Turist Quotes

“Si ritiene che il Colosso di Rodi sia crollato durante un terremoto. Questa non è tutta la verità. Il Colosso di Rodi rovinò per le frasi che i turisti, insieme ai loro nomi, vi incidevano alla base e che, nei secoli, aumentando sempre di numero e di volgarità, ne minarono la resistenza. Il terreno fece soltanto quel poco che restava da fare.”
― Ennio Flaiano, Diario notturno

“I neka ti uvijek bude na umu da nisi ljudski stvor već samo običan turist. ne daj se zavesti izvanjskom ljubaznošću: ona ne ide tebe već tvoju lisnicu.”
― Ephraim Kishon

“Nu se considera un turist; era doar un călător. Diferența dintre cele două era, printre altele, una de timp [...]. În vreme ce turistul în genere se grăbește spre casă la capătul a câteva săptămâni sau luni, călătorul, nedepinzând de un loc mai mult decât de altul, se deplasează încet, ani în șir, dintr-o parte a globului în alta.”
― Paul Bowles

“Se um turista chega a um mundo estranho, onde nem o aspecto exterior, nem a língua, nem os costumes lhe conseguem despertar reminiscências, esse mundo exerce sobre ele um encanto delicioso. Não surge tudo isso que se oferece nos seus olhos - paisagem, costumes e fala - para o seu particular deleite? Não se lhe oferecem todas as características pitorescas para que ele se divirta e tire fotografias? Mas se o mesmo turista se vê, de repente, forçado a permanecer nesse mundo estranho para ganhar o seu pão, o pitoresco torna-se-lhe ambiente quotidiano, os habitantes passam a ser os seus vizinhos, amigos e inimigos e o caso muda inteiramente de figura. O que lhe parecera insólito e exótico ergue-se qual muro espesso entre ele e tudo o que constitui a sua vida, e por muito tempo não passa dum homem à parte, um observador sempre prestes a comparar com este mundo o seu de outrora: um comparsa que, não chegando a pisar o palco, permanece nos bastidores. Por isso o turista é para o estrangeiro domiciliado o que o campista é para um homem que se instalou, de vez, numa cabana.”
― Ilse Losa, Sob Céus Estranhos

“e destul să privești autobuzele cu aer condiționat trecînd în viteză pe străzi în timp ce un ghid amabil - în carne și oase, sau, mai bine, mecanic - înșiră numele monumentelor pe lîngă care se trece; e destul să privești cu atenție turiștii pentru a-ți da seama că lumea pe care o străbat nu este mobilul goanei lor. Sînt stupizi, superficiali, ridicoli? Desigur, dar fără ca el însuși să bănuiască, turistul este deținătorul unei formule de fericire. O lună de zile plecat din lumea lui și neintegrat, și fără dorința de a se integra altei lumi, el este stupid, superficial, ridicol, dar neimplicat în nimic, el își cucerește - pentru o lună de zile - starea edenică de spectator absolut al unei urîțenii și frumuseți care nu-l pot atinge. Supus unsprezece luni legilor imuabile ale lumii sale, în luna a douăsprezecea își permite să treacă pe lîngă legi care nu pot acționa și asupra lui; nu numai că nu mai trebuie să se supună, dar nu mai trebuie nici chiar să se răzvrătească; este liber, fără ca libertatea să-l mai intereseze în vreun fel. Plecările seamănă unei sinucideri reversibile, unui refuz de a mai trăi, un refuz limitat la treizeci de zile.”
― Ana Blandiana, Oraşe de silabe