Venetia Quotes

“He wanted to make cast models of her. He wanted to take a set of precision calipers and measure every distance between her features. He wanted her blood and glandular fluids analyzed by the finest chemists in the world—there must be something detectibly different in her inner workings for him to respond so dramatically, as if he’d been given a drug for which science had yet to find a name.
But more than anything, he wanted to—”
― Sherry Thomas, Beguiling the Beauty

“Even they would think you a monster were you to
orchestrate a divorce right after my confinement.”
“How long do you recommend I wait, then?”
“A long time. I know what happens when a divorce is granted:
The woman never gets anything. And I will not be parted from my child.”
“So you will contest the divorce?”
“To my last penny. And then I’ll borrow from Fitz and Millie.”
“So we’ll be married ’til the end of time?”
“The sooner you accept it, the sooner we are all better off.”
His ancestors would have appreciated her hauteur: a fit wife for a de Montfort. “Now if you’ll excuse me, I must have enough rest.”
He gazed at her retreating back. Foolish woman, did she not realize that he’d already accepted it from the moment he’d said “I do”?”
― Sherry Thomas, Beguiling the Beauty

“She recognized the signs of danger. When she’d said to the duke that she had a certain effect on men, she hadn’t been exaggerating. It was not every man and it was not all the time, but when the effect happened, proposals flew like confetti and all parties involved usually ended up feeling quite mortified.”
― Sherry Thomas, Beguiling the Beauty

“Nu știu cum s-a făcut, dar cu acel prilej m-a izbit mai puternic ca oricînd ciudata atmosferă de sociabilitate, de înrudire și viață de familie care alcătuiește în mare parte caracteristica Veneției. Fără străzi și vehicule, fără huruitul roților și tropotul brutal al cailor, în schimb cu micile ei căi șerpuite unde lumea se înghesuie laolaltă, unde glasurile răsună ca pe coridoarele unei case, unde pasul omenesc circulă ca și cum ar ocoli colturi de mobilă, iar încălțămintea nu se uzează, orașul are aspectul unui imens apartament colectiv, în care Piața San Marco închipuie colțul cel mai împodobit, iar în rest palatele și bisericile joacă rolul unor enorme divane pentru odihnă, mese de primit oaspeți, suprafețe destinate ornamentației.
Și într-un anumit fel splendidul domiciliu comun, familiar, domestic și răsunător, seamănă în același timp cu un teatru, cu actori clămpănind într-una peste punți sau, în procesiuni împrăștiate, mergînd cu pași mărunți de-a lungul fundațiilor. Cum șezi în gondolă, ai impresia că trotuarele, care în unele părți mărginesc canalurile, capătă importanta unei scene, întîlnindu-ți privirea sub același unghi vizual, iar cetățenii venețieni, mișcîndu-se încoace și încolo în fața decorului învechit al măruntelor lor case de comedie, îți apar ca făcînd parte dintr-o nesfîrșită trupă dramatică.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern

“The Medea,’ he said repressively. ‘Porson’s edition, which Mr Appersett lent to me.’

‘I know! She was the delightful creature who cut up her brother, and cast the pieces in her papa’s way, wasn’t she? I daresay perfectly amiable when one came to know her.’

He hunched an impatient shoulder, and replied contemptuously: ‘You don’t understand, and it’s a waste of time to try to make you.’

Her eyes twinkled at him. ‘But I promise you I do! Yes, and sympathise with her, besides wishing I had her resolution! Though I think I should rather have buried your remains tidily in the garden, my dear!”
― Georgette Heyer