Adrian Nicula

“The Hedgehog

I ran away and hid in the woods,
I was an imprudent child, in
My charmed hedgehog skin, I ran away
And I was happy in my fairytale
Forest, where no one came in, nor
Could have penetrated my white magic,
I was protected from any disturbances.
I was feeding on blueberries, blackberries, wild
Fruits, I ate, wept, and I was looking for
The tender raspberry, which, magically,
It could change my dreams in reality
And could drive all my sadness away;
Here in my divine forest I loved
And I was much loved...”
― Adrian Nicula

“Homer

Ce ai văzut tu, când ţi-au deschis ochii, muzele?
Un trecut îndepărtat, trecut idealizat,
Când eroii şi zeii umblau cu noi, pe Pământ?
Sau ne-ai creat un trecut demn de noi printr-un cuvânt,
Pe care să te sprijini, când ai fost îngenunchiat?
O stâncă ai creat, prin ce ţi-au rostit buzele.

Muzele ţi-au inspirat piatră de temelie,
Sufletul avea nevoie de identitate,
Prin care, curajos, să privească înainte,
Tu le-ai format oamenilor inimă şi minte,
Eroii tăi sunt virtuţile întruchipate,
Pentru omul, ce-nvaţă, ce va urma să vie.

Oamenii au învăţat, să vadă prin ochii tăi,
Să-şi apere demnitatea, primită de la zei,
Să se înalţe din spiritul, instinctul gregar,
Să înţeleagă mai mult decât este necesar,
Care e diferenţa între suflet şi atom,
Să-nţeleagă, ce-nseamnă suflet, ce înseamnă om!”
― Adrian Nicula