Discover new books on Goodreads
See if your friends have read any of Ava Blanche's books
Ava Blanche’s Followers (8)
Ava Blanche
Goodreads Author
Website
Genre
Member Since
March 2021
To ask
Ava Blanche
questions,
please sign up.
|
Jocul măștilor
|
|
|
O moștenire letală
—
published
2026
|
|
* Note: these are all the books on Goodreads for this author. To add more, click here.
Ava Blanche hasn't written any blog posts yet.
Ava’s Recent Updates
|
Ava Blanche
is now following
|
|
|
|
|
|
|
Ava Blanche
is now following A.D. Papa's reviews
|
|
|
Ava Blanche
is now following
|
|
|
Ava Blanche
is now following
|
|
|
Ava Blanche
shared
a
quote
“E ușor să uiți un vis frumos. Cele mai multe nu rămân cu tine nici măcar până în miezul zilei, ci devin ceață încă din clipa în care deschizi ochii. Dar coșmarurile persistă, te urmăresc, îți declanșează amintiri mult după ce te-ai trezit în miez de noapte cu inima zbătându-se în piept, cu stropi de transpirație pe față și cu gâtul uscat de la suspine.
Totuși și coșmarurile se uită. În timp, memoria lor devine tot mai fadă, începi să pierzi din elemente, iar creierul tău adaugă singur altele noi, de câte ori ajungi să revezi visul urât în amintirea ta, fie că îți dorești asta sau nu. Și apoi, mai sunt coșmarurile recurente. Visele premonitorii pe care le împarți cu alții. Piesa care nu își găsește locul în puzzle-ul rațiunii, pe care o cari după tine în buzunar, sperând că într-o zi vei afla că nu e doar o povară de care nu știi cum să te eliberezi, ci că își are undeva locul, că vei găsi spațiul pe care trebuie să îl umple și o vei așeza definitiv acolo.” Ava Blanche |
|
|
Ava Blanche
is accepting questions on
their
profile page.
|
|
“E ușor să uiți un vis frumos. Cele mai multe nu rămân cu tine nici măcar până în miezul zilei, ci devin ceață încă din clipa în care deschizi ochii. Dar coșmarurile persistă, te urmăresc, îți declanșează amintiri mult după ce te-ai trezit în miez de noapte cu inima zbătându-se în piept, cu stropi de transpirație pe față și cu gâtul uscat de la suspine.
Totuși și coșmarurile se uită. În timp, memoria lor devine tot mai fadă, începi să pierzi din elemente, iar creierul tău adaugă singur altele noi, de câte ori ajungi să revezi visul urât în amintirea ta, fie că îți dorești asta sau nu. Și apoi, mai sunt coșmarurile recurente. Visele premonitorii pe care le împarți cu alții. Piesa care nu își găsește locul în puzzle-ul rațiunii, pe care o cari după tine în buzunar, sperând că într-o zi vei afla că nu e doar o povară de care nu știi cum să te eliberezi, ci că își are undeva locul, că vei găsi spațiul pe care trebuie să îl umple și o vei așeza definitiv acolo.”
― O moștenire letală
Totuși și coșmarurile se uită. În timp, memoria lor devine tot mai fadă, începi să pierzi din elemente, iar creierul tău adaugă singur altele noi, de câte ori ajungi să revezi visul urât în amintirea ta, fie că îți dorești asta sau nu. Și apoi, mai sunt coșmarurile recurente. Visele premonitorii pe care le împarți cu alții. Piesa care nu își găsește locul în puzzle-ul rațiunii, pe care o cari după tine în buzunar, sperând că într-o zi vei afla că nu e doar o povară de care nu știi cum să te eliberezi, ci că își are undeva locul, că vei găsi spațiul pe care trebuie să îl umple și o vei așeza definitiv acolo.”
― O moștenire letală
“E ușor să uiți un vis frumos. Cele mai multe nu rămân cu tine nici măcar până în miezul zilei, ci devin ceață încă din clipa în care deschizi ochii. Dar coșmarurile persistă, te urmăresc, îți declanșează amintiri mult după ce te-ai trezit în miez de noapte cu inima zbătându-se în piept, cu stropi de transpirație pe față și cu gâtul uscat de la suspine.
Totuși și coșmarurile se uită. În timp, memoria lor devine tot mai fadă, începi să pierzi din elemente, iar creierul tău adaugă singur altele noi, de câte ori ajungi să revezi visul urât în amintirea ta, fie că îți dorești asta sau nu. Și apoi, mai sunt coșmarurile recurente. Visele premonitorii pe care le împarți cu alții. Piesa care nu își găsește locul în puzzle-ul rațiunii, pe care o cari după tine în buzunar, sperând că într-o zi vei afla că nu e doar o povară de care nu știi cum să te eliberezi, ci că își are undeva locul, că vei găsi spațiul pe care trebuie să îl umple și o vei așeza definitiv acolo.”
― O moștenire letală
Totuși și coșmarurile se uită. În timp, memoria lor devine tot mai fadă, începi să pierzi din elemente, iar creierul tău adaugă singur altele noi, de câte ori ajungi să revezi visul urât în amintirea ta, fie că îți dorești asta sau nu. Și apoi, mai sunt coșmarurile recurente. Visele premonitorii pe care le împarți cu alții. Piesa care nu își găsește locul în puzzle-ul rațiunii, pe care o cari după tine în buzunar, sperând că într-o zi vei afla că nu e doar o povară de care nu știi cum să te eliberezi, ci că își are undeva locul, că vei găsi spațiul pe care trebuie să îl umple și o vei așeza definitiv acolo.”
― O moștenire letală