Daniel Timariu's Blog

Trei tineri mergeau pe strada pustie. Șoseaua abia ce fusese curățată și spălată. Mașina încă se mai auzea, deși dispăruse de după colț. Nu glumesc. Încă se auzea. Ba chiar i se mai simțea mirosul. Unul dintre tineri, Horia, strănută și se opri. Se opriră și ceilalți doi. Izbucniră în râs, fără să știe de […]

În acest scurt eseu, am încercat să explorez intersecția dintre cercetările neuroștiințifice, filozofia și teologia în explicarea imaginarului uman. Citatele din lucrările lui Andrey Vyshedskiy și Sfântul Augustin de Hipona sunt fundamentale pentru înțelegerea complexității acestui subiect, fiecare oferind o perspectivă unică asupra proceselor cognitive și spirituale care modelează felul în care percepem și creăm […]

Am scris povestirea cu Miau-Miau, pisica din „Amintiri din praf, din urme de cretă și culori de acuarelă”, pentru un concurs. Din păcate, a fost eliminată încă de la început. 😦 Am revenit asupra ei și iat-o acum online, în revista Galaxia 42: Amintiri din praf, din urme de cretă și culori de acuarelă. Lectură […]

Ieri am cumpărat o pungă de țelină apio. A fost un impuls de moment. Nu pot spune că mă dau în vânt după aroma țelinei, cu excepția cazului când e pusă în gulaș. Dar asta e o altă poveste. Azi dimineață m-am tot sucit și, până la urmă, am pregătit următoarea salată: Ah, înainte de […]

Am citit și eu volumul „Persoana întâi singular” și impresiile mele sunt amestecate. Prima observație se leagă de felul în care Haruki Murakami îmbină realismul cu elementele magice, totul sub semnul ficționalului, cel puțin în aparență. În plus, de mai multe ori, hotarul fragil dintre autobiografie și ficțiune pare traversat. Această ambiguitate este, de altfel, o trăsătură definitorie a scrisului lui Murakami și unul dintre motivele pentru care e atât de îndrăgit: o imixtiune constantă a imagi...

Aveam povestirea asta, cu Domnul New Zeu, de mai mult timp în minte. Doar că nu știam cum să o apuc, cum să o aștern în cuvinte. Până la urmă am găsit o soluție, ca să zic așa, și am scris-o. Poate că unii scriitori, cu mult mai mult talent decât mine, reușesc să-și pună […]

Haruki Murakami este un autor la care revin mereu, iar volumul „După cutremur”, cu cele șase povestiri ale sale, îmi este deosebit de apropiat. Deși titlul ne-ar duce la ideea unor povestiri centrate pe subiectul cutremurului din Kobe (17 ianuarie 1995), nu cutremurul ca eveniment exterior constituie miza acestor texte, ci vibrația lăuntrică pe care […]

În numărul 38 a revistei CSF Earth, editura Pavcon, mi-a fost publicată povestirea Despre convenții. Câteva cuvinte despre aceasta: Despre convenții este o poveste despre iubire, gelozie și granițele fragile dintre oameni și inteligențele artificiale. Într-o lume în care aplicațiile știu totul despre noi, George, o conștiință digitală, descoperă că a ajuns să iubească fata […]

Omul fără c(h)ip este primul meu roman scris împreună cu alți autori: Anamaria Borlan și Cristi Cârstoiu. Ideea a venit de la Cristi Cârstoiu, inițial sub forma unui schimb de mesaje, iar ulterior, după ce mi-am confirmat participarea, a fost dezvoltată prin schițe, idei și un sinopsis general. Ce pot spune? M-a prins. Ideea de […]

Nu cu mult timp în urmă a apărut a șaptea Antologie Colecţia Science-Fiction (CSF) (ed. Pavcon, 2025). Volumul conține și o povestire SF scrisă de mine și numită „Ultimul om”. Ultimul om este o povestire SF despre apariția „somilor”, o nouă specie de supraoameni care schimbă radical ordinea lumii. Prin ochii lui Mircea, un om […]