Roman Paşca's Blog

dincolo de lună privirea ta și un nor alb * tălpi goale coaja lumii singurătate * parfum de mandarină uitată de astă iarnă sînii mici cît carnea de rodie ospăț * la capătul ceții frunze veștede aripile albinei * ziua … Continuarea

sînt un animal complicat urlu la lună și la extaz în așternuturi de frunze putrede și de mătăsuri rîncede cu porii răsfirați ca un lup nebun otrăviți de noaptea singurătății și de catranul supurînd al dendritelorbolnave am părul sur, cenușă … Continuarea

pielea plînge cu lacrimi mici și murdare tulburide la praful mărunt al vieții sărate de la gîndurile nespuse înăbușite pielea se desface ca o coajă bătătorită poate putredă poate iluzorie pînă la miezul viermănos pielea nu doare nici cînd fiecare … Continuarea

femeia s-a întrupat din fumul de țigară înecăcios și dens ca liniștea mîhnită dintr-un cuplu după furtuna trădării din mucurile stivuite în scrumieră ecluze de singurătate dovezi postmoderne de autodistrugere din scrumul îngrămădit în mușuroaie în care mișună cîrtițe soioase … Continuarea

carnea se desprinde în fîșii arsă și însîngerată silabă cu silabă pînă la oasele subțiri și albe ale sufletului sfărîmicioase sub greutatea vîntului pulverizate de suflul aspru dușmănos al fiecărei curve din panoplia de amintiri axonii atîrnă zdrențuiți pe ruina … Continuarea

prin aerul umed și greu de vară tînără și pofticioasă prin noaptea ascuțită ca un șiș de tîlhar înoată în cîrduri sirene cu cozi blonde cu solzi despicați de privirile hulpave ale trecătorilor strecurați printre evuri cu mîini fermecate, fosforescente … Continuarea

vîntul bate iar dinspre mare șuierînd a plaje și a balade de marinari beți pirați printre valurile lumii chiori și șchiopi și cruzi și lacomi cu arome de nisip fierbinte de zile de vară și uitare de alge putrede, hrană … Continuarea

luna ardea pîrjolea nechibzuită și destrăbălată în flăcări intense și albe, aproape invizibile degetele vrăjitoarelor pe ruguri medievale amintirile flambate de viziunea viitorului ochii aprinși aipianistului urmărind portativul notă după notă solfegiu cu solfegiu o sonată, sau o nocturnă pielea … Continuarea

la capătul țării lucește în soare podul gigantic către nicăieri insula surghiuniților cu plaje cenușii și pietre tăioase brăzdate de ridurile eterne din colțul ochiului unui ciclop uriaș îngropat în pămînt și-n timp și-n viziunile noastre alge putrezite și scoici … Continuarea

chipul tău se scurge încet de pe trupul meu picătură cu picătură ca nădușeala de pe un geam translucid într-o zi rece cu ploaie mă jupoaie de pelicula străvezie de epidermă bătrînă de la suprafață mă descuamează de sedimentele grele … Continuarea