Ionut Iamandi's Blog - Posts Tagged "sah"

Așadar, o carte-obiect (de artă), o carte de dragoste, în primul rând: desigur, întâi pentru șah, dar ghicești și alte povești de iubire: de pildă, în "Marele maestru pe facebook", povestire dedicată marelui maestru Florin Gheorghiu (avem de-a face cu un poem: "Dintr-o fotografie înrămată de pe un perete lăsat gol în rest îi zâmbește doamna lui, plecată de ceva timp în călătoria pe care numai singur o faci și din care nu te mai întorci. De acolo, din tablou, ea îi spune încă o dată secretul de care el nu se mai satură. Și zâmbește și el. Cine poate să știe câte turnee a câștigat numai pentru că ea i-a fost alături? De câte ori i-a împărtășit realizarea estetică a unei partide, iar ea se entuziasma numai la bucuria lui, pentru că de fapt nici nu știa cum se ia en passant, dar asta nu îi afecta deloc încântarea?", p.105), sau dragoste și nostalgie pentru ceea ce înseamnă CLUB de șah ("șahul e de fapt o stare interioară pe care uneori câte un club reușește să o sculpteze."), mai exact un club din Galați, unde s-a format ca jucător, de Galați fiind vorba în câteva povestiri, precum în "Nea Nelu Gorgan merge la cumpărături" sau "Vernisaj", ultimul text din carte.

De la Galați veți fi purtați în întreaga lume, veți călători în timp (nu la propriu-literar, deoarece nu se trece la S.F., cel mult doar la fantastic! Dar sunt texte… istorice la propriu, inspirate din evenimente reale, precum execuția Mariei Stuart și veți fi martori la posibil ultima partidă de șah a rivalei lui Elisabeth I), la New York, via Nebraska, în Rusia țaristă (în "Automatul de șah al țarului"), Europa Occidentală imediat după 1989, cabinetul prim-ministrului României, înaintea vizitei omologului nipon, în Viena interbelică, unde asistăm la (iarăși) posibila întâlnire dintre Stalin și Hitler (care, evident, vor juca șah), Norvegia, Praga, Londra, Orient (între Egipt și Buhara), Hotel "La Flanerie" din Toulouse, unde "îl găsim" pe Boris Afanasevici Balkin, campion mondial la şah, în 1937 (de fapt Alehin, care spunea: "Sunt cetățean liber al lumii șahului."), în Japonia (unde este pastișată elegant o întâlnire-judecată din "Tăcere" de Shūsaku Endō), dându-se o frumoasă definiție jocului:

"- Dar ce e șahul, Takekaze, de nu poți renunța la el? E duh? E zeu? E împărat?
- E ca aerul, stăpâne, nu mă pot lepăda de el fără să mor.
- Asta vom mai vedea! Musashimaru făcu un semn samuraiului din dreapta.
- Pentru ultima oară: te lepezi?, îl mai întrebă acesta pe Takekaze, care tăcu, lăsându-și capul să îi cadă-n piept. La semnalul lui Musashimaru, samuraii se repeziseră asupra lui Takekaze și îl țintuiră deasupra mesei.
- Takekaze, tună Musashimaru, știi că pedeapsa pentru practicarea șahului e moartea. Dar tu vei trăi, însă nu oricum. Vei trăi ca să vezi că poți trăi și fără șah!"

Literar, Ionuț Iamandi se dovedește o frumoasă surpriză. Este un bun constructor al suspansului, mânuitor al instrumentelor și speculațiilor istorice și filosofice, jonglând utopic și distopic, ba și ucronic, experimentând dezinvolt, introducând elemente ale non-ficțiunii (un interviu, par exemple)...

Recenzia completă: Șah mat la literatură. O carte-obiect (de artă), Vița Liberă, Suplimentul de cultură din 26 noiembrie 2021 https://www.viata-libera.ro/vlg-cultu...