Aștept în fața patiseriei mele preferate din Gara de Nord să treacă 5 minute după ora 6 și să tragă la linie trenul spre Bușteni. E foarte devreme și sunt deja la a doua cafea. Pe prima, nici n-am simțit-o. La munte se anunță 70% șanse de ploaie. S-au mai înșelat și altă dată. N-am mai făcut un traseu de mult și nu mai vreau să amân.

Urc. Oameni puțini, cei care nu s-au speriat de prognoze, se pare. Se bea ceai și se aranjează rucsacuri. Cel mai spectaculos răsărit se vede întotdeauna printr-un geam prăfuit de tren, care te duce undeva sau te îndepărtează de ceva. În fața mea, o fată. Poate avea orice vârstă între 25 și 35 de ani. Părul, de culoarea tutunului, ușor ondulat, îi trece de umeri. Poartă o geantă mică, de drum scurt. Când își dă jos geaca, îi zăresc un semn tatuat pe umărul stâng. La prima vedere, două vârfuri de munți. Ulterior, realizez că e un M.

Fata pentru care litera M are o însemnătate nu-mi acordă nicio atenție. Scoate telefonul și începe să-l butoneze. Îmi e din ce în ce mai somn. De câte ori plec pe munte, fac aproape noapte albă înainte. Adorm.

-Îmi las puțin geanta aici, mă duc la toaletă.

M-a trezit. Aproape am ajuns în Sinaia. Se întoarce, ia geanta de toartă și coboară repede. Până la Bușteni, mai am 8 minute. Mă dezmeticesc. Deschid geamul și trag o gură de aer. În timp ce trenul se pune în mișcare, în stânga mea, pe cotiera bleumarin a scaunului, văd telefonul fetei. Îl uitase. Ating ușor ecranul, convinsă fiind că e blocat. Nu era. Nimeresc fix în contul de mail, unde fata se pare că scrisese până atunci. Citesc.

Dragă I.,

Au trecut exact 62 de zile. Așa ne-a fost convenția. 62 de zile în care unul dintre noi ar putea face un pas. Ți-am scris în fiecare zi. Nici nu știu cum aș fi putut face altfel, cum ar fi putut trece timpul. N-am expediat mailurile niciodată. Nici de la tine nu am primit nimic. Nu-l voi trimite nici pe acesta, de aceea, probabil, ar trebui să-mi formulez un soi de adio.

Psiholoaga la care merg mi-a zis că orice discuție în jurul lui „ce ar fi fost dacă?” ne îndepărtează de la realitatea de acum. Am acționat, fiecare dintre noi, cu datele pe care le-am avut în momentele respective. Uneori, oamenii acționează pe dos. De frică. Uneori, deși înveți lucruri și scapi încet-încet de bagajele din spate, pentru unele povești este, pur și simplu, prea târziu. Acum aș face altfel.

Știu sigur că n-o să mai găsesc o cheie noaptea, în nisip, în ploaie, în mijlocul unui concert rock. Nici planeta Venus n-o s-o mai văd atât de aproape și de strălucitoare, dintr-un câmp asaltat de țânțari. Iar asta să mi se pară romantic. N-o să mai sar în sus de bucurie când primesc un mesaj în miez de noapte care spune doar atât: stai! Aș da orice să întorc timpul – în primul rând pentru că eram mai tânără, apoi pentru toate acele momente în care „m-am auzit cum trăiesc”.

Voi face, evident, alte și alte lucruri și voi avea alte vârste. Poate și teama de ridicol, de respingere, de refuz, de suferință, toate astea înrădăcinate în mine de decenii, au făcut să nu dau niciun semn. Dar te simt aprope mereu cu mine. Cred că te-am preluat un pic în toate lucrurile pe care le fac, în locurile unde ajung, în felul în care comand ceva de mâncare sau aleg ceva dintr-un magazin, în unele glume la care râd doar eu și e firesc, te-am împrumutat ca pe un parfum care a intrat atât de adânc până sub piele, încât toate dușurile din lume nu mai au niciun efect.  Și chiar dacă viața merge înainte și mereu o face și ne putem obișnui și dezobișnui de orice, nu, nu e mai bună fără tine în ea.

Este ziua cu numărul 62. Ți-am scris în fiecare zi, dar mesajul ăsta îmi este cel mai greu să nu îl trimit. Dacă

©Emilian Chirilă | www.emilianchirila.ro

Mai trag o gură de aer pe geam, cu ochii-n soare. S-au înșelat cu progonza și azi. Rup repede o pagină din carnetul pe care îl am mereu cu mine. Apăs send. Închid telefonul. Îl învelesc cu hârtia. Scriu pe ea adresa de mail a fetei. Îl dau controlorului, îi spun în două vorbe ce s-a întâmplat și sar din tren în Bușteni.

Urc Jepii Mici mai repede ca oricând.

The post Poveste din tren appeared first on Anda Docea.