- M-a pus dracu’ să-mi ridic ochelarii pe frunte, nu știu ce-mi veni! Vă dați seama, nu dormisem de 24 de ore. Ochi injectați, cearcăne, alea-alea. „Aveți ceva împotrivă să suflați în fiolă?”, aud, de sub cozorocul caschetei. „N-am! Ce să am?” zic. Dar eu, în mintea mea, rulam tot felul de scenarii. Nu eram cu mințile la mine, vă dați seama. Nu dormisem de 24 de ore. Poate iese dracu’ ceva de la apa de gură, de la mentolul ăla, mai știi. Asta-mi mai lipsea! Ăluia, când a văzut ce muian aveam, începuseră să-i tremure mâinile. De bucurie, cred. Probabil că zicea în mintea lui: „Gata, am mai prins unu’!”. Își făcea norma, știi. Suflu, ăla se uită… Rămăsese cu ochii pe aparat, de parcă nu-nțelegea ce vedea. „Știți ceva?”, zice. „Nu, nu știu! Ce să știu?”, zic. „A ieșit zero!”. „Păi cum altfel să iasă, dom’le, dacă n-am băut nimic?”.

Rămăseserăm toți patru cu ochii la Bogdan, așteptând continuarea, dar el n-a mai zis decât „Asta a fost tot! Vă dați seama?”. Victor a ridicat halba și a sorbit îndelung din ea, cu capul pe spate. Eu mi-am mutat privirea la noua lui parteneră, care mușca dintr-un pateu. Stătea pe scaunul din fața mea, n-o puteam evita. Avea pieptul atât de generos, încât strângea deasupra lui toate firimiturile de foitaj care se desprindeau din pateu. N-am putut să nu observ asta. Probabil că observaseră și ceilalți. N-aș putea spune.