Adio Quotes

“Setea dependentului de a plăcea constă în dorința incontrolabilă de a da fără a primi, iar răspunsul pozitiv al celor care primesc această atenție reprezintă doza.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Inconștientul are două fețe, deoarece ne protejează de trăirea conștientă a amintirilor dureroase și a experiențelor asociate acestora și, în același timp, ne împiedică să acceptăm și să învățăm din acele experiențe.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Atunci când o persoană investește inconștient și în mod excesiv energie, timp și atenție într-o trăsătură de caracter dominantă, acea trăsătură devine centrul personalității ei, iar masca și persoana devin una și aceeași.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Viața nostră de adulți reprezintă un amalgam al experiențelor trecute și prezente, trecutul având o influență din ce în ce mai redusă odată cu trecerea timpului. Aflați într-o astfel de stare, în cea mai mare parte a timpului suntem capabili să percepem realitatea curentă în mod obiectiv și imediat.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“În ultimă instanță, îngrijitorilor poate că le pasă cu adevărat de ceilalți, dar nu sunt capabili să le ofere mai mult. Este posibil ca acel ceva să nu fie ceea ce își doresc ceilalți de la ei, dar, până ce nu se vor elibera de trecutul lor toxic, e tot ceea ce pot face. Din acest punct de vedere, merită mai degrabă compasiunea noastră, decât judecată și critică.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Factorul cel mai frecvent care determină dezvoltarea dependenței de a-i mulțumi pe alții este trauma din prima copilărie asociată cu sentimentul de a fi ignorat, respins sau abandonat de către prima persoană care s-a ocupat de copil.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Atunci când consecințele de nesuportat ale sindromului îngrijitorului, acelea de a te simți invizibil, golit, neiubit și abandonat, duc la recunoașterea neputinței în fața dependenței de a-i mulțumi pe alții, primul pas înspre recuperare a fost deja făcut.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Îngrijitorii trebuie să se mențină spre calea spre autofocusare, indiferent de răspunsul pe care îl primesc din partea celorlalți.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Pe parcursul recuperării, îngrijitorii trebuie să continue să ceară în mod direct să li se împlinească nevoile și dorințele și să nu mai aștepte de la ceilalți să ghicească la fix care sunt aceste nevoi.”
― Les Barbanell, Adio, vinovatie!

“Einiges tut sich aber immerhin diesbezüglich. Im Stadtpark von Redmond habe ich ein Zeichen entdeckt. Der Park ist schön, mit reicher, relativ frei wachsender Vegetation, irgendwie als Versuch, einen so natürlichen Raum wie nur irgend möglich nachzugestalten. Es wurden auch ein paar Wildentenpaare gebracht, aber deren Schicksal ist recht unsicher. Groß war meine Überraschung, als ich auf einer großen Tafel am See, auf dem die betreffenden Enten ausgesetzt worden waren, in Kurzfassung eine „Prosopopöie der Enten“ lesen konnte. (Die Prosopopöie ist bekanntlich die rhetorische Figur, mit deren Hilfe man Gegenstände oder Tiere anstelle der Menschen sprechen lässt.) Was erzählte nun diese Tafel? Aus dem angeblichen Entendiskurs, der von einem recht stupiden Hirn verfasst worden war, erfuhren wir Folgendes: „Füttert mich, bitte, nicht! Füttert ihr mich, werde ich Mist machen. Mache ich Mist, verschmutze ich den Park. Verschmutze ich den Park, werde ich eingeschläfert.“ Klingt nach Blödsinn, aber die Geschichte hat eine wahre Grundlage. Man ist irgendwie zu dem Schluss gekommen, dass die Entenexkremente giftig sind(!) und eine Gefahr für die Bürger darstellen, die im Park spazieren gehen. Die von einem Verantwortungsträger – die gibt es immer und überall – vorgeschlagene Endlösung war die Vergasung. Also die Enten würden eingefangen und an einem abgelegenen Ort mit einem tödlichen Gift „eingeschläfert“ werden. Also put to sleep, wenn die armen Vögel nicht in der Lage waren sauberen Mist zu machen. Ich frage mich nun, ob unsere Hausenten für den rumänischen Bauern denn nicht genauso giftig sind. Ja, was für einen Mist machen diese denn?
(Aus "Adio, adio, patria mea...")”
― Radu Pavel Gheo