Adina Speteanu

“Singurul mod prin care poți scăpa de trecut este moartea. Doar aşa, amintirile vor înceta să te mai bântuie, lăsându-te să zaci într-o linişte neagră, în care nicio rază de lumină nu pătrunde.”
― Adina Speteanu, Crimă la timpul trecut

“Dragostea nu întreabă niciodată şi nici nu cere permisiune. Se instalează pur şi simplu în sufletul cuiva şi îl ajută să crească odată cu ea. Îl înfrumuseţează, îi deschide ochii spre noi orizonturi. Îl face să cunoască fericirea, îi oferă nopţi pierdute în care se gândeşte doar la persoana iubită. Îi este tovarăş de drum şi la bine, şi la rău. Este acolo mereu, ca o parte din sufletul victimei sale. De parcă ar fi fost acolo de la început şi acela este locul ei de-acum încolo. Dragostea nu anunţă când vine; dă de ştire doar când trece la acţiune.”
― Adina Speteanu, Crimă la timpul trecut

“Ce este, de fapt, normal pentru mine? Ce poate fi normal într-o lume în care nimic nu e ceea ce pare? Doar moartea mai pare să fie un lucru adevărat, pentru că viața s-a transformat într-o farsă. Dar nu pot să mor, chiar de-aș vrea, pentru că n-am curajul să fac asta. Nu pot să termin cu ceva ce nu-mi mai aparține și nu mi-a aparținut niciodată. Ce-am trăit până acum... nu era pentru mine. Era pentru cineva uman.”
― Adina Speteanu, Destine pierdute

“Amintirile din trecutul său deveniseră mult mai puternice acum. Se convinsese că avea să și-o scoată din minte și suflet. Căpătase toată cruzimea pe care o dorise. Jurase să o urască atât de mult pe cât o iubise, să o deteste pentru nefericirea pe care i-o oferise. Își promisese multe lucruri, dar nu reușise să le îndeplinească. Cu fiecare moment în care era vulnerabil cădea și mai mult, ceda durerii care-l mistuise din prima clipă în care o văzuse.”
― Adina Speteanu, Destine pierdute