Mihai Chindris > Mihai's Quotes

“Venim de departe, fiecare dintre noi, pe drumuri atât de diverse încât le credem unice. Venim de departe, pentru a ajunge la prezent, pentru a îndrăzni să ne ocupăm locul, să ocupăm un spațiu de viață care nu se dezvăluie sub pașii noștri, pentru a putea lăsa poate, poate, o urmă infimă a trecerii noastre pe acest Pământ.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Este curios, pe măsură ce timpul meu de viață pe viitor se îngustează, timpul meu prezent se accelerează și crește, și uneori, mă lasă în urma lui. Zilele mele de azi ar trebui să aibă șaptezeci și două de ore, însă sunt conștient că acest lucru nu m-ar ajuta să le trăiesc mai bine. Ceea ce știu este că mă gândesc din ce în ce mai puțin la viitor. Acesta a devenit mai puțin prezent și lasă mai mult spațiu zilei de azi.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Nu este vorba de o fugă, ci de o re-cadrare, pe care o găsesc foarte sănătoasă. Sunt mai prezent în prezent și las viitorul la locul său, cu sau fără mine.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Prezentul meu de azi nu este decât o secvență într-un viitor care se accelerează și care uneori devine dificil. Suntem ființe cu o istorie neîncetat în construcție, care ne atrage adesea spre trecut, ne imobilizează sau ne trimite la situații neterminate, răni sau vise nebune, și suntem și visători, constructori de viitor voind să punem viitorul în serviciul dorințelor noastre, mai ales când acesta se retrage sau lasă să apară zone de umbră și o amenințare la orizont. Trebuie astfel să mergem cât mai aproape de clipă, într-un prezent al prezentului.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Înainte de a combate moartea, trebuie să înveți să trăiești.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Consumăm virtualul, imagini în conservă, ne lăsăm contaminați de impactul unei vieți și unei societăți de consum care devine din ce în ce mai artificială. Îndoparea și adjuvantele au devenit necesare pentru a putea, pur și simplu, să te speli în fiecare dimineață, să poți sta în picioare, să mergi să muncești, să gestionezi la minimum o viață intimă sau familială, o viață personală mai exactă, alergând după timp, pentru a simți că sentimentul de a exista se face prezent în viețile noastre.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Dar descoperim că Homo technicus de azi a devenit, pentru unii, echivalentul unui cancer pentru planeta Terra, în sensul în care acțiunile sale pe termen scurt și pe termen lung sunt capabile să agreseze, să distrugă sau să devitalizeze chiar principiile a tot ce este viu. Fie că este vorba de stratul de humus care se subțiază în fiecare an în mod excesiv, acest strat care conține principalele elemente care hrănesc tot ce este viu pe planeta noastră, fie că sunt oceanele care dețin deocamdată esențialul bogățiilor de hrană care ar trebui să ne permită să facem față la suprapopulare și la degradarea solulilor, fie că este vorba despre risipa de apă potabilă care începe să lipsească în anumite zone ale globului sau de agresiunea atmosferei, această pânză interminabilă care ne protejează de radiațiile solare, omul este factorul care cauzează toate aceste pagube.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Este puțin provocator, bineînțeles, dar putem astăzi să considerăm omul ca celula canceroasă a organismului Terra. O celulă care proliferează asigurându-și dezvoltarea în detrimentul altora, distrugându-le pentru a-și asigura propria sa dezvoltare.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Dincolo de violența endemică ce ne invadează și încearcă să ne distrugă, să păstrăm această fărâmă de viață pentru a oferi celor dragi, celor care ne sunt în preajmă, și aceasta acum. Să ne ancorăm în prezent pentru a rezista, pentru a continua să alimentăm energia dragostei. Pentru că viitorul , astăzi, pare să se închidă într-un ciclu negativ. Și el, pentru mulți, a devenit sinonim de catastrofe. Nu mai este speranță când imprevizibilul este asasinat, când previzibilul opac, violent, distrugător obturează orizontul. Nu mai este speranță când observăm înverșunarea incredibilă pentru a distruge, abilitatea de a violenta, subtilitatea tehnică pentru a reuni cele mai bune mijloace pentru a atenta la viață.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“De fapt, am descoperit și am știut foarte devreme că trebuie să te bați tot timpul. Pe toate fronturile vieții, pe toate mizele existenței, căci nimic nu este câștigat dinainte, nimic nu este dat, nimic nu e ușor. Așa e viața, săracii nu au niciodată dreptate, se spunea în familie. Nu trebuie să te lași păcălit, adăugau vecinii. Trebuie să arăți că ești bărbat, supralicitau prietenii mei.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Drumurile înțelepciunii sunt marcate de curajul de a fi și forța de a se putea confrunta cu amărăciunile neînțelegerii și uneori ale solitudinii. Cel care le întâlnește, care acceptă să le străbată, care se aventurează spre necunoscut, spre irațional, nu știe niciodată ce va descoperi la capăt, astfel încât va trebui să accepte să se iubească pentru a putea fi un bun tovarăș pentru el însuși.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Astfel, omul rămâne, în același timp, un redutabil animal de pradă și un ucenic vrăjitor genial, dar... foarte infantil. Și totuși, în el trebuie să sperăm atâta timp cât putem să sperăm, și el trebuie să ceară încrederea semenilor săi.”
― Jacques Salomé, "Mami, tati, mă auziţi? Pentru o mai bună înţelegere a copilului"

“Dragostea nu e o carieră. Nu e o diplomă pe care o câștigi sau o formulă pe care o iei dintr-un manual. E plină de obstacole, cu bune, cu rele, dureroasă și de neînlocuit. Nu există momente când ar fi mai bine să te lași purtat de val? Uneori, cea mai frumoasă parte din viață se naște atunci când pierzi controlul.”
― Carol Cassella, Oxygen

“Suntem atât de orbiți de tot ce e în jurul nostru încât nu pricepem nimic. E foarte complicat să crezi. Cât trăim avem cinci simțuri. Cred că după ce murim avem, poate... milioane. Sau miliarde.”
― Carol Cassella, Oxygen

“E uimitor cum un lucru atât de nefiresc poate treptat să se piardă în fundalul vieții de zi cu zi atât de complet, încât cruzimea sa nu mai e flagrantă. Cei mai buni dintre noi sunt capabili să aleagă ce vedem și ce ignorăm. N-ar exista nicio scuză, dar ar fi o alegere conștientă.”
― Carol Cassella, Oxygen

“Unele lucruri nu se rezolvă niciodată. Doar le faci loc în viața ta. Înveți să le lași să stea cu tine, lângă cele bune.”
― Carol Cassella, Oxygen

“După o anumită vârstă, fiecare dintre noi poartă chipul pe care îl merită.”
― Carol Cassella, Oxygen

“Douăzeci și cinci e prea cinică și sofisticată; treizeci e numai bună pentru paloarea excesului de muncă; patruzeci e vârsta poveștilor lungi, care durează cît un trabuc fumat în întregime; șaizeci e... ah, șaizeci e prea aproape de șaptezeci; dar cincizeci e cu adevărat floarea vîrstei. O ador.”
― F Scott Fitzgerald, This Side Of Paradise

“Încercăm să ne alegem mijloacele și apoi luăm ce putem – și ne mai și bucurăm.”
― F Scott Fitzgerald, This Side Of Paradise

“Setea dependentului de a plăcea constă în dorința incontrolabilă de a da fără a primi, iar răspunsul pozitiv al celor care primesc această atenție reprezintă doza.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Inconștientul are două fețe, deoarece ne protejează de trăirea conștientă a amintirilor dureroase și a experiențelor asociate acestora și, în același timp, ne împiedică să acceptăm și să învățăm din acele experiențe.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Atunci când o persoană investește inconștient și în mod excesiv energie, timp și atenție într-o trăsătură de caracter dominantă, acea trăsătură devine centrul personalității ei, iar masca și persoana devin una și aceeași.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Viața nostră de adulți reprezintă un amalgam al experiențelor trecute și prezente, trecutul având o influență din ce în ce mai redusă odată cu trecerea timpului. Aflați într-o astfel de stare, în cea mai mare parte a timpului suntem capabili să percepem realitatea curentă în mod obiectiv și imediat.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“În ultimă instanță, îngrijitorilor poate că le pasă cu adevărat de ceilalți, dar nu sunt capabili să le ofere mai mult. Este posibil ca acel ceva să nu fie ceea ce își doresc ceilalți de la ei, dar, până ce nu se vor elibera de trecutul lor toxic, e tot ceea ce pot face. Din acest punct de vedere, merită mai degrabă compasiunea noastră, decât judecată și critică.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Factorul cel mai frecvent care determină dezvoltarea dependenței de a-i mulțumi pe alții este trauma din prima copilărie asociată cu sentimentul de a fi ignorat, respins sau abandonat de către prima persoană care s-a ocupat de copil.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Atunci când consecințele de nesuportat ale sindromului îngrijitorului, acelea de a te simți invizibil, golit, neiubit și abandonat, duc la recunoașterea neputinței în fața dependenței de a-i mulțumi pe alții, primul pas înspre recuperare a fost deja făcut.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Îngrijitorii trebuie să se mențină spre calea spre autofocusare, indiferent de răspunsul pe care îl primesc din partea celorlalți.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Pe parcursul recuperării, îngrijitorii trebuie să continue să ceară în mod direct să li se împlinească nevoile și dorințele și să nu mai aștepte de la ceilalți să ghicească la fix care sunt aceste nevoi.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“E greu să-ți imaginezi lumea fără un creator, dar prefer să nu-mi închipui că faptele oamenilor sunt inspirate de ființe supranaturale. Îmi place mai mult să cred că oamenii și-au inventat brutalitatea fără ajutor divin.”
― Lloyd C. Douglas, The Robe

“Cauza necazurilor noastre nu se află în jilțul guvernului, ci în imediata apropiere, în trib, în familie, în noi înșine.”
― Lloyd C. Douglas, The Robe