Ssia > Ssia's Quotes

“Pe ce se bazează oare un poet a cărui filozofie e socotită astăzi ca fiind tot atât de profundă și de valabilă pe cît îi e cîntul de proaspăt și de pur, cînd vorbește despre „planurile divine ale naturii”?”
― Thomas Hardy, Tess of the D’Urbervilles

“Desfășurarea prost orînduită a planului bine orînduit al vieții face ca rareori cel chemat să vină, și rar se-ntâmplă ca omul ce ți-e sortit să-l iubești să apară la ceasul potrivit iubirii. De puține ori natura spune bietelor ei făpturi 'Priviți!' atunci când privind poți ajunge la fericire; strigătului desperat al făpturii care întreabă 'Unde?' ea îi răspunde 'Aici!' doar atunci cînd aceasta ajunge să fie sătulă și obosită de jocul de-a v-ați-ascunselea. Am putea să ne întrebăm dacă o intuiție mai precisă și o înteracțiune mai strînsă a mecanismului social - care pentru moment ne scutură și ne aruncă de colo-colo - nu vor îndrepta aceste anacronisme atunci cînd omenirea va ajunge la apogeul progresului. Dar asemenea perfecțiune nu se poate prevedea, ea nu se poate nici măcar concepe ca posibilă. E de ajuns că în cazul de față, ca de altfel în milioane de alte cazuri, cei doi oameni care se întâlniseră nu erau jumătățile unui întreg desăvârșit care se întâlnesc în clipa potrivită. Una din jumătăți lipsea, rătăcind singură în lume și aștepînd să vină prea tîrziu. Și dintr-această amînare stîngace aveau să se iște griji, decepții, suferințe adînci, catastrofe și destine nemaipomenit de stranii.”
― Thomas Hardy

“Deep into that darkness peering, long I stood there, wondering, fearing, doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before.”
― Edgar Allan Poe, The Raven

“Silly things do cease to be silly if they are done by sensible people in an impudent way.”
― Jane Austen, Emma

“Sufletul omenesc este alcătuit în afară de instincte şi dintr-o funcţie creatoare de iluzii, despre care nu poţi să ştii când devin autosugestii şi orice sinceritate trebuie suspectată numai cu măsură.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Şi cum calităţile la nevoie se cunosc, cred că inteligenţa unei femei se vede mai ales în acea încercare, care este boala. Nimic nu e mai dezgustător decât o femeie proastă, bolnavă... Îţi aminteşte, fără înduplecare, că omul e făcut din maţe. Sunt unele din acestea care vorbesc despre metehnele lor, fără necesitatea unei confidenţe măcar... În tren, în tramvai, în vizită... "A, eu sufăr de multă vreme de rinichi." "Nu mai spune? Şi cum vine? Că eu am o piatră la ficat"... "Nu, la mine e numai băşica... şi la ovare, de la o sarcină..." Şi dau lămuriri despre aceste beteşuguri, cu o mulţumire de sine, ca de nişte performanţe.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Emoţiile mortale sunt intense, palide şi egale. Cei cu adevărat în stare să sufere sufleteşte au şi orgoliul de a refula totul, au şi durerea inferiorităţii lor de o clipă - şi poate că tocmai această comprimare mistuie şi doare mai mult, deci e de presupus că tocmai cei mândri, care îşi ascund simţirea, sunt cei care, şi mai ales prin asta, suferă cu adevărat.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Universul ne inspaimanta prin imensitatea nesocotita a departarilor lui, prin lungimea de neconceput a perspectivelor de timp, care reduc toata istoria omenirii la durata unei clipiri din ochi, prin extrema noastra singuratate, prin neinsemnatatea materiala a locuintei noastre in spatiu-a milioana particica dintr-un bob de nisip, printre toate boabele de nisip ale tuturor tarmurilor din lume. Dar mai presus de toate ni se pare universul ingrozitor, pentru ca pare indiferent fata de orice fel de viata, la fel cu a noastra. Emotie, ambitie si succes, arta si religie, toate par deopotriva de straine planului lui.
... Pentru aceste motive mi se pare imposibil ca universul sa fi putut fi conceput la origine cu intentia de a produce viata...”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Pe potecile lunecoase ale amanuntelor si ale interpretarilor va gasi reazem si o mai adanca dezlegare? Va afla ceva mai multa impacare decat acea sete, care nu se poate potoli in vis? De altfel, cand e un acord aproape unanim asupra relativitatii spatiale, de ce n-am crede ca sistemul de repercutare al cauzelor nu poate afla nicaieri un punct absolut.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Ceea ce simt pentru tine nu e nici dragoste, nici ură... e ceea ce simte somnambulul pentru lună... Încolo nimic...”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“O îmbrăţişare adevărată a corpurilor e frumoasă ca o convorbire între două inteligenţe, în care nici un moment una nu pierde înţelegerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pasiune, în care fiecare amănunt e priceput şi justificat.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“Stilul frumos e opus artei... E ca dicţiunea în teatru, ca scrisul caligrafic în ştiinţă.”
― Camil Petrescu, Patul lui Procust

“A person is, among all else, a material thing, easily torn and not easily mended.”
― Ian McEwan, Atonement

“It wasn't only wickedness and scheming that made people unhappy, it was confusion and misunderstanding; above all, it was the failure to grasp the simple truth that other people are as real as you.”
― Ian McEwan, Atonement

“The cost of oblivious daydreaming was always this moment of return, the realignment with what had been before and now seemed a little worse.”
― Ian McEwan, Atonement

“Was everyone else really as alive as she was?... If the answer was yes, then the world, the social world, was unbearably complicated, with two billion voices, and everyone’s thoughts striving in equal importance and everyone’s claim on life as intense, and everyone thinking they were unique, when no one was. One could drown in irrelevance.”
― Ian McEwan, Atonement

“God is dead. God remains dead. And we have killed him. How shall we comfort ourselves, the murderers of all murderers? What was holiest and mightiest of all that the world has yet owned has bled to death under our knives: who will wipe this blood off us? What water is there for us to clean ourselves? What festivals of atonement, what sacred games shall we have to invent? Is not the greatness of this deed too great for us? Must we ourselves not become gods simply to appear worthy of it?”
― Friedrich Nietzsche

“...falling in love could be achieved in a single word—a glance.”
― Ian McEwan, Atonement

“Find you, love you, marry you, and live without shame.”
― Ian McEwan, Atonement

“And though you think the world is at your feet, it can rise up and tread on you.”
― Ian McEwan, Atonement

“Wasn't writing a kind of soaring, an achievable form of flight, of fancy, of the imagination?”
― Ian McEwan, Atonement

“Now and then, an inch below the water's surface, the muscles of his stomach tightened involuntarily as he recalled another detail. A drop of water on her upper arm. Wet. An embroidered flower, a simple daisy, sewn between the cups of her bra. Her breasts wide apart and small. On her back, a mole half covered by a strap. When she climbed out of the pond a glimpse of the triangular darkness her knickers were supposed to conceal. Wet. He saw it, he made himself see it again. The way her pelvic bones stretched the material clear of the skin, the deep curve of her waist, her startling whiteness. When she reached for her skirt, a carelessly raised foot revealed a patch of soil on each pad of her sweetly diminished toes. Another mole the size of a farthing on her thigh and something purplish on her calf--a strawberry mark, a scar. Not blemishes. Adornments.”
― Ian McEwan, Atonement

“Finally he spoke the three simple words that no amount of bad art or bad faith can every quite cheapen. She repeated them, with exactly the same slight emphasis on the second word, as though she were the one to say them first. He had no religious belief, but it was impossible not to think of an invisible presence or witness in the room, and that these words spoken aloud were like signatures on an unseen contract.”
― Ian McEwan, Atonement

“How can a novelist achieve atonement when, with her absolute power of deciding outcomes, she is also God? There is no one, no entity or higher form that she can appeal to, or be reconciled with, or that can forgive her. There is nothing outside her. In her imagination she has set the limits and the terms. No atonement for God, or novelists, even if they are atheists. It was always an impossible task, and that was precisely the point. The attempt was all.”
― Ian McEwan, Atonement

“In my dreams I kiss your cunt, your sweet wet cunt. In my thoughts I make love to you all day long.”
― Ian McEwan, Atonement

“That love which does not build a foundation on good sense is doomed.”
― Ian McEwan, Atonement

“But what really happened? The answer is simple: the lovers survive and flourish.”
― Ian McEwan, Atonement

“These were everyday sounds magnified by darkness. And darkness was nothing - it was not a substance, it was not a presence, it was no more than an absence of light.”
― Ian McEwan, Atonement

“Nothing that can be, can come between me and the full prospect of my hopes.”
― Ian McEwan, Atonement

“She would simply wait on the bridge, calm and obstinate, until events, real events, not her own fantasies, roe to her challenge, and dispelled her insignificance.”
― Ian McEwan, Atonement