Dacă te sună un coleg arheolog și zice: „Am făcut săpături acolo unde credeam că am putea găsi oasele Sfîntului Petru, dar nu le-am găsit“, ridici din umeri. Ai testat o ipoteză și s-a dovedit falsă – nu e nici o problemă, n-ai ce regrete științifice să ai. Nici creștinismul, la rigoare, nu are nimic de pierdut sau de cîștigat dacă s-ar găsi acele oase. Dar dacă te sună un coleg și zice: „Am găsit oasele Sfîntului Petru, dar le-am pus din greșeală într-un sac cu alte zece schelete și acum nu mai știu care erau“? Atunci, ca arheolog, indiferent că ești creștin, evreu sau musulman, te enervezi. Povestea e cam așa.

http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-s...