E limpede c�� nu putem citi toate c��r��ile. E ��i mai limpede c�� nu putem str��bate nici m��cat at��tea c��te ne-am dori. Num��rul c��r��ilor bune (al c��r��ilor f��r�� de care nu te po��i numi ���om cultivat���) ��ntrece cu mult puterea noastr�� de cuprindere. Pentru o astfel de isprav��, ne lipsesc ��i energia, ��i timpul, ��i dispozi��ia. 

Nu putem acoperi titlu cu titlu nici m��car lista recomandat�� de Harold Bloom ��n Canonul occidental. Cine a citit toate cele 37 de piese ale lui Shakespeare? Doar speciali��tii ��n literatura elisabetan��. ��i, poate, nici ei... Ca o concluzie logic��, urmeaz�� c�� bietul cititor contemporan (oric��t de sagace ar proceda) nu va deveni niciodat�� un ins ��ntru totul cultivat... 

N-am citit Pnin de Vladimir Nabokov, de��i n-are dec��t 180 de pagini. Abia acum ��mi acop��r lacuna ��i numai fiindc�� un prieten a insistat. M-a spus, vicleanul, c�� mori degeaba dac�� n-ai citit (m��car o dat��) Pnin. Iat�� c�� ��l citesc acum, deci nu voi muri degeaba. Voi muri, pesemne, de altceva... 

N-am citit Watt de Samuel Beckett, chiar dac�� autorul nu avea o p��rere foarte bun�� despre romanul lui, ��i-l chestiona ��ntr-o conversa��ie de pomin�� pe t��n��rul, de atunci, Paul Auster (mult mai entuziast dec��t el ��n privin��a lui Watt): ���Chiar crezi c�� este o carte bun��?, ��l ��ntreba uluit Beckett. Chiar crezi asta?���. 

N-am citit Adolescentul de Dostoievski (ce ru��ine!!!), l-am ��nceput de trei ori (ultima dat�� pe 16 septembrie a. c.), dar n-am ajuns ��nc�� la cap��t. La prima lectur�� am parcurs cam o treime din roman (prin 2013), acum am uitat o mul��ime de am��nunte, trebuie s-o iau de la ��nceput, de la introducerea insolent�� a junelui Dolgoruki. Ar trebui s�� lungim luna septembrie ��i s-o facem de cel pu��in 365 de zile, ca s�� ��ncap�� toate c��r��ile necitite ��n ea ��i s�� rezolv��m o dat�� pentru totdeauna problema erudi��iei autumnale... 

Am scris nota de fa����, fiindc�� am dat peste un articol foarte interesant, semnat de David. L. Ulin, ��n care am g��sit aceast�� fraz�� care m-a pus pe g��nduri: 

���John Miton se putea l��uda - ��i f��r�� s�� exagereze - c�� a citit toate c��r��ile disponibile ��n vremea lui���. Pe atunci, comenteaz�� Ulin, �����ntreaga istorie a g��ndirii scrise mai era accesibil�� unei singure min��i���. 

Nu mai pun la socoteal�� faptul c�� John Milton (1608 - 1674) a orbit complet ��nainte de 1660 ��i a compus Paradisul pierdut (��ntre anii 1658 - 1664) f��r�� s�� poat�� nota nici un vers cu m��na lui. ��i-a dictat poemul celor care se aflau ��n preajm��, fiicelor sale (sau musafirilor dispu��i s��-l ajute). ��n conferin��a lui despre orbire, Jorge Luis Borges men��ioneaz�� aceast�� ��mprejurare: 

���Milton ����i petrecea o bun�� parte din timpul s��u singur ��i compunea versuri. Avea o memorie prodigioas��. Putea s�� memoreze patruzeci sau cincizeci de grupuri de c��te unsprezece silabe, dup�� care le dicta celor care veneau s��-l viziteze. A��a a compus poemul���... 

Paula Findlen a editat, cu mul��i ani ��n urm��, un volum colectiv cu titlul Athanasius Kircher: The Last Man Who Knew Everything, New York / London: Routledge, 2004, 480p. 

Dar e limpede, cel pu��in pentru mine, c�� - ��n epoca lui Kircher (1602 - 1680) - nimeni nu mai putea citi (��i cunoa��te) absolut totul. Ideea de a ��ti totul nu mi se pare deloc rezonabil��. Ea nume��te o imposibilitate ��i poate fi, cel mult, scopul unui lunatic. Problema e s�� faci ceva cu ���holomerul / partea-��ntreg��� la care ai avut acces...

P. S. ��n imagine: Gustav Klimt (1862���1918), Der Blinde (1896). From: Wikimedia Commons.