Suflete Moarte Quotes

“Nenumărate, ca firele de nisip ale mării, sunt pasiunile omeneşti şi toate seamănă una cu cealaltă, şi toate, josnice şi sublime, îi sunt mai întâi supuse omului şi de-abia pe urmă devin suveranele lui teribile. Fericit cel ce şi-a ales pasiunea cea mai minunată dintre toate; pe ceas ce trece, pe minut ce trece, de zece ori mai mare creşte fericirea lui şi el pătrunde tot mai adânc şi mai adânc în raiul nesfărşit al sufletului său. Dar sunt pasiuni pe care omul nu le alege. Acestea s-au născut odată cu el, în clipa când a apărut pe lume, iar omul n-are puterea să se ferească de ele. Sunt conduse de braţul Celui de Sus şi în ele este ceva care ne cheamă mereu, care nu amuţeşte întreaga noastră viaţă. Lor le este dat să împlinească un mare destin pe pământ: fie într-o imagine posomorâtă, fie ca o apariţie luminoasă ce bucură lumea, oricum, ele sunt create pentru binele omului, pe care el nu-l cunoaşte.”
― Nikolai Gogol

“Nu, îşi spuse Cicikov, femeile sunt ceva... Aici, el dădu din mână a lehamite: pur şi simplu omul nu mai are ce zice! Ia încearcă să povesteşti sau să redai tot ce le trece fugar pe chip, toate şerpuirile, toate aluziile! N-ai să fii în stare să redai nimic. Numai ochii lor sunt o ţară nemărginită, în care, dacă omul intră, s-a isprăvit cu el! De-acolo nu-l mai scoţi nici cu cangea, cu nimic. Hai încearcă, de pildă, să descrii cel puţin strălucirea lor: e umedă, e catifelată, e ca zahărul. Numai unul Dumnezeu mai ştie cum poate fi această strălucire a ochilor! Şi aspră, şi molatecă, şi chiar cu totul languroasă sau, cum spun unii, plină de încântare sau fără încântare, dar, chiar mai rău ca atunci când e plină de încântare, aşa ţi se agaţă de inimă şi-ţi trece încoace şi încolo prin suflet, ca un arcuş. Nu, nici n-ai cum să găseşti cuvântul potrivit: zi-i jumătatea galantă a seminţiei omeneşti şi basta!”
― Nikolai Gogol

“Ce frumos eşti câteodată drumule, drumule îndepărtat! De câte ori, ca unul care piere şi se îneacă, m-am agăţat de tine şi tu de fiecare dată m-ai scos cu mărinimie la mal şi m-ai salvat! Şi câte idei minunate, câte visări poetice mi-au venit în minte în timp ce te străbăteam, câte impresii încântătoare mi-ai prilejuit!...”
― Nikolai Gogol

“Există taine ale sufletului: oricât de mult s-ar îndepărta de drumul cel drept un rătăcitor, orcât s-ar înrăi în sufletul său un criminal iremediabil, oricât ar persista în viaţa sa dezmăţată, dacă îl dojeneşti şi-i arăţi calităţile, pe care chiar el le-a făcut de ruşine, totul se cutremură fără voie în el şi omul se simte zguduit.”
― Nikolai Gogol

“Întreaga lui fire fusese zguduită şi se înmuiase. Doar se topeşte şi metalul, cel mai dur dintre metale, care rezistă cel mai mult la foc: când focul se înteţeşte în cuptor, când suflă foalele şi căldura de neîndurat a focului se răspândeşte până sus, atunci metalul încăpăţânat albeşte şi se transformă şi el în lichid. La fel, şi cel mai tare bărbat cedează în cuptorul nenorocirilor, când, înteţindu-se, ele, cu focul lor de neîndurat, îi ard firea împietrită.”
― Nikolai Gogol

“Dar înțelept este cel căruia nu-i repugnă nici un caracter și, țintuindu-l cu privirea scrutătoare, ajunge să-l cunoască până la origine.”
― Nikolai Gogol

“[..] Căci judecata contemporanilor nu recunoaște că sînt minunate în egală măsură atît lentilele îndreptate spre aștri, cît și cele ce ne ajută să vedem mișcările insectelor nevăzute; căci judecata contemporanilor nu recunoaște că ai nevoie de multă profunzime sufletească pentru a pune în lumină o imagine luată din viața meschină și a face din ea o perlă a creației; [..]”
― Nikolai Gogol

“Englezul e mare politician. Își vîră nasul peste tot. Toată lumea știe că, atunci când Anglia trage tabac pe-o nară, Franța strănută.”
― Nikolai Gogol, Dead Souls