am închis încetișor ușa în urma lui.” Mi-a plăcut foarte mult explicația pe care o are Victoria pentru că a ”adoptat” un dragon (care era de fapt un wyern, o altă ființă legendară): ”ce puteam să fac? am întrebat eu. Să dau afară o șopârlă orfană?” Nu, bineînțeles!
Vă invit să descoperiți lumea magică imaginată de autoare, alături de Victoria și noii săi prieteni (sau dușmani). Sunt cu toții personaje frumos conturate, pe care o să vă facă plăcere să-i descoperiți! Mi-aș fi dorit ca povestea să fie mai stufoasă, dar sper că aventura va continua în volumele următoare, pe care le aștept cu nerăbdare!”
Interviu cu autoarea O.G. Arion
Am marea placere de a va prezenta un interviu cu o autoare foarte talentata si o persoana remarcabila, prietenoasa, cu un superb simt al umorului, care se vede de altfel si in cartea pe care a scris-o si care va avea lansarea sambata, 21.11.2015 la Gaudeamus. Este vorba despre „Ultimul viking”.
Asadar, va invit s-o cunoasteti pe Oana Arion!
Dacă ar fi să ne dai câteva repere despre tine, care ar fi acestea?
Oh, nu ştiu cu ce să încep. Cel mai bine ar fi să îţi spun ce sau cum NU sunt. Nu sunt modestă. Nu sunt prizoniera limitelor. Nu spun întotdeauna tot ceea ce cred sau simt, dar asta nu mă face ipocrită, ci diplomată. Nu îmi place să mi se spună ce să gândesc. Nu sunt adepta uniformelor, a tendinţelor sau a mentalităţii de masă. Să mai spun?
Ce te-a determinat să începi să scrii? Care îţi sunt sursele de inspiraţie?
Nu am început să scriu pentru că mi-am propus să fac asta, ştii, doar că să bifez ceva pe o listă. Cred că totul a început în copilărie, pe vremea când ascultam discuri cu poveşti şi visam cu ochii deschişi la lumi magice. Strângeam în mine „minuni”, cream în gând personaje şi tot felul de aventuri în care, evident, eu eram eroina şi salvam lumea. Treptat, am simţit că în mine este „prea îngust”. Vroiam mai mult, mai înalt, mai …altfel. În adolescenţă am început să scriu proză scurtă şi poezii, pe care însă nu le-am publicat niciodată. Le-am simţit întotdeauna mult prea personale pentru a fi cântărite şi analizate. Romanul „Ultimul Viking” a început ca o joacă. Am vrut să îmi spun mie însămi o poveste. Şi a funcţionat!
De ce fantasy? Care sunt preferinţele tale literare, ce îţi place să citeşti?
Vei râde probabil, dar nu prea citesc fantasy. Sunt îndrăgostită de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Umberto Eco. De asemenea sunt pasionată de mitologie şi legende, de aceea povestea care stă la baza cărţii a pornit de la un fapt real, şi anume viată şi aventurile războinicului viking Egill Skalagrimsson.
Cum ţi-a venit ideea acestei serii, ”Nemuritor”? Ai gândit-o de la început ca pe un tot unitar, bine definit, sau ideile îţi vin pe parcurs, pe măsură ce scrii? Cum îţi construieşti personajele, le identifici cu cineva cunoscut?
Oh, la început nici nu ştiam că ceea ce voi scrie va fi un roman, darămite o serie. Abia pe la jumătatea cărţii am început să mă gândesc serios la o continuare, pentru că m-am îndrăgostit de personajele mele, m-am ataşat de ele din ce în ce mai mult. Am simţit că au potenţial, un potenţial pe care nu l-aş fi putut „exploata” într-un singur volum. Câteva dintre personajele secundare au fost inspirate de persoane reale (dar nu spun care dintre ele).
Îţi place să interacţionezi cu cititorii, în sensul de a te lăsa influenţată de feed-backul pe care ţi-l transmit? Ai modifica sau dezvolta povestea unui personaj faţă de varianta gândită iniţial dacă ai simţi că cititorii ar dori acest lucru?
Da, îmi place să ştiu care sunt părerile cititorilor. Nu ştiu dacă aş schimba total traictoria unui personaj, dar, cu siguranţă aş şlefui anumite „asperităţi”, dacă acest lucru este cerut de către cititorii mei. Şi, ca să nu ţin chiar totul secret, îţi fac o mărturisire: seria va avea un final deschis, în sensul că voi publica pasaje din volumul cinci şi îmi voi îndemna cititorii să vină cu idei în legătură cu finalul acestuia şi, implicit, al seriei.
Am citit deja ”Ultimul viking”, volumul-pilot al seriei, care mi-a plăcut foarte mult, de altfel am făcut prima recenzie a acestuia, dar sunt curioasă dacă există o tema centrală a seriei, volumele sunt de sine-stătătoare sau fiecare e continuarea celui de dinainte?
În fiecare volum veţi întâlni o nouă provocare. Cu toate acestea personajele principale sunt aceleaşi, evoluează, interacţionează şi se schimbă pe fundalul unei lumi ascunse muritorilor de rând, lume în care se aplică alte reguli. Tema principală a seriei este exact aceasta: dacă noi nu suntem capabili să remarcăm anumite lucruri, asta nu înseamnă că ele nu există. Titlurile volumelor vor alcătui un întreg şi abia la final veţi descoperi cine a fost de fapt personajul central, povestea cui am încercat sa o spun pe parcursul seriei.
Câte volume va avea seria, ne poţi deconspira ceva despre următoarele? Ştiu că volumul doi e aproape gata…
Vor fi cinci volume, fiecare dintre ele aducând în prim-plan legende ale diferitelor culturi. Dar vin cu o noutate: volumul al doilea este gata. Din păcate nu am încă o dată certă în legătură cu apariţia acestuia. Vom vedea.
Layout 1În privinţa cărţii ”Ultimul viking”, cel mai mare regret al meu a fost că nu există varianta tipărită. Din fericire, am aflat că în curând vom avea parte de aceasta. Ne aşteaptă o surpriză la Gaudeamus, aşa este?
Da, aşa este. Am avut plăcerea de a fi contactată de către editura „Lider”- o echipa minunată, căreia îi mulţumesc. Lansarea primului volum va avea într-adevăr loc la Gaudeamus luna aceasta, mai precis sâmbătă, 21 noiembrie, la ora 14.
Ce planuri ai pentru viitor în acest domeniu, al scrisului? Mai ai vreun proiect în lucru?
Ei, acum că s-a spart gheaţa, trebuie sa merg mai departe, nu? Timp să fie! După ce voi termina seria „Nemuritor” vreau să scriu o carte pentru copii. Cel puţin asta îmi doresc. Nu obişnuiesc să îmi fac planuri pe termen lung, dar intenţionez să continui să scriu atâta vreme cât voi avea cititori şi va exista cerere pentru cărţile mele.
Mulţumim şi Succes! Echipa Literatura pe tocuri!
O.G. Arion
Asadar, va invit s-o cunoasteti pe Oana Arion!
Dacă ar fi să ne dai câteva repere despre tine, care ar fi acestea?
Oh, nu ştiu cu ce să încep. Cel mai bine ar fi să îţi spun ce sau cum NU sunt. Nu sunt modestă. Nu sunt prizoniera limitelor. Nu spun întotdeauna tot ceea ce cred sau simt, dar asta nu mă face ipocrită, ci diplomată. Nu îmi place să mi se spună ce să gândesc. Nu sunt adepta uniformelor, a tendinţelor sau a mentalităţii de masă. Să mai spun?
Ce te-a determinat să începi să scrii? Care îţi sunt sursele de inspiraţie?
Nu am început să scriu pentru că mi-am propus să fac asta, ştii, doar că să bifez ceva pe o listă. Cred că totul a început în copilărie, pe vremea când ascultam discuri cu poveşti şi visam cu ochii deschişi la lumi magice. Strângeam în mine „minuni”, cream în gând personaje şi tot felul de aventuri în care, evident, eu eram eroina şi salvam lumea. Treptat, am simţit că în mine este „prea îngust”. Vroiam mai mult, mai înalt, mai …altfel. În adolescenţă am început să scriu proză scurtă şi poezii, pe care însă nu le-am publicat niciodată. Le-am simţit întotdeauna mult prea personale pentru a fi cântărite şi analizate. Romanul „Ultimul Viking” a început ca o joacă. Am vrut să îmi spun mie însămi o poveste. Şi a funcţionat!
De ce fantasy? Care sunt preferinţele tale literare, ce îţi place să citeşti?
Vei râde probabil, dar nu prea citesc fantasy. Sunt îndrăgostită de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Umberto Eco. De asemenea sunt pasionată de mitologie şi legende, de aceea povestea care stă la baza cărţii a pornit de la un fapt real, şi anume viată şi aventurile războinicului viking Egill Skalagrimsson.
Cum ţi-a venit ideea acestei serii, ”Nemuritor”? Ai gândit-o de la început ca pe un tot unitar, bine definit, sau ideile îţi vin pe parcurs, pe măsură ce scrii? Cum îţi construieşti personajele, le identifici cu cineva cunoscut?
Oh, la început nici nu ştiam că ceea ce voi scrie va fi un roman, darămite o serie. Abia pe la jumătatea cărţii am început să mă gândesc serios la o continuare, pentru că m-am îndrăgostit de personajele mele, m-am ataşat de ele din ce în ce mai mult. Am simţit că au potenţial, un potenţial pe care nu l-aş fi putut „exploata” într-un singur volum. Câteva dintre personajele secundare au fost inspirate de persoane reale (dar nu spun care dintre ele).
Îţi place să interacţionezi cu cititorii, în sensul de a te lăsa influenţată de feed-backul pe care ţi-l transmit? Ai modifica sau dezvolta povestea unui personaj faţă de varianta gândită iniţial dacă ai simţi că cititorii ar dori acest lucru?
Da, îmi place să ştiu care sunt părerile cititorilor. Nu ştiu dacă aş schimba total traictoria unui personaj, dar, cu siguranţă aş şlefui anumite „asperităţi”, dacă acest lucru este cerut de către cititorii mei. Şi, ca să nu ţin chiar totul secret, îţi fac o mărturisire: seria va avea un final deschis, în sensul că voi publica pasaje din volumul cinci şi îmi voi îndemna cititorii să vină cu idei în legătură cu finalul acestuia şi, implicit, al seriei.
Am citit deja ”Ultimul viking”, volumul-pilot al seriei, care mi-a plăcut foarte mult, de altfel am făcut prima recenzie a acestuia, dar sunt curioasă dacă există o tema centrală a seriei, volumele sunt de sine-stătătoare sau fiecare e continuarea celui de dinainte?
În fiecare volum veţi întâlni o nouă provocare. Cu toate acestea personajele principale sunt aceleaşi, evoluează, interacţionează şi se schimbă pe fundalul unei lumi ascunse muritorilor de rând, lume în care se aplică alte reguli. Tema principală a seriei este exact aceasta: dacă noi nu suntem capabili să remarcăm anumite lucruri, asta nu înseamnă că ele nu există. Titlurile volumelor vor alcătui un întreg şi abia la final veţi descoperi cine a fost de fapt personajul central, povestea cui am încercat sa o spun pe parcursul seriei.
Câte volume va avea seria, ne poţi deconspira ceva despre următoarele? Ştiu că volumul doi e aproape gata…
Vor fi cinci volume, fiecare dintre ele aducând în prim-plan legende ale diferitelor culturi. Dar vin cu o noutate: volumul al doilea este gata. Din păcate nu am încă o dată certă în legătură cu apariţia acestuia. Vom vedea.
Layout 1În privinţa cărţii ”Ultimul viking”, cel mai mare regret al meu a fost că nu există varianta tipărită. Din fericire, am aflat că în curând vom avea parte de aceasta. Ne aşteaptă o surpriză la Gaudeamus, aşa este?
Da, aşa este. Am avut plăcerea de a fi contactată de către editura „Lider”- o echipa minunată, căreia îi mulţumesc. Lansarea primului volum va avea într-adevăr loc la Gaudeamus luna aceasta, mai precis sâmbătă, 21 noiembrie, la ora 14.
Ce planuri ai pentru viitor în acest domeniu, al scrisului? Mai ai vreun proiect în lucru?
Ei, acum că s-a spart gheaţa, trebuie sa merg mai departe, nu? Timp să fie! După ce voi termina seria „Nemuritor” vreau să scriu o carte pentru copii. Cel puţin asta îmi doresc. Nu obişnuiesc să îmi fac planuri pe termen lung, dar intenţionez să continui să scriu atâta vreme cât voi avea cititori şi va exista cerere pentru cărţile mele.
Mulţumim şi Succes! Echipa Literatura pe tocuri!
O.G. Arion
,,Ultimul viking” de Oana Gabriela Arion- recenzie scrisa de Cosmin Lazar
Pentru prima dată am auzit de această carte datorită comunității Literatura pe tocuri din care fac parte de 4 luni. Colega mea dragă, Oliviana, m-a făcut curios cu recenzia sa, iar mai apoi am aflat că această carte, găsită până la momentul respectiv în format Ebook, va fi publicată la Editura Lider. Am fost uimit să văd cât de mulți fani are ,,Ultimul viking” pe care acum, după ce am citit-o și eu, știu că-i merită pe deplin. Între timp am făcut cunoștință și cu Oana Gabriela Arion, o doamnă foarte de treabă, amuzantă, de gașcă, cu care m-am și împrietenit. Cartea a fost lansată la Târgul Gaudeamus din noiembrie 2015 și, din fericire, n-am ratat acest eveniment.
,,Ultimul viking” este primul volum al seriei ,,Nemuritor” pe care, după cum se precizează și pe copertă, nu-l poți lăsa din mână până la ultima pagină. Protagonista cărții este Victoria Grey, de profesie medic veterinar. Ea renunță la această carieră, cumpărând de la bunicul său cafeneaua Coquette din Wind’s Cross, SUA. Localul este reamenajat și se face tot posibilul ca deschiderea să iasă ca la carte.
Cu o seară înainte de mult așteptatul eveniment, Victoria găsește lângă cafenea un om rănit care-și dă ultima suflare în brațele ei, nu înainte de a-i lăsa în grijă o monedă. După ceva timp, în urma unui atac, află de la vampirul Arrio că ființele supranaturale există cu adevărat. Moneda face parte din tezaurul unui viking, al ultimului viking și-i schimbă radical viața Victoriei. Tânăra trece prin mai multe peripeții, cunoaște și alte creaturi fantastice, ajunge să se îndrăgostească de Arrio. Astfel se maturizează, se conformează noii sale vieți, însă nu doresc să vă dau mai multe detalii. De ce? E mai palpitant să nu știi dinainte ce urmează să se întâmple și vei fi uimit de ce întorsătură neașteptată vor lua evenimentele.
Cartea de debut a Oanei Arion e fascinantă, e încântătoare, e… e superbă! Eu aștept cu nerăbdare apariția celui de-al doilea volum ce sper să fie lansat la Bookfest :) Sunt sigur că seria va deveni din ce în ce mai cunoscută, va fi publicată și peste hotare, va fi un bestseller internațional! Coperta e magnifică și, dragă Oana, îți mulțumesc pentru autograf! Din cartea ta putem învăța că niciodată nu trebuie să spunem niciodată, că e necesar să avem încredere, speranță și cu puțin curaj, ambiție, negreșit vom izbuti!
Cu siguranță nu veți regreta alegerea de a citi această poveste. Și ca să fiu mai convingător voi reda câteva citate:
,,Obosită am strâns moneda în palmă, murmurând în sinea mea: <>. Și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit o căldură stranie învăluindu-mi mână urcând în sus pe braț, iar metalul a devenit fierbinte. <>, am țipat și i-am dat drumul pe covor, apoi m-am repezit după ea, dar moneda părea normală, lucind stins în lumina veiozei . Cred că oficial o iau razna, m-am gratulat eu și cu grijă am înfășurat moneda înapoi în batista pătată de sânge și am vârât-o sub saltea.” (pag. 34)
,,Ne-am mai certa noi, oamenii, dacă am ști că lucrurile acestea sunt total neimportante și că avem în față o eternitate, plină de promisiuni? Dacă aș fi nemuritoare? Să rămân așa cum sunt acum, să am mereu douăzeci și nouă de ani, părul să nu îmi albească și să nu mă îngraș niciodată. Să nu îmbătrânesc. Dar asta ar însemna că toți ceilalți ar îmbătrâni în jurul meu, ar muri rând pe rând, mama, tata, Dodo, în timp ce eu nu m-aș schimba deloc. Și la un moment dat aș rămâne singură pe lume, o lume străină, care probabil ar progresa în jurul meu. M-am întrebat oare cum suportă Arrio asta. Totul părea atât de trist dacă stăteai să te gândești!” (pag.70)
,,Mâna mi-a tremurat câteva clipe deasupra cufărului deschis. Prin minte mi-au trecut imagini ciudate: o casă de bârne, înaltă, cu un soi de coarne de animal agățate deasupra ușilor impunătoare, Arrio zâmbindu-mi, un bărbat înfigând o sabie în pieptul unui alt om culcat la picioarele sale, colți sclipind, Dodo răzând veselă, legată la cap cu un fular vechi, gura lui Liam rostind <>. Am țipat și am dat drumul monedei. În acea clipă, un urlet neomenesc izbucni parcă din pereții peșterii și reverberă prin galeriile goale. Argintul fusese învins și o știa. Capacul zvâcni înapoi cu un zgomot puternic și chingile începură să se strângă la loc. Imaginea unui val de sânge care mă inunda, mă sufoca, era una cu mine mă făcu să cad în genunchi, incapabilă să respir. Sânge. Cald și viu. Al meu? Nu știam. Și apoi am căzut în gol, într-un abis fără fund și fără amintiri.” (pag.161-162)
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Lider, de pe Libris :)
LECTURĂ PLĂCUTĂ :)
Ultimul Viking
O.G. Arion
,,Ultimul viking” este primul volum al seriei ,,Nemuritor” pe care, după cum se precizează și pe copertă, nu-l poți lăsa din mână până la ultima pagină. Protagonista cărții este Victoria Grey, de profesie medic veterinar. Ea renunță la această carieră, cumpărând de la bunicul său cafeneaua Coquette din Wind’s Cross, SUA. Localul este reamenajat și se face tot posibilul ca deschiderea să iasă ca la carte.
Cu o seară înainte de mult așteptatul eveniment, Victoria găsește lângă cafenea un om rănit care-și dă ultima suflare în brațele ei, nu înainte de a-i lăsa în grijă o monedă. După ceva timp, în urma unui atac, află de la vampirul Arrio că ființele supranaturale există cu adevărat. Moneda face parte din tezaurul unui viking, al ultimului viking și-i schimbă radical viața Victoriei. Tânăra trece prin mai multe peripeții, cunoaște și alte creaturi fantastice, ajunge să se îndrăgostească de Arrio. Astfel se maturizează, se conformează noii sale vieți, însă nu doresc să vă dau mai multe detalii. De ce? E mai palpitant să nu știi dinainte ce urmează să se întâmple și vei fi uimit de ce întorsătură neașteptată vor lua evenimentele.
Cartea de debut a Oanei Arion e fascinantă, e încântătoare, e… e superbă! Eu aștept cu nerăbdare apariția celui de-al doilea volum ce sper să fie lansat la Bookfest :) Sunt sigur că seria va deveni din ce în ce mai cunoscută, va fi publicată și peste hotare, va fi un bestseller internațional! Coperta e magnifică și, dragă Oana, îți mulțumesc pentru autograf! Din cartea ta putem învăța că niciodată nu trebuie să spunem niciodată, că e necesar să avem încredere, speranță și cu puțin curaj, ambiție, negreșit vom izbuti!
Cu siguranță nu veți regreta alegerea de a citi această poveste. Și ca să fiu mai convingător voi reda câteva citate:
,,Obosită am strâns moneda în palmă, murmurând în sinea mea: <>. Și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit o căldură stranie învăluindu-mi mână urcând în sus pe braț, iar metalul a devenit fierbinte. <>, am țipat și i-am dat drumul pe covor, apoi m-am repezit după ea, dar moneda părea normală, lucind stins în lumina veiozei . Cred că oficial o iau razna, m-am gratulat eu și cu grijă am înfășurat moneda înapoi în batista pătată de sânge și am vârât-o sub saltea.” (pag. 34)
,,Ne-am mai certa noi, oamenii, dacă am ști că lucrurile acestea sunt total neimportante și că avem în față o eternitate, plină de promisiuni? Dacă aș fi nemuritoare? Să rămân așa cum sunt acum, să am mereu douăzeci și nouă de ani, părul să nu îmi albească și să nu mă îngraș niciodată. Să nu îmbătrânesc. Dar asta ar însemna că toți ceilalți ar îmbătrâni în jurul meu, ar muri rând pe rând, mama, tata, Dodo, în timp ce eu nu m-aș schimba deloc. Și la un moment dat aș rămâne singură pe lume, o lume străină, care probabil ar progresa în jurul meu. M-am întrebat oare cum suportă Arrio asta. Totul părea atât de trist dacă stăteai să te gândești!” (pag.70)
,,Mâna mi-a tremurat câteva clipe deasupra cufărului deschis. Prin minte mi-au trecut imagini ciudate: o casă de bârne, înaltă, cu un soi de coarne de animal agățate deasupra ușilor impunătoare, Arrio zâmbindu-mi, un bărbat înfigând o sabie în pieptul unui alt om culcat la picioarele sale, colți sclipind, Dodo răzând veselă, legată la cap cu un fular vechi, gura lui Liam rostind <>. Am țipat și am dat drumul monedei. În acea clipă, un urlet neomenesc izbucni parcă din pereții peșterii și reverberă prin galeriile goale. Argintul fusese învins și o știa. Capacul zvâcni înapoi cu un zgomot puternic și chingile începură să se strângă la loc. Imaginea unui val de sânge care mă inunda, mă sufoca, era una cu mine mă făcu să cad în genunchi, incapabilă să respir. Sânge. Cald și viu. Al meu? Nu știam. Și apoi am căzut în gol, într-un abis fără fund și fără amintiri.” (pag.161-162)
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Lider, de pe Libris :)
LECTURĂ PLĂCUTĂ :)
Ultimul Viking
O.G. Arion
Recenzie „Ultimul Viking”- de Leontina Mardale
Ultimul VikingO.G. Arion
Fiecare dintre noi poate deveni protagonistul unei aventuri incredibile. Acesta se pare că este principiul de la care a pornit autoarea în momentul în care şi-a construit personajele , făcându-le să traiasca si să evolueze în această fantezie urbană.
Născută şi crescută într-o familie conservatoare şi cu principii riguroase, dar având în acelaşi timp experienţa unei copilării pe care ea însăşi o descrie ca fiind “magică”, O. G. Arion surprinde în paginile cărţii sale, prima dintr-o serie intitulată “Nemuritor”, o lume fantastică şi misterioasă, populată de creaturi magice, creaturi pe care nu o dată ne-am fi dorit să le putem întâlni în viaţa reală. Combinaţia interesantă dintre realitate şi fantezie, acompaniată de umorul debordant şi de schimbările dramatice de situaţie fac din “Ultimul viking” o lectură captivantă şi savuroasă.
Deşi a terminat Facultatea de Drept, autoarea nu a profesat decât foarte puţin, preferând o viaţă boemă, motivată de satisfacţii personale unei cariere în mediul juridic şi acceptând provocări profesionale dintre cele mai neobişnuite, ca de exemplu postul de decorator floral sau cel de manager de cafenea.
În prezent locuieşte în Bucureşti împreună cu soţul său şi cu cele două pisici – Tomi şi Nera – care, aşa cum ne-a mărturisit vor fi personajele centrale ale unui nou proiect şi anume o carte pentru copii.
Am avut privilegiul de a o cunoaște pe autoare la Gaudeamus, cu ocazia lansării cărții Ultimul viking. Tonică, amuzantă, bună organizatoare, plină de idei care mai de care mai inventive, cu un aer boem, Oana te cucerește de la prima vedere, molipsindu-te cu buna ei dispoziție.
Vă dați seama ce surpriză plăcută am avut, încă de la primele pagini, când am descoperit spiritul autoarei în Victoria, eroina cărții. Firea ai pragmatică, atitudinea ei neînfricată, capacitatea de a se replia imediat, în situații care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să clacheze, replicile și gândurile ei, delicios de amuzante, m-au dus imediat cu gândul la Oana, astfel că pe tot parcursul cărții îi auzeam parcă aievea vocea la toate replicile eroinei.
Deși știam destul de bine acțiunea cărții, întrucât sora mea Oli a făcut prima recenzie a acestei cărți, înainte de lansare, nimic nu se compară cu experiența de a descoperi cartea pagină cu pagină, rând cu rând. Am început să citesc cartea destul de târziu, după o zi obositoare. De la primele pagini, am fost absorbită în acțiunea cărții, nu îmi mai venea să o las din mână. În cele din urmă, oboseala m-a răpus și am adormit, dar cred că subconștientul mi-a dat deșteptarea dimineața devreme și am reușit să o termin înainte de a pleca la serviciu. Cred că vă dați seama cât de mult mi-a plăcut.
Personajele principale ale cărții se conturează destul de repede.
Victoria Grey este o tânără, crescută și educată în încântătoarea tradiție sudistă, care renunță la meseria de medic veterinar pentru a se dedica transformării unei mici cafenele vechi, cumpărată de la bunicul ei, într-un interesant punct de atracție al unui orășel tipic american de pe coasta de est. Cu multă meticulozitate, pune la punct ultimele detalii înaintea lansării oficiale.
”În ansamblu reușisem să obțin aspectul general pe care îl dorisem, acela de cafenea-bibliotecă-magazin de decorațiuni.”
Ceea ce va urma în acea seară va schimba radical cursul vieții Victoriei, iar lumea, așa cum o știa ea, va înceta să existe.
”Treptat, am descoperit că lumea, așa cum o cunoșteam eu, lumea în care evoluasem și mă formasem până la vârsta de douăzeci și nouă de ani era doar o mică parte a unui întreg, că sistemul meu de valori era eronat, iar eu, Victoria, nu eram decât ”o coincidență” în cadrul unui plan complex, plan pe care eram obligată acum să îl urmez, împotriva voinței mele. Tot ceea ce considerasem ficțiune se dovedea a fi parte a realității, o realitate plină de creaturi supranaturale, legende și ritualuri.”
Plecând de la cafenea, la intrarea în gangul care ducea în spatele clădirii, găsește un om grav rănit, care îi moare în brațe, nu înainte de a-i da o monedă misterioasă.
”Ei nu trebuie să…, trase aer în piept și gemu din pricina durerii, apoi continuă, ei nu trebuie să știe unde este… doar lupul…”
Este momentul să facem cunoștință cu un alt personaj principal, detectivul Liam O’Rilley, venit să investigheze moartea suspectă.
”Era înalt și bine făcut, cu un corp care ar fi putut ajunge în paginile revistelor de modă la secțiunea ”lenjerie intimă”. Puteam să pariez că arată super în slip. Dar tot acest farmec masculin pe care îl degaja, de la ochii de culoarea alunei și până la mâinile elegante, cu degete subțiri și nervoase, era diminuat de expresia dură și de atitudinea superioară pe care o afișa în mod agresiv”
La petrecerea de la lansarea cafenelei, un alt personaj principal – Arrio Raul, intră în scenă.
”Era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să-i încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment, pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă asemenea păr. Iar ochii – oh, îl uram de-a binelea -, ochii lui aveau cea mai pură nuanță de bleu-argintiu. La naiba, arăta ca desprins de pe copertele romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnițe neajutorate.”Ajunsă acasă târziu, curiozitatea nu-i dă pace Victoriei, care vrea să se uite mai bine la monedă.
,,Obosită am strâns moneda în palmă, murmurând în sinea mea: ”Oricum, chestia asta îmi aparține, deocamdată, până când îmi voi da seama ce trebuie să fac.” Și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit o căldură stranie învăluindu-mi mână urcând în sus pe braț, iar metalul a devenit fierbinte. ”Ce mama dracului!”, am țipat și i-am dat drumul pe covor, apoi m-am repezit după ea, dar moneda părea normală, lucind stins în lumina veiozei . Cred că oficial o iau razna, m-am gratulat eu și cu grijă am înfășurat moneda înapoi în batista pătată de sânge și am vârât-o sub saltea.”
Moneda era impregnată cu magie, iar efectele ei asupra Victoriei vor fi dramatice! Vă veți lămuri în carte despre ce este vorba.
Detectivul Liam O’Rilley o invită pe Victoria într-o vizită la părinții lui. La întoarcere, intrând în apartament, Victoria are parte de o imagine cutremurătoare:
”Arrio stătea aplecat asupra unei femei cu părul negru, pe jumătate întinsă pe covor, zbătându-se sălbatic și strigând ceva într-o limbă necunoscută. Chiar în acea secundă se auzi un pârâit înfricoșător și femeia amuți, capul atârnându-i într-un mod nefiresc, parcă desprins de restul corpului. Arrio s-a întors spre mine. Nu mai avea ochi albastru argintii, ci întunecați, și fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotescă. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător și doi canini lungi, ca de fiară, scânteiară alb.”
M-am amuzat citind reacția Victoriei la un asemenea șoc.
”Am considerat că era timpul să leșin puțin. Și chiar am făcut-o, căzând ca un copac retezat”
La trezirea din leșin află că Arrio se născuse la Cordoba, în anul 1723, iar la vârsta de treizeci și patru de ani, fiind rănit de moarte, fusese transformat în vampir. Departe de a-i face rău, o salvase practic pe Victoria de la moarte, întrucât femeia cu părul negru, care era de fapt o selkie – un spirit al apelor, venise să o ucidă. Pentru a o proteja, Arrio se mută practic în apartamentul ei.
În curând cunoaștem un alt personaj principal, prieten cu Arrio, Ian Tomasson, cel de la care vine și titlul volumului, care este de fapt “ultimul viking, singurul din neamul său care reușise să învingă moartea”, un bărbat înalt, cu păr blond-cenușiu, cu o barbă blondă, tăiată scurt și îngrijit, cu ochi pătrunzători, incredibil de verzi.Victoria află și povestea lui. Ian era fiul lui Egill Skallagrimson și se născuse în anul 953. În urma unui blestem, fusese numit păstrătorul unui cufăr de argint, primind o brățară de argint care îi asigura nemurirea.
Reacția Victoriei te face să zâmbești. Departe de a fi copleșită de situație, acceptă cu ușurință o realitate mitică.
”Ascultam fascinantă povestea incredibilă a lui Egill și comorii sale. Cuvinte ca ”nemurire” și ”blestem” mi se păreau acum firești. Voiam să știu mai multe. Tot.”
În continuare, Victoria află informații incredibile despre cele nouă lumi fantastice: Asgard – cetatea zeilor care au creat lumea, Vanaheim – tărâmul zeilor Vanir, zeii naturii și ai fertilității, lumea elfilor, lumea piticilor, lumea giganților, lumea focului etern, lumea morților, condusă de zeița Hel, fiica lui Loki, lumea de gheață și Midgard, lumea de mijloc, cea a oamenilor.
Mai mult, Ian era un berserker, adică un vârcolac ce se putea transforma în lup, urs sau taur.
Aventurile care urmează sunt spectaculoase, eroina ajunge să lupte pentru supraviețuire, având alături pe cei trei bărbați neînfricați, fiind atrasă fără voia ei într-o confruntare în care forțe puternice se înfruntă, vor fi momente de-a dreptul dramatice, dar avem parte și de o frumoasă și incendiară poveste de dragoste.
Cartea este scrisă într-un stil lejer și se citește cu ușurință. Personajele principale sunt bine conturate, sunt descrise în amănunțime, îți poți face cu ușurință o imagine mentala a lor. Eu i-am îndrăgit nespus atât pe Victoria, cât și pe cei trei bărbați – Liam, Arrio și Ian. Mă bucur că seria are anunțate cinci volume, abia aștept să descopăr aventurile lor în viitoarele volume, și sper ca autoarea să găsească câte o parteneră pe măsură și pentru cei doi bărbați, rămași singuri deocamdată (nu vă dezvălui pe cine a ales Victoria).
Acțiunea este presărată din loc in loc cu replici pline de umor, care fac deliciul cărții.
“Nu știu ce credeți voi, dar eu mă simt mult mai încrezătoare atunci cănd port ceva draguț”
”Zău așa, schimbările astea de dispoziție erau cam îngrijorătoare, dar, ce să-i faci, o fată are dreptul să fie frustrată din când în când.”
”Să fii nemuritor era mișto!”
”Preferam de o mie de ori să fiu previzibilă decât nefericită.”
M-a amuzat la culme citind reacția lui Liberace, pisica Victoriei, în preajma lui Ian, care ați reținut ce era. Cei care aveți pisici știți reacția acestora în preajma unui câine
”Liberace scuipa furios din cutia de plastic.
– Nu cred că este cel mai mare admirator al meu, zâmbi Ian, punând cutia jos.”
Finalul ne deschide calea spre al doilea volum al seriei. Mi-a fost foarte greu să mă despart de personaje și nu pot decât sa sper că lansarea celui de-al doilea volum va urma cât mai curând!
Felicitări, Oana Arion! Nota 10 pentru carte!
http://www.delicateseliterare.ro/ulti...
https://www.facebook.com/Delicatese-L...
Fiecare dintre noi poate deveni protagonistul unei aventuri incredibile. Acesta se pare că este principiul de la care a pornit autoarea în momentul în care şi-a construit personajele , făcându-le să traiasca si să evolueze în această fantezie urbană.
Născută şi crescută într-o familie conservatoare şi cu principii riguroase, dar având în acelaşi timp experienţa unei copilării pe care ea însăşi o descrie ca fiind “magică”, O. G. Arion surprinde în paginile cărţii sale, prima dintr-o serie intitulată “Nemuritor”, o lume fantastică şi misterioasă, populată de creaturi magice, creaturi pe care nu o dată ne-am fi dorit să le putem întâlni în viaţa reală. Combinaţia interesantă dintre realitate şi fantezie, acompaniată de umorul debordant şi de schimbările dramatice de situaţie fac din “Ultimul viking” o lectură captivantă şi savuroasă.
Deşi a terminat Facultatea de Drept, autoarea nu a profesat decât foarte puţin, preferând o viaţă boemă, motivată de satisfacţii personale unei cariere în mediul juridic şi acceptând provocări profesionale dintre cele mai neobişnuite, ca de exemplu postul de decorator floral sau cel de manager de cafenea.
În prezent locuieşte în Bucureşti împreună cu soţul său şi cu cele două pisici – Tomi şi Nera – care, aşa cum ne-a mărturisit vor fi personajele centrale ale unui nou proiect şi anume o carte pentru copii.
Am avut privilegiul de a o cunoaște pe autoare la Gaudeamus, cu ocazia lansării cărții Ultimul viking. Tonică, amuzantă, bună organizatoare, plină de idei care mai de care mai inventive, cu un aer boem, Oana te cucerește de la prima vedere, molipsindu-te cu buna ei dispoziție.
Vă dați seama ce surpriză plăcută am avut, încă de la primele pagini, când am descoperit spiritul autoarei în Victoria, eroina cărții. Firea ai pragmatică, atitudinea ei neînfricată, capacitatea de a se replia imediat, în situații care pe oricine altcineva l-ar fi făcut să clacheze, replicile și gândurile ei, delicios de amuzante, m-au dus imediat cu gândul la Oana, astfel că pe tot parcursul cărții îi auzeam parcă aievea vocea la toate replicile eroinei.
Deși știam destul de bine acțiunea cărții, întrucât sora mea Oli a făcut prima recenzie a acestei cărți, înainte de lansare, nimic nu se compară cu experiența de a descoperi cartea pagină cu pagină, rând cu rând. Am început să citesc cartea destul de târziu, după o zi obositoare. De la primele pagini, am fost absorbită în acțiunea cărții, nu îmi mai venea să o las din mână. În cele din urmă, oboseala m-a răpus și am adormit, dar cred că subconștientul mi-a dat deșteptarea dimineața devreme și am reușit să o termin înainte de a pleca la serviciu. Cred că vă dați seama cât de mult mi-a plăcut.
Personajele principale ale cărții se conturează destul de repede.
Victoria Grey este o tânără, crescută și educată în încântătoarea tradiție sudistă, care renunță la meseria de medic veterinar pentru a se dedica transformării unei mici cafenele vechi, cumpărată de la bunicul ei, într-un interesant punct de atracție al unui orășel tipic american de pe coasta de est. Cu multă meticulozitate, pune la punct ultimele detalii înaintea lansării oficiale.
”În ansamblu reușisem să obțin aspectul general pe care îl dorisem, acela de cafenea-bibliotecă-magazin de decorațiuni.”
Ceea ce va urma în acea seară va schimba radical cursul vieții Victoriei, iar lumea, așa cum o știa ea, va înceta să existe.
”Treptat, am descoperit că lumea, așa cum o cunoșteam eu, lumea în care evoluasem și mă formasem până la vârsta de douăzeci și nouă de ani era doar o mică parte a unui întreg, că sistemul meu de valori era eronat, iar eu, Victoria, nu eram decât ”o coincidență” în cadrul unui plan complex, plan pe care eram obligată acum să îl urmez, împotriva voinței mele. Tot ceea ce considerasem ficțiune se dovedea a fi parte a realității, o realitate plină de creaturi supranaturale, legende și ritualuri.”
Plecând de la cafenea, la intrarea în gangul care ducea în spatele clădirii, găsește un om grav rănit, care îi moare în brațe, nu înainte de a-i da o monedă misterioasă.
”Ei nu trebuie să…, trase aer în piept și gemu din pricina durerii, apoi continuă, ei nu trebuie să știe unde este… doar lupul…”
Este momentul să facem cunoștință cu un alt personaj principal, detectivul Liam O’Rilley, venit să investigheze moartea suspectă.
”Era înalt și bine făcut, cu un corp care ar fi putut ajunge în paginile revistelor de modă la secțiunea ”lenjerie intimă”. Puteam să pariez că arată super în slip. Dar tot acest farmec masculin pe care îl degaja, de la ochii de culoarea alunei și până la mâinile elegante, cu degete subțiri și nervoase, era diminuat de expresia dură și de atitudinea superioară pe care o afișa în mod agresiv”
La petrecerea de la lansarea cafenelei, un alt personaj principal – Arrio Raul, intră în scenă.
”Era înalt și avea cel mai negru păr pe care îl văzusem vreodată, știți, nuanța aceea de negru care bate în albastru. Și era ondulat, aproape prea perfect ca să pară real. Destul de lung cât să-i încadreze fața, se răsucea în bucle spre ceafă. Eram de-a dreptul invidioasă în acel moment, pentru că părea nedrept ca un bărbat să aibă asemenea păr. Iar ochii – oh, îl uram de-a binelea -, ochii lui aveau cea mai pură nuanță de bleu-argintiu. La naiba, arăta ca desprins de pe copertele romanelor de dragoste despre nobili galanți și domnițe neajutorate.”Ajunsă acasă târziu, curiozitatea nu-i dă pace Victoriei, care vrea să se uite mai bine la monedă.
,,Obosită am strâns moneda în palmă, murmurând în sinea mea: ”Oricum, chestia asta îmi aparține, deocamdată, până când îmi voi da seama ce trebuie să fac.” Și atunci s-a petrecut un lucru ciudat: am simțit o căldură stranie învăluindu-mi mână urcând în sus pe braț, iar metalul a devenit fierbinte. ”Ce mama dracului!”, am țipat și i-am dat drumul pe covor, apoi m-am repezit după ea, dar moneda părea normală, lucind stins în lumina veiozei . Cred că oficial o iau razna, m-am gratulat eu și cu grijă am înfășurat moneda înapoi în batista pătată de sânge și am vârât-o sub saltea.”
Moneda era impregnată cu magie, iar efectele ei asupra Victoriei vor fi dramatice! Vă veți lămuri în carte despre ce este vorba.
Detectivul Liam O’Rilley o invită pe Victoria într-o vizită la părinții lui. La întoarcere, intrând în apartament, Victoria are parte de o imagine cutremurătoare:
”Arrio stătea aplecat asupra unei femei cu părul negru, pe jumătate întinsă pe covor, zbătându-se sălbatic și strigând ceva într-o limbă necunoscută. Chiar în acea secundă se auzi un pârâit înfricoșător și femeia amuți, capul atârnându-i într-un mod nefiresc, parcă desprins de restul corpului. Arrio s-a întors spre mine. Nu mai avea ochi albastru argintii, ci întunecați, și fața îi era schimonosită, ca o mască îngrozitoare și grotescă. Avea gura deschisă într-un rânjet înfiorător și doi canini lungi, ca de fiară, scânteiară alb.”
M-am amuzat citind reacția Victoriei la un asemenea șoc.
”Am considerat că era timpul să leșin puțin. Și chiar am făcut-o, căzând ca un copac retezat”
La trezirea din leșin află că Arrio se născuse la Cordoba, în anul 1723, iar la vârsta de treizeci și patru de ani, fiind rănit de moarte, fusese transformat în vampir. Departe de a-i face rău, o salvase practic pe Victoria de la moarte, întrucât femeia cu părul negru, care era de fapt o selkie – un spirit al apelor, venise să o ucidă. Pentru a o proteja, Arrio se mută practic în apartamentul ei.
În curând cunoaștem un alt personaj principal, prieten cu Arrio, Ian Tomasson, cel de la care vine și titlul volumului, care este de fapt “ultimul viking, singurul din neamul său care reușise să învingă moartea”, un bărbat înalt, cu păr blond-cenușiu, cu o barbă blondă, tăiată scurt și îngrijit, cu ochi pătrunzători, incredibil de verzi.Victoria află și povestea lui. Ian era fiul lui Egill Skallagrimson și se născuse în anul 953. În urma unui blestem, fusese numit păstrătorul unui cufăr de argint, primind o brățară de argint care îi asigura nemurirea.
Reacția Victoriei te face să zâmbești. Departe de a fi copleșită de situație, acceptă cu ușurință o realitate mitică.
”Ascultam fascinantă povestea incredibilă a lui Egill și comorii sale. Cuvinte ca ”nemurire” și ”blestem” mi se păreau acum firești. Voiam să știu mai multe. Tot.”
În continuare, Victoria află informații incredibile despre cele nouă lumi fantastice: Asgard – cetatea zeilor care au creat lumea, Vanaheim – tărâmul zeilor Vanir, zeii naturii și ai fertilității, lumea elfilor, lumea piticilor, lumea giganților, lumea focului etern, lumea morților, condusă de zeița Hel, fiica lui Loki, lumea de gheață și Midgard, lumea de mijloc, cea a oamenilor.
Mai mult, Ian era un berserker, adică un vârcolac ce se putea transforma în lup, urs sau taur.
Aventurile care urmează sunt spectaculoase, eroina ajunge să lupte pentru supraviețuire, având alături pe cei trei bărbați neînfricați, fiind atrasă fără voia ei într-o confruntare în care forțe puternice se înfruntă, vor fi momente de-a dreptul dramatice, dar avem parte și de o frumoasă și incendiară poveste de dragoste.
Cartea este scrisă într-un stil lejer și se citește cu ușurință. Personajele principale sunt bine conturate, sunt descrise în amănunțime, îți poți face cu ușurință o imagine mentala a lor. Eu i-am îndrăgit nespus atât pe Victoria, cât și pe cei trei bărbați – Liam, Arrio și Ian. Mă bucur că seria are anunțate cinci volume, abia aștept să descopăr aventurile lor în viitoarele volume, și sper ca autoarea să găsească câte o parteneră pe măsură și pentru cei doi bărbați, rămași singuri deocamdată (nu vă dezvălui pe cine a ales Victoria).
Acțiunea este presărată din loc in loc cu replici pline de umor, care fac deliciul cărții.
“Nu știu ce credeți voi, dar eu mă simt mult mai încrezătoare atunci cănd port ceva draguț”
”Zău așa, schimbările astea de dispoziție erau cam îngrijorătoare, dar, ce să-i faci, o fată are dreptul să fie frustrată din când în când.”
”Să fii nemuritor era mișto!”
”Preferam de o mie de ori să fiu previzibilă decât nefericită.”
M-a amuzat la culme citind reacția lui Liberace, pisica Victoriei, în preajma lui Ian, care ați reținut ce era. Cei care aveți pisici știți reacția acestora în preajma unui câine
”Liberace scuipa furios din cutia de plastic.
– Nu cred că este cel mai mare admirator al meu, zâmbi Ian, punând cutia jos.”
Finalul ne deschide calea spre al doilea volum al seriei. Mi-a fost foarte greu să mă despart de personaje și nu pot decât sa sper că lansarea celui de-al doilea volum va urma cât mai curând!
Felicitări, Oana Arion! Nota 10 pentru carte!
http://www.delicateseliterare.ro/ulti...
https://www.facebook.com/Delicatese-L...
Interviu cu Oana Arion realizat de Cosmin Lazar
Bună, Oana!
Îţi mulţumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la câteva întrebări!
Noi doi ne-am cunoscut la Gaudeamus şi, sincer, mi-a plăcut mult de tine… Eşti extrem de veselă, eşti foarte de treabă, eşti de gaşcă. Felicitări și pentru frumoasa lansare!
Acum să trecem şi la lucruri mai serioase.Uite şi întrebările:
1) Cum ţi-a venit ideea să scrii o carte? Ce te-a inspirat să scrii povestea Victoriei?
În primul rând îţi mulţumesc pentru complimente. De unde ştiai că ador complimentele? Iar acum, ca să te citez, să trecem la lucruri mai serioase. Ideea scrierii unei cărţi mi-a venit în perioada în care, contrar obiceiului, m-am apucat să citesc romane fantasy. Nu mă întreba de unde a venit această “poftă” neaşteptată, dar s-a întâmplat. De obicei fac mici obsesii pentru o anumită melodie, film sau…gen literar. Dar să revenim la firul povestirii: aşadar, ca o mică maniacă ce mă aflu, citeam cam tot ce îmi pica în mână. Curând însă mi-am dat seama că voiam altceva, o poveste “altfel”, o carte care să îmi dea o anumită stare. Nu am găsit această carte “ideală”, aşa că mi-am spus că este timpul să îmi spun mie însămi o poveste. În ceea ce priveşte subiectul ales, acesta s-a “croit” singur, având că punct de plecare pasiunea mea pentru mitologie nordică.
2) Victoria deţine cumva câteva din calităţile sau defectele tale? Aveţi un mod de gândire asemănător?
Era firesc ca personajul feminin să “împrumute” anumite trăsături ale creatoarei sale. Calităţi şi defecte? Două noţiuni relative. Pot afirma însă fără dubii că Victoria îmi seamănă şi că multe dintre reacţiile ei se regăsesc în comportamentul meu cotidian.
3) Cred că m-am grăbit să-ţi pun anumite întrebări şi am uitat să te întreb ceva mult mai important. Sunt sigur că cititorii tăi vor să te cunoască mult mai bine, ca şi mine de asemenea..Dacă ar fi să te descrii în 5 cuvinte care ar fi acelea? Ai putea motiva?
Aoleo! Cum poţi pune o astfel de întrebare unei semi-narcisiste? Glumesc! Să încercăm multiplu de “E”: expansivă, extrovertită, entuziastă, elegantă, energică.
4) Ştiu că eşti de profesie jurist. Ai visat vreodată să ajungi scriitoare sau decizia de a scrie o carte a fost spontană?
Am visat să ajung scriitoare. Nu am visat niciodată să ajung jurist.
5) Dacă vreodată ai fi pusă în situaţia de a alege între profesia de scriitor şi cea de jurist, pe care ai alege-o? De ce?
Nu practic meseria de jurist pentru simpul fapt că am urmat cursurile Facultăţii de Drept pentru a profesa, ci pentru că era singura facultate care îmi putea oferi perspectiva de care aveam nevoie în acel moment. În această situaţie o eventuală decizie nu ar fi deloc grea.
6) Tu ai ales această coperta magnifică? Sau ai realizat-o chiar tu? Ne-ai putea descrie ce simbolizează, de exemplu, apa străbătută de vasul viking, ceaţa şi culorile alese?
Coperta este realizată de Bogdan Ghiurco, cel care a dat startul acestei aventuri minunate pe care o trăiesc, prin publicarea variantei e-book. Colaborarea noastră a fost senzaţională şi îţi citez din amintiri: ”Vreau o coperta simplă, bicromatică şi care să conţină, dacă se poate, un drakkar”. Rezultatul a fost cel pe care îl vedeţi azi! Tada!
7) Cu siguranţă eşti pasionată de lectură.. Ne-ai putea spune cine te-a îndrumat pe acest drum frumos? Ne-ai putea dezvălui 3 cărţi favorite ce au reprezentat nişte puncte de referinţă pentru tine, 3 cărţi care şi-au pus amprenta asupra ta în mod special?
Provin dintr-o familie care posedă o biblioteca impresionantă. Nu cred că a fost nevoie să îmi insufle cineva pasiunea pentru lectură. Această a venit firesc. Cât despre cărţile care m-au influenţat, hmm, îmi este greu să fac o listă. Când aveam vreo opt sau nouă ani am citit “Din marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru şi, timp de săptămâni întregi am fost pe rând blonda prinţesă Crimhilda, dona Himena şi frumoasa Isolda (hei, nu râde!). Mai apoi m-am îndrăgostit de „Fraţii Jderi” (ţi-am spus că îl ador pe Sadoveanu?), iar câţiva ani mai târziu am descoperit „Numele Trandafirului” de Umberto Eco si a fost „dragoste la prima lecturare”. Nu ştiu în ce măsură m-au influenţat aceste cărţi, dar cu siguranţă au un loc special în amintirile mele.
8) Am aflat că seria Nemuritor va însuma 5 volume. Când ne vom putea bucura de continuarea Ultimului viking?
Speram să aflu şi eu răspunsul la această întrebare până acum. Din păcate nu am o dată certă pentru apariţia celui de al doilea volum. Sper însă că va ieşi pe piaţă undeva la începutul lunii aprilie.
9) Ne aflăm la începutul anului 2016. Ce planuri, ce vise ai pentru noul an?
Să câştig la loto, să salvez balenele şi să nu mai poftesc la ciocolata cu mentă. A, stai, vorbeam despre altfel de vise? Glumesc! Nu îmi fac planuri, pentru că am învăţat din experienţă că este mai bine să iei lucrurile aşa cum sunt. Riscul de a fi dezamăgit scade în momentul în care nu croieşti “scenarii”. Cât despre visuri, ce aş putea să îţi spun? Sunt un om normal, Cosmin, poate puţin mai talentat decât media, mai puţin modest decât îşi doreşte societatea şi mai optimist decât ar trebui uneori. Visurile, idealurile si aşteptările mele se pastreaza in nişte limite acceptabile.
10) Ultima întrebare, pe care o adresez tuturor scriitorilor: Ce le-ai transmite celor care îşi doresc să scrie o carte? (Şi eu mă număr printre ei :D ) Se merită sau nu?
Oh, ca nou venit în această lume nu cred că pot emite teorii. Ca în orice domeniu în care îţi doreşti să te afirmi ai nevoie de noroc, pe lângă talent, răbdare, deschidere şi aşa mai departe. Ca o părere subiectivă cred că cel mai sănătos este să scrii din pasiune. Restul…e istorie!
Dragă Oana, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai rupt din timpul tău liber pentru a răspunde acestor întrebări!
La mulți ani! În Noul An să ai parte de multe realizări și bucurii!
Ultimul Viking
Îţi mulţumesc că ai acceptat să-mi răspunzi la câteva întrebări!
Noi doi ne-am cunoscut la Gaudeamus şi, sincer, mi-a plăcut mult de tine… Eşti extrem de veselă, eşti foarte de treabă, eşti de gaşcă. Felicitări și pentru frumoasa lansare!
Acum să trecem şi la lucruri mai serioase.Uite şi întrebările:
1) Cum ţi-a venit ideea să scrii o carte? Ce te-a inspirat să scrii povestea Victoriei?
În primul rând îţi mulţumesc pentru complimente. De unde ştiai că ador complimentele? Iar acum, ca să te citez, să trecem la lucruri mai serioase. Ideea scrierii unei cărţi mi-a venit în perioada în care, contrar obiceiului, m-am apucat să citesc romane fantasy. Nu mă întreba de unde a venit această “poftă” neaşteptată, dar s-a întâmplat. De obicei fac mici obsesii pentru o anumită melodie, film sau…gen literar. Dar să revenim la firul povestirii: aşadar, ca o mică maniacă ce mă aflu, citeam cam tot ce îmi pica în mână. Curând însă mi-am dat seama că voiam altceva, o poveste “altfel”, o carte care să îmi dea o anumită stare. Nu am găsit această carte “ideală”, aşa că mi-am spus că este timpul să îmi spun mie însămi o poveste. În ceea ce priveşte subiectul ales, acesta s-a “croit” singur, având că punct de plecare pasiunea mea pentru mitologie nordică.
2) Victoria deţine cumva câteva din calităţile sau defectele tale? Aveţi un mod de gândire asemănător?
Era firesc ca personajul feminin să “împrumute” anumite trăsături ale creatoarei sale. Calităţi şi defecte? Două noţiuni relative. Pot afirma însă fără dubii că Victoria îmi seamănă şi că multe dintre reacţiile ei se regăsesc în comportamentul meu cotidian.
3) Cred că m-am grăbit să-ţi pun anumite întrebări şi am uitat să te întreb ceva mult mai important. Sunt sigur că cititorii tăi vor să te cunoască mult mai bine, ca şi mine de asemenea..Dacă ar fi să te descrii în 5 cuvinte care ar fi acelea? Ai putea motiva?
Aoleo! Cum poţi pune o astfel de întrebare unei semi-narcisiste? Glumesc! Să încercăm multiplu de “E”: expansivă, extrovertită, entuziastă, elegantă, energică.
4) Ştiu că eşti de profesie jurist. Ai visat vreodată să ajungi scriitoare sau decizia de a scrie o carte a fost spontană?
Am visat să ajung scriitoare. Nu am visat niciodată să ajung jurist.
5) Dacă vreodată ai fi pusă în situaţia de a alege între profesia de scriitor şi cea de jurist, pe care ai alege-o? De ce?
Nu practic meseria de jurist pentru simpul fapt că am urmat cursurile Facultăţii de Drept pentru a profesa, ci pentru că era singura facultate care îmi putea oferi perspectiva de care aveam nevoie în acel moment. În această situaţie o eventuală decizie nu ar fi deloc grea.
6) Tu ai ales această coperta magnifică? Sau ai realizat-o chiar tu? Ne-ai putea descrie ce simbolizează, de exemplu, apa străbătută de vasul viking, ceaţa şi culorile alese?
Coperta este realizată de Bogdan Ghiurco, cel care a dat startul acestei aventuri minunate pe care o trăiesc, prin publicarea variantei e-book. Colaborarea noastră a fost senzaţională şi îţi citez din amintiri: ”Vreau o coperta simplă, bicromatică şi care să conţină, dacă se poate, un drakkar”. Rezultatul a fost cel pe care îl vedeţi azi! Tada!
7) Cu siguranţă eşti pasionată de lectură.. Ne-ai putea spune cine te-a îndrumat pe acest drum frumos? Ne-ai putea dezvălui 3 cărţi favorite ce au reprezentat nişte puncte de referinţă pentru tine, 3 cărţi care şi-au pus amprenta asupra ta în mod special?
Provin dintr-o familie care posedă o biblioteca impresionantă. Nu cred că a fost nevoie să îmi insufle cineva pasiunea pentru lectură. Această a venit firesc. Cât despre cărţile care m-au influenţat, hmm, îmi este greu să fac o listă. Când aveam vreo opt sau nouă ani am citit “Din marile legende ale lumii” de Alexandru Mitru şi, timp de săptămâni întregi am fost pe rând blonda prinţesă Crimhilda, dona Himena şi frumoasa Isolda (hei, nu râde!). Mai apoi m-am îndrăgostit de „Fraţii Jderi” (ţi-am spus că îl ador pe Sadoveanu?), iar câţiva ani mai târziu am descoperit „Numele Trandafirului” de Umberto Eco si a fost „dragoste la prima lecturare”. Nu ştiu în ce măsură m-au influenţat aceste cărţi, dar cu siguranţă au un loc special în amintirile mele.
8) Am aflat că seria Nemuritor va însuma 5 volume. Când ne vom putea bucura de continuarea Ultimului viking?
Speram să aflu şi eu răspunsul la această întrebare până acum. Din păcate nu am o dată certă pentru apariţia celui de al doilea volum. Sper însă că va ieşi pe piaţă undeva la începutul lunii aprilie.
9) Ne aflăm la începutul anului 2016. Ce planuri, ce vise ai pentru noul an?
Să câştig la loto, să salvez balenele şi să nu mai poftesc la ciocolata cu mentă. A, stai, vorbeam despre altfel de vise? Glumesc! Nu îmi fac planuri, pentru că am învăţat din experienţă că este mai bine să iei lucrurile aşa cum sunt. Riscul de a fi dezamăgit scade în momentul în care nu croieşti “scenarii”. Cât despre visuri, ce aş putea să îţi spun? Sunt un om normal, Cosmin, poate puţin mai talentat decât media, mai puţin modest decât îşi doreşte societatea şi mai optimist decât ar trebui uneori. Visurile, idealurile si aşteptările mele se pastreaza in nişte limite acceptabile.
10) Ultima întrebare, pe care o adresez tuturor scriitorilor: Ce le-ai transmite celor care îşi doresc să scrie o carte? (Şi eu mă număr printre ei :D ) Se merită sau nu?
Oh, ca nou venit în această lume nu cred că pot emite teorii. Ca în orice domeniu în care îţi doreşti să te afirmi ai nevoie de noroc, pe lângă talent, răbdare, deschidere şi aşa mai departe. Ca o părere subiectivă cred că cel mai sănătos este să scrii din pasiune. Restul…e istorie!
Dragă Oana, îţi mulţumesc pentru că ţi-ai rupt din timpul tău liber pentru a răspunde acestor întrebări!
La mulți ani! În Noul An să ai parte de multe realizări și bucurii!
Ultimul Viking
