Aurel Neculai

“Reflecțiile lui Vasile Pârvan despre jertfa ostașilor români în Războiul Întregirii se constituie într-un poem de o tulburătoare sensibilitate. Iată cum definea marele istoric ceea ce numim, îndeobște, eroism:
«Morții noștri nu au gândit mult; ei nu mai aveau puteri pentru asta, pentru că s-au ghemuit într-o singură idee - a rezista - și aceasta era moartea pentru ei... Ei încetaseră de a fi oameni. Erau lucruri. Erau vântul care sufla împotriva dușmanului. Ei nu mai erau decât una cu pământul care îi născuse. Și pământului nu-i era frică pentru că el e veșnic, și lor nu le era frică pentru că nu mai erau ei, ci însuși acest pământ care se ridica prin copiii lui în unde imense.
Morții noștri, scumpii noștri morți, ne îndeamnă să luptăm, spre a nu lăsa ca jertfa lor să fi fost zadarnică.»”
― Aurel Neculai, Războiul pentru întregirea naţională în expresii memorabile