Însemnări din Bangkok (I)

Nu știu mare lucru despre pietre prețioase, dar cunoștințele mele dobândite prin ambiția stupidă de a mă documenta tot timpul în orice domeniu, puse laolaltă cu gustul pentru frumos, cu ceva zestre de la tatăl meu, pictor de biserici, artist rătăcitor, părinte ratat, bărbat fatal nedreptățit de spiritul galactic, ofițer dat afară din armata pentru preacurveală, m-au ajutat întotdeauna în cele mai diverse sitiuatii și așa se face că stând la o cafea în cel mai tare business julerry center din Bangkook, n-am rămas cu gura căscată, și n-am căzut în depresie când am fost martoră la tranzacționarea unei geme de jad de o mărime considerabilă , cam cât capacul unui sicriu de lux. Pur și simplu am avut impresia că mă uit la un film și că cei trei thailandezi plictisiți care cumpărau capacul și scoteau niște teancuri de bahti din genți, făceau asta ca și când cumpărau covrigi din piața Matache, iar arabul care vindea gema de jad , și care nu clipea când lua banii, era mai preocupat de cele două fiice ale sale care se jucau printre giuvaeruri ca niște pui de cămilă printre bolovani de sare.

Am încercat să nu mă pierd cu firea, că de, femeie sunt, uitându-mă la vitrinele interioare ale Expert Gems, la colecția superbă de bijuterii sofisticate, la pietrele prețioase montate în inele, pandative, broșe și cercei (în argint și aur) unde fiecare piesă este etichetă ca ediție limitată sau ca element unic.

Ei , și când căscam eu gura la etajul de safire roz, un bărbat tânăr cobora pe scara rulantă către etajul de safire galbene. Mi-au căzut colțurile gurii, am uitat de toate bijuteriile din Centrul de comerț, lumea toată s-a redus la o singură imagine, a unui bărbat asiatic, frumos ca lumina lunii coborâtă la picioarele unui zeu tânăr și fertil, cu părul de culoarea abanosului, pielea albă și mătăsoasă, cu ochi care îți tăiau gleznele dintr-o privire, lăsându-te într-un suspin dureros.

Și cum mă uitam după el ca după zilele unei tinereți zvăpăiate, gata să mă întorc ca un copoi de urmă și să-i număr pașii, a scuturat din cap, a băgat mâna în buzunar, s-a uitat fix la mine , secundă în care am regretat din străfundul sufletului că mai aveam de stat în Bankok doar o zi, și cu o mișcare studiată, a scos un ruj și și-a conturat buzele de înger.

Am fost atât de nefericită încât n-am mai vorbit cu nimeni, spre seară m-au împăcat câteva beri Tiger.