pe Apa Sâmbetei și Duminicii și ultimul salariu, Basil Poznă își învăță pantofii să nu-și mai tocească tălpile. Le vorbi cu blândețe, din memorie, în timp ce fuma în gând o țigară, a șaptea din acea zi. Apoi își aduse aminte cum miros sarmalele. Dincolo de fereastră vântul încremenise ca un fleac de țurțure, iar liniștea prinsese numaidecât a țiui pe ultrascurte. "Între Norvegia și Coreea de Nord e doar Rusia", zise cu voce tare. De ce n-ar fi făcut-o? Încă nu se însurase, încă n-avea copii, încă nu-i muriseră părinții. Nici măcar diabet nu avea încă. Putea face orice așadar. Cuierul tresări la auzul vocii și se ascunse în dulap, printre pelerinele galbene rămase de la un concert pentru coarde. "Ptiu, uita-te-ar necazurile să te uite, cititorule!"